Anul 2015 a fost proclamat de Patriarhia Română drept „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii, azi”. Într-o lume aflată într-o continuă transformare, parohia reprezintă prima linie a activităţii pastorale şi misionare a Bisericii, nucleul coagulant pentru o comunitate care se structurează pe multiple planuri: euharistic, social şi cultural.
Trecutul parohiilor Bisericii Ortodoxe Române şi al slujitorilor acestora nu a fost deloc uşor. Invaziile, exploatarea economică sau măsurile cu caracter anti-bisericesc (din timpuri mai recente) au determinat adesea risipirea comunităţilor parohiale, la fel şi a lăcaşelor de cult, majoritatea modeste, pe care enoriaşii le ridicau prin propriile forţe. Cu toate acestea, (re)aşezarea oamenilor a însemnat mereu crearea unei comunităţi sociale şi de credinţă, existând o legătură simbiotică între sat şi biserica ce-i marca centrul simbolic.
Astăzi Biserica Ortodoxă Română dispune de cel mai mare număr de parohii din întreaga ei istorie, şi acest lucru fiind o parte a efortului de îmbunătăţire a lucrării misionare a Bisericii, care face îşi poate atinge mai bine ţelurile atunci când are de-a face cu comunităţi mai mici şi mai bine structurate, a căror nevoi pot fi acoperite în mod satisfăcător de preoţii slujitori.
Lucrarea atât de importantă ce are loc în cuprinsul parohiilor se doreşte a fi surprinsă în proiectul „Istoria parohiilor ortodoxe româneşti”. Am spus că este un mega-proiect, deoarece prin el sunt implicaţi, practic, toţi clericii Bisericii Ortodoxe Române, iar cantitatea de informaţii care se va strânge va fi una impresionantă.
Există numeroase parohii care şi-au redactat propria istorie, însă acum, pentru prima dată, toate parohiile, mai vechi sau mai noi, vor trebui să pună în evidenţă nu numai trecutul, dar şi prezentul, totul privit dintr-o perspectivă misionară, într-un volum cu caracter sinoptic, ce poate oferi largi perspective de analiză comparativă.
O echipă de experţi a stabilit un model standard de alcătuire a ceea ce în final va fi o micro-monografie de trei pagini, practic o voce de enciclopedie care va trebui să cuprindă cele mai importante aspecte din lucrarea unei parohii. În esenţă, punctele care trebuie atinse în cadrul micro-monografiei privesc istoricul comunităţii şi al bisericii parohiale, şirul preoţilor, activitatea pastoral-misionară, cultural-educaţională şi social-filantropică, în trecut şi în zilele noastre. Aceste micro-monografii urmează a fi publicate grupat pe protopopiate, eparhii şi mitropolii.
Există un comitet redacţional central, la nivelul Patriarhiei Române, care se va ocupa cu alcătuirea finală a volumelor, iar la nivelul fiecărei eparhii au fost stabilite echipe de lucru, alcătuite dintr-un reprezentant al eparhiei, din referenţi de specialitate, istorici şi arhitecţi, la care s-a adăugat o echipă redacţională, având misiunea să corecteze şi să aşeze în pagină, în mod unitar, munca realizată de persoane extrem de diverse.
Echipa de implementare din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos a fost alcătuită din: pr. dr. Mihai Roşu, protoiereu, Protoieria Nicoreşti, prof. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului de Istorie „Carol I” din Brăila, prof. Doru Parascan, directorul Muzeului „Teodor Cincu” din Tecuri, conf. dr. George Enache, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi şi drd. Alexandru Bulgaru, documentarist al Centrului Eparhial. Acestora li s-au adăugat alte multe persoane, care au muncit din greu ca partea de proiect care revenea Arhiepiscopiei Dunării de Jos să fie terminată la timp. Meritul principal revine însă preoţilor din cadrul Eparhiei care, în pofida programului pastoral-misionar extrem de încărcat şi a greutăţilor de tot felul, şi-au făcut timp pentru a aşterne pe hârtie cele mai importante aspecte din viaţa parohiilor în care activează.
Proiectul iniţiat de Patriarhia Română este numai un îndemn şi un început, care poate fi continuat în multiple feluri. Echipa de implementare de la Dunărea de Jos a discutat posibilitatea alcătuirii unor culegeri de studii şi documente fundamentale, menite să ajute la redactarea istoricelor parohiilor de la Dunărea de Jos sau dezvoltarea micro-monografiilor de trei pagini în studii de mai mare întindere.
În fapt, acest proiect nu se va încheia niciodată. Dacă toată informaţia strânsă va fi pusă pe un site, ce va putea fi actualizat periodic, atunci va fi posibil ca, mereu de acum înainte, să se mai adauge o informaţie despre o parohie, biserică sau preot nou, având astfel posibilitatea de a actualiza rapid nesfârşita scurgere a vremurilor.
Conf. dr. George Enache