Alături de Familie şi Biserică, Şcoala este instituţia care reuşeşte să realizeze procesul de formare şi dezvoltare a individului, de educare şi dirijare a evoluţiei copilului, prin respectarea standardelor şi a principiilor de acordare a şanselor egale de acces la o educaţie de calitate. Astfel, alături de Educaţia civică, Religia contribuie la realizarea dimensiunii morale a educaţiei prin dimensiunea sa spirituală. Ca în cazul oricărei discipline, şi în cazul Religiei, trebuie recunoscută forţa şi puterea educaţiei de tip formal, care asigură sporirea experienţei de cunoaştere şi de împlinire morală şi spirituală.
Trecerea disciplinei Religie, indiferent de confesiune, din trunchiul comun al disciplinelor în curriculumul la decizia şcolii (disciplină opţională) va avea acelaşi efect ca în cazul disciplinei Educaţie fizică şi sport. Micşorarea numărului orelor de Educaţie fizică din curriculumul nucleu a dus la diminuarea posibilităţilor de dezvoltare armonioasă a copiilor într-o perioadă de vârstă problematică, adolescenţa. Neefectuarea orei de Religie va conduce la deteriorarea dezvoltării spirituale corecte a copilului de-a lungul şcolarităţii sale.
În formarea şi dezvoltarea conştiinţei religioase sunt implicate, ca şi în cazul conştiinţei morale, trei componente: cognitivă, afectivă şi volitivă / acţională. Aşadar, judecata religioasă prezintă o importanţă deosebită, alături de reprezentările, noţiunile, sentimentele şi convingerile religioase, în formarea şi dezvoltarea conştiinţei religioase, chiar de la vârstă mică, începând cu frecventarea clasei pregătitoare. Fiind un proces dificil şi subtil, învăţarea valorilor şi atitudinilor religioase se realizează cu mai multă eficienţă prin participarea activă a elevilor în activitatea instructiv – educativă, decât prin predarea moralei, respectiv a civismului separat. Putem spune că formarea judecăţilor religioase vizează capacităţile evaluative ale copiilor, puterea lor de a surprinde substratul moral al unor situaţii concrete referitoare la faptele şi interrelaţiile sociale şi economice, la influenţele acţiunii oamenilor asupra celor din jurul lor sau a comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi deprinderea de a lua o atitudine adecvată faţă de ele, de corectare şi ameliorare a comportamentului social.
În acest fel, pe lângă formularea de opinii despre diverse situaţii de comportare morală, creştinească sau necivilizată, judecata religioasă oferă posibilitatea implicării atitudinale faţă de acestea, ca reacţii personale originale, în baza unei concepţii despre viaţă şi moralitate. Învăţarea virtuţilor morale, pornind de la valorificarea faptelor Mântuitorului şi ale Sfinţilor, a pildelor scripturistice şi patristice, conferă o mai mare oportunitate de integrare activă în viaţa socială. Căci pentru a fi un bun angajat, nu e suficient să fii doar un bun profesionist, competent, iar pentru a fi un bun familist, nu e suficient să-ţi îndeplineşti sarcinile ce decurg din rolul de părinte sau de soţ / soţie. E nevoie de dragoste, de răbdare, de înţelegere, de iubirea faţă de cel de lângă de tine, de încredere, de credinţă… Toate acestea se învăţă de la vârstă fragedă, pentru ca tânărul să aibă o evoluţie echilibrată. Ora de Religie ajută copilul la învăţarea virtuţilor moral-religioase, precum: adevărul, frumosul, binele, încrederea în el însuşi şi în oameni, respectul, ajutorul reciproc, modestia, generozitatea, credinţa că va reuşi în viaţă, plăcerea şi dorinţa de a ajunge un om care să practice şi să trăiască conform acestor virtuţi. Această disciplină permite copilului să facă faţă şi să înţeleagă mai bine problemele lumii contemporane (sărăcia, încălcarea drepturilor omului, abuzurile, violenţa şi agresivitatea, deteriorarea mediului înconjurător etc.), prin reconsiderarea poziţiei sale ca om în societatea actuală. Omul care nu este educat corect din punct de vedere spiritual este uşor de manipulat şi cade pradă uşor tendinţelor negative şi distructive.
Concursul Naţional de Materiale Didactice „Educaţie Religioasă – Tradiţie şi Actualitate” iniţiat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre îşi doreşte să promoveze puterea şi rostul pregătirii spiritual – religioase a viitorului cetăţean în lume, prin identificarea celor mai eficiente şi eficace modalităţi de realizare şi implementare a calităţilor şi virtuţilor moral-religioase în şcoală.
Lect. dr. Viorica – Torii Caciuc,
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din Universitatea „Dunărea de Jos”,
Membru A.P.O.R., filiala Galaţi