În săptămâna 19-23 octombrie 2015, 11 preoţi din Protoieriile Nicoreşti, Tecuci şi Covurlui, precum şi un cântăreţ bisericesc şi un profesor de Religie am mers, în Anul omagial închinat Parohiei şi Mănăstirii azi, la ctitorii ale voievozilor şi domnitorilor români din Muntele Athos. Aşa cum este tradiţia românească, la Sfintele Mănăstiri atonite au fost dăruite şi aproximativ 1 tonă de alimente (zahăr, ulei, cartofi, făină, ceapă, mere, etc,) precum şi pomelnice ale credincioşilor din parohiile pe care le păstorim. Pe parcursul celor trei zile, pe care le-am petrecut pe aceste meleaguri binecuvântate, am mers la mai multe mănăstiri din Sfântul Munte, cu toate că o ploaie abundentă ne-a binecuvântat paşii şi strădaniile noastre în căutarea sfinţeniei şi a lucrării dumnezeieşti.
În prima zi a fost vizitată Mănăstirea Protaton. În Biserica străveche, în Sfântul Altar, se află aşezată într-o strană, în locul Tronului de sus, cinstita şi făcătoarea de minuni Icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care se numeşte „Axion estin”. Se numeşte astfel, pentru că înaintea acestei Icoane s-a cântat, pentru prima dată, de către Arhanghelul Gavriil, cunoscuta cântare „Cuvine-se cu adevărat…”. Această venerabilă şi sfântă Icoană din vremuri străvechi a constituit fala Kareilor, slava Protatonului, acoperământul şi ocrotitoarea Chiliilor din jur, dar şi slava, lauda şi ocrotitoarea întregului Sfânt Munte.
Schitul ,,Sfântul Andrei” din capitala Sfântului Munte, Karéea, impresionează prin catedrala ce are o arhitectură cu totul nouă şi străină Muntelui Athos. Schitul adăposteşte o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „Ton Thlivomenon Paramithia” care a vindecat mai mulţi muţi şi paralizaţi în secolul al XIX-lea), precum şi moaşte ale Sfântului Apostol Andrei – osul frunţii sfântului, răspândind bună mireasmă. Ea este singura biserică din această localitate clădită după stilul Renaşterii. Interiorul e vast şi plin de lumină, câteva tablouri murale, au acelaşi stil şi par a fi pictate de aceeaşi mână care a lucrat tabloul «Înfricoşatei Judecăţi» din trapeza de la Rusicon.
La mică distanţă de Protaton se află Mănăstirea Cutlumuş. Aici se află icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului numită „Mijlocitoarea”, făcătoare de minuni, precum şi părticele de la diferiţi sfinţi: capul Sf. Haralambie, piciorul Sf. Ana, capul Sf. Alipie Stâlpnicul precum şi mâna stângă a Sfântului Grigore Teologul, şi fragmente din moaştele Sfintei Paraschevi, Sfintei Anastasia (izbăvitoarea de otravă).
În drum spre Schitul românesc Lacu am poposit la Mănăstirea Iviron, unde am gustat din izvorul cu apă dulce de la malul mării. Biserica mănăstirii deţine numeroase odoare scumpe: vase, veşminte, salbe de galbeni de aur, una dăruită de Petru cel Mare, ţarul Rusiei. Pe unul din pereţi este zugrăvit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601), domnitor ctitor. În paraclisul de la poartă se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită „Portăriţa”, care a venit pe mare de la Bizanţ. S-a prorocit că, la sfârşitul lumii, aceasta icoană va pleca pe mare aşa cum a venit. Mănăstirea Iviron păstrează mai multe Sfinte Moaşte: 150 de cutii de argint (au atât de multe părticele de moaşte încât, în fiecare zi, la Sfânta Liturghie, scot moaştele unui sfânt din ziua respectivă): sânge de la Sfântul Apostol Petru (o mână de ţărână plămădită cu sânge, vărsat de Apostol pentru Hristos, la Roma, în anul 55), o părticică din faşa Domnului, o părticică din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, mâna Sfântului Ioan Gură de Aur, mâna Sfântului Mucenic Pantelimon, mâna Sfântului Mucenic Haralambie, capul Sfântului Nichita Romanul, al Sfântului Teodor Stratilat, al Sfântului Teodor Tiron şi a moaştelor altor sfinţi.
Am urmat drumul pe malul Mării şi am ajuns apoi la ctitoria voievodului moldovean Petru Rareş – Mănăstirea Karakalu.
Seara am participat la slujba privegherii de la Chilia românească din cadrul Schitului Lacu, Intrarea Maicii Domnului în Biserică unde părintele stareţ Pimen Vlad ne-a vorbit de ortodoxia Sfântului Munte. În dimineaţa zilei de 21 octombrie, la ora 4 am participat la Sfânta Liturghie, după care am vizitat chiliile din cadrul Schitului românesc Lacu: Bunavestire, Acoperământul Maicii Domnului, Întâmpinarea Domnului, Înălţarea Domnului, Izvorul Tămăduirii, etc.
