Poezie creştină

Lumina Învierii e în duh

Icoana_Inaltatrea_Domnului 2015_3_2_1În lumile de dincolo de cer

Călătorim şi ne-nălţăm în duh,

Pe rând ne cheamă veşnicul Mister,

Cuvântul Sfânt presus de-orice văzduh.


Ne amăgim crezând că moştenire

Avem aici în lume pe pământ,

Pe rând ne cheamă veşnica Iubire

În Învierea Domnului Cuvânt.


Adie-n duh Pascala mângâiere,

Sus, inimi, sus, presus de-orice văzduh!

E-n noi Cuvântul Sfânt în Înviere,

Lumina Învierii e în duh.


Veşnicia am aflat-o în sat

O căsuţă şi un geamantan

Îmi revin în gând, şi-un drum de ţară,

Preoţia mea, în primul an

A-nceput în prag de primăvară.


M-a întâmpinat un bun sătean

În iţari, cu un cojoc pe umeri,

Cu căciulă neagră de-astrahan,

Veşniciei, anii nu îi numeri.


Veşnicia am aflat-o-n sat,

În sătenii care m-au primit,

În Cuvântul vieţii înviat

În adânc de suflete, slăvit.


Nădejdea sfântă a credinţei

E Învierea darul veşniciei

Cuvântului jertfit şi înviat,

E Primăvară sfântă bucuriei

De-a fi-n lumina Lui neîncetat.


E Învierea darul suferinţei

Cuvântului în jertfa pe pământ,

Este nădejdea sfântă a credinţei

Că vom fi vii în veşnicul Cuvânt.


E Învierea daru-mpărăţiei

Iubirii, nesfârşitei bucurii,

Cuvântul e Izvorul bucuriei

De-a învia cu El în veşnicii.


Vii suntem în Duh Sfânt

Ne-nvăluie tăcerea

Pe drumuri de pământ,

Mergem la Învierea

Cerescului Cuvânt.


E noaptea-n risipire,

Făclii se-aprind în mâini,

Cuvântul, din jertfire,

Învie-n frânte pâini.


Rămâne-ne noi Iubirea

Cerescului Cuvânt,

Înfrântă-i răstignirea,

Vii suntem în Duh Sfânt.


Ştergarul Veşnicei Iubiri

Cuvântul veşnicului har,

Iubire fără de hotare,

Vine la noi cu un ştergar

Spre-a ne spăla pe fiecare.


Cum pe Apostoli i-a spălat,

Pe toţi ne spală rând pe rând,

Cuvântul Vieţii împărat

Ne spală-n rugi şi-n lacrimi, blând.


Smerenia-i ştergarul sfânt,

Ea şterge rănile spălate

De veşnicul ceresc Cuvânt

Şi Împăratul vieţii-a toate.


Şi sângele-I, în răstignire

Ni-l dă Cuvântul Dumnezeu

Spre-a fi spălaţi în duh, în fire,

De-orice păcat, oricât de greu.


Având smerenia în fire,

Ştergarul veşnicei Iubiri,

Să îi dăm dreaptă folosire

Ştergând atâtea răni din firi.


Prin noi, Hristos în fiecare

Spală şi şterge răni pe rând,

Să primim sfânta Lui spălare

Şi ştergerea de răni de gând.


Să primim sângele Iubirii

Ce e-n vărsare pentru toţi

Şi în adâncul rost al firii

Să înviem cu El din morţi.


Şi în lumina Învierii

Să fim eternul Lui sobor,

Şi unşi cu mirul mângâierii

Să Îi fim candele de dor.

Preot Costică Moroianu, Constanţa