„Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca acestora este Împărăţia cerurilor!” (Matei 19, 14)
Aceasta, desigur, este o poruncă pentru noi, toţi cei care vrem să ne mântuim şi să atingem smerenia şi puritatea unui suflet de copil.
Părinţii trupeşti şi dascălii au datoria de a îndruma paşii copiilor spre o viaţă curată, purtând în ei pe Hristos şi, în acest fel, chiar ei vor împlini voinţa Domnului.
„Părinţii trupeşti şi sufleteşti, care smintesc prin faptele şi cuvintele lor pe fiii şi fiicele lor şi nu poartă grijă de mântuirea sufletelor lor, au asupra lor „vai”-ul spus de Mântuitorul: «Vai lumii pentru sminteli!… Dar mai vai de cel prin care vine sminteală !… Acela mai bine şi-ar lega o piatră de moară de grumaz şi să se arunce în adâncul mării» (Matei 18, 6-7). Prin greutatea pietrei de moară se arată cât de greu este păcatul smintelii, care aduce pierderea tuturor celor ce s-au smintit. Iar pentru nepurtarea de grijă a părinţilor trupeşti şi sufleteşti privind călăuzirea copiilor şi creştinilor pe calea mântuirii, aceştia vor lua osânda lui Eli preotul care nu a purtat de grijă de cei doi fii ai săi, Ofni şi Finees, lăsându-i să facă multe răutăţi înaintea Domnului. Din această nepurtare de grijă şi-au pierdut viaţa şi sufletul atât preotul, cât şi fiii săi, iar chivotul Legii Domnului a fost luat în robie de Filisteni (I Regi 4, 18-20; I Regi 2, 13-18).”
Credinţa în Hristos a poporului Român este milenară. Încă de la începuturile propovăduirii creştinismului, prin misiunea Sf. Ap. Andrei din Dobrogea, şi a altor misionari, poporul român a fost izbăvit şi a devenit creştin.
Statornicia religiei creştine pe teritoriul României este autentificată prin prezenţa numeroaselor biserici şi mănăstiri pe întreg teritoriul ţării.
Primele tipărituri, la început în limba slavonă, apoi în limba română, au fost făcute în cadrul aşezămintelor bisericeşti, De asemenea, primele şcoli au funcţionat pe lângă bisericile şi mănăstirile din întreaga ţară, iar aşezămintele spitaliceşti îşi au sorgintea în bolniţele înfiinţate pe lângă vetrele monahale.
Biserica a fost instituţia care a pus prima dată peniţa în mâna copiilor. A avut un rol extrem de important în unitatea poporului român din cele trei provincii româneşti, atât înainte de unirea lor, cât şi după.
Religia constituie o ramură definitorie a culturii naţionale şi europene. De-a lungul anilor, religia s-a predat în şcoli până când sistemul de ocupaţie comunist a început prigoana împotriva instituţiei Bisericii, a clerului şi a eliminat din sistemul de învăţământ orice formă de predare a religiei în şcoli.
Timp de 50 de ani, cu toată marginalizarea de care a avut parte Biserica, aceasta a avut un rol important în lupta împotriva sistemului totalitar şi a menţinut vie flacăra speranţei întoarcerii la normalitate a vieţii poporului român.
După anul 1989, poporul ieşind de sub presiunea comunistă, a reintrodus, în mod firesc, predarea educaţiei religioase în şcolile din întreaga ţară.
Astăzi, suntem martorii unei ofensive diabolice împotriva valorilor spirituale şi culturale ale poporului român, ofensivă ce are ca scop distrugerea tradiţiilor milenare şi aruncarea în derizoriu a factorului educaţional ce a stat la baza unităţii poporului român.
Prin această măsură, de interzicere a religiei în şcoli se îndepărtează copii de la principiile sănătoase de viaţă.
Dorinţa de a elimina religia din învăţământul de stat denotă o cruntă ignoranţă, uitând, se pare, de istoria artei, a literaturii şi de identitatea poporului român, care au la bază tocmai valorile creştine.
Urmează să asistăm cu toţii la o societate cu adolescenţi şi, ulterior, adulţi lipsiţi de repere trainice, dezorientaţi, deschizându-se calea spre infracţionalitate şi spre toate consecinţele lipsei de credinţă în Dumnezeu.
Ne întrebam, retoric desigur, cine este împotriva binelui, a adevărului? Pe cine deranjează cele 10 Porunci? Cine doreşte eliminarea puternicei rugăciuni „Tatăl Nostru” de pe buzele copiilor noştri?
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie a luat naştere tocmai pentru a ajuta şi a proteja pe copiii noştri. Am creat, astfel, un cadru legal, prin care să protejăm zestrea spirituală ce ne-a fost transmisă, pentru ca şi copii noştrii să se poată bucura de ea.
Prin asociaţia noastră susţinem şi promovăm valorile religioase, morale, ale culturii şi spiritualităţii poporului român, dorim să obţinem şi să gestionăm fonduri în vederea modernizării învăţământului, în concordanţă cu standardele internaţionale şi, în esenţă, prin toate demersurile noastre urmărim să îmbunătăţim din punct de vedere social, cultural şi spiritual, viaţa copiilor noştri.
Aşadar, dragi cititori, să ne învăţăm copiii să trăiască în dragoste faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu, purtând cununa faptelor bune. Astfel, purtându-L pe Hristos în suflet vom lumina şi sufletele din jurul nostru.
Doar îndrumându-ne copiii spre credinţă, bunătate, fapte bune şi, în general, spre ascultarea de cuvântul Domnului, putem spera la o societate neinvadată complet de droguri, crime, desfrâu şi dispreţ faţă de ceilalţi.
Avocat Daniel Emilian Prunău,
Preşedinte A.P. O.R. – filiala Brăila