După participarea la Sfânta Liturghie, joi, 22 octombrie, ne-am luat rămas bun de la părinţii Schitului Lacu şi am plecat cu microbuzul la Mănăstirea Vatopedu, unde se află sfinte moaşte de la aproape 200 de sfinţi, între care odoarele de mare preţ: Brâul Maicii Domnului, capul Sfântului Ioan Botezătorul şi capul Sfântului Ioan Gură de Aur cu urechea neputrezită, precum şi şapte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Am poposit la Schitul „Sfântul Ilie”, întemeiat în anul 1757-59. Catapeteasma bisericii, cu o greutate de aproximativ două tone, este în întregime acoperită cu aur şi găzduieşte o mulţime de icoane. Schitul ,,Sfântul Ilie” mai păstrează şi două icoane minunate: Maica Domnului Tânguitoarea şi Maica Domnului Hrănitoarea, ambele făcătoare de minuni. La Mănăstirea Pantocrator ne-am închinat la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni ,,Gherontissa” – ,,Stareţa” precum şi la un fragment din hlamida ce L-a înveşmântat pe Mântuitorul în timpul Patimirilor Sale.
Mănăstirea Stavronichita, cea mai mică din cele 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte, adăposteşte Icoana făcătoare de minuni a Sfântului ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Se spune că icoana a fost pescuită din mare şi s-a lipit o scoică de fruntea ierarhului, iar când a fost dezlipită, de pe chipul sfântului ierarh a curs sânge. La o altă icoană făcătoare de minuni „Glikofilusa” (,,Dulcea sărutare”) ne-am închinat la Mănăstirea Filoteu. Despre această icoană se spune că ar fi fost pictată chiar de Sfântul Evanghelist Luca.
Ctitoria Sfântului Atanasie Athonitul şi cea dintâi în dipticele mănăstirilor din Muntele Atos, Mănăstirea Marea Lavră adăposteşte mormântul şi cârja ctitorului ei. În partea de apus a mănăstirii veghează doi chiparoşi: unul este sădit de Sfântul Atanasie şi celălalt de ucenicul acestuia. Spre seară am poposit la schitul românesc Prodromu, unde am participat la slujba de priveghere. La încheierea slujbei după rânduiala atonită se scot sfintele moaşte în mijlocul biserici pentru închinare. În Sfânta Biserică se mai află şi Icoana Maicii Domnului ,,Prodomiţa”, care a fost lucrată pe pământ românesc. Se spune că chipul Maicii Domnului îşi schimbă înfăţişarea, devenind foarte întunecată sau strălucitoare, după starea sufletului celui care i se închină. În dimineaţa zilei de vineri ne-am întors spre ţară pe o mare foarte agitată. Am poposit şi la Tesalonic, la moaştele Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, precum şi la alte locuri încărcate de spiritualitate şi istorie creştinească, din marele oraş grecesc.
Pelerinajul la Sfântul Munte a fost un popas duhovnicesc deosebit de binefăcător fiecăruia dintre noi. Am primit cuvinte folositoare vieţii şi sufletului de la părinţi îmbunătăţiţi: părintele Pimen Vlad şi părintele Ștefan Nuţescu, ambii de Schitul Sfântul Lacu, părintele Firmilian de la Mănăstirea Karakalu, părintele Chiril de la Mănăstirea Vatopedu şi mulţi alţii.
Acest pelerinaj ne-a făcut să fim mai aproape de Dumnezeu şi merită orice sacrificiu pentru astfel de momente de înălţare şi simţire a lui Dumnezeu mai aproape de sufletul nostru. „Nu cunosc pe nimeni din cei care au fost măcar o dată să nu îşi dorească, să nu jinduiască după o revenire în Sfântul Munte. Amintirea Athosului este cumva precum aceea a raiului pierdut. E ca o rană dulce în sufletul oricărui pelerin”, menţiona un pelerin marcat de prezenţa în Grădina Maicii Domnului.
„Am simţit în Muntele Athos că nobleţea inimii şi vederea lui Dumnezeu nu este dată de cunoştinţe, şcoli, titluri, distincţii sau aprecieri omeneşti, ci de curăţie, ascultate, înfrânare, şi mai ales multă SMERENIE, sau mai pe înţeles spus, lipsa ORGOLIULUI. Cu adevărat Sfântul Munte este un reper al Ortodoxiei, o poartă spre cer, un loc al rugăciunii, ascultării şi smereniei, o grădină a Maicii Domnului, unde m-aş mai întoarce cu drag dacă voi mai avea timp, bani şi binecuvântare!” (pr. Ariton Mircea, Parohia Vişina). „Au fost momente de profundă bucurie duhovnicească ce ne-au mişcat sufleteşte şi ne-au luminat, pentru a înţelege mai bine lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră şi a vedea deşertăciunea acestei lumi care produce atâta suferinţă şi dezbinare. Pelerinajul, ca eveniment misionar, sfinţeşte timpul vieţii noastre pământeşti şi îl deschide spre veşnicie!” (Pr. Petru Ojog, Parohia ,,Adormirea Maicii Domnului”, Tecuci).
Pr. dr. Mihai Roşu, Protoiereu de Nicoreşti