În ultima zi a lunii lui Gustar 2014, la biserica din localitatea Lopătari, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, înconjurat de un sobor de preoţi şi de o mare mulţime de consăteni, a săvârşit Sfânta Liturghie urmată de slujba Parastasului la împlinirea unui an de la trecerea la cele veşnice a mamei Înaltpreasfinţiei Sale, dna Rada Crăciun.
Cei ce au stat aproape de Chiriarhul nostru în ultimul an au fost martorii trăirilor intense şi a dorului mistuitor resimţit faţă de cea pe care fiul-ierarh o numea „scutul şi apărarea noastră, de la leagăn până la veşnicie”, „dascălul cel dintâi şi îndrumătorul cel mai sigur în viaţă”, „icoană vie a vieţii luminoase şi curate”.* Fiecare dintre noi am fost atinşi lăuntric şi sensibilizaţi la fiecare lacrimă vărsată pe obrazul Părintelui nostru sufletesc atunci când la Sfintele Liturghii şi la slujbele de pomenire era pomenit numele mamei.
De altfel, puţine au fost zilele de sâmbătă în ultimele 12 luni când fiul să nu fi poposit pe meleagurile natale pentru a se ruga şi a se reculege la mormintele părinţilor şi bunicilor săi, săvârşind, de fiecare dată, dumnezeiasca Liturghie şi rânduiala Parastasului. Şi atunci când multele griji pastorale şi îndatoririle de ierarh nu i-au permis să meargă către locul cel înalt, de odihnă, al mamei sale, Înaltpreasfinţitul s-a rugat şi a împlinit cele cuvenite „întru veşnică pomenire” de la Altarul Catedralei sau al bisericilor unde se afla chemat de datoria sacră.
Chipul „Mamei Rada” este viu şi prezent şi în inimile noastre, ale slujitorilor şi credincioşilor de la Catedrala arhiepiscoplă, precum şi a angajaţilor de la Centrul Eparhial, rămânând ca o pecete de neşters prin felul său unic de a fi, prin zâmbetul său larg şi bunătatea inimii, prin multa sa dăruire şi faţă de fiul cel iubit, dar şi faţă de îndatoririle de creştină smerită şi încrezătoare mereu în ajutorul lui Dumnezeu. Astfel o caracteriza şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a cunoscut-o îndeaproape cu prilejul vizitelor la Galaţi: „harnică şi darnică, înţeleaptă şi răbdătoare, unind rugăciunea cu munca, ea şi-a crescut copiii în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, de frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc, îngrijindu-se, cu multă trudă şi jertfă, pentru ca toţi copiii ei să înveţe carte…”**.
Cu această icoană în suflet, cu dragostea faţă de chipul său luminos şi sufletul său bun, rudele şi consătenii, membri ai Permanenţei Consiliului Eparhial şi alţi fii sufleteşti din Eparhie au participat la slujba de pomenire din 31 august a.c., de la Lopătari. Pentru acest moment special, ierarhul nostru a pregătit, spre a fi dăruit celor prezenţi, un triptic cu icoana Maicii Domnului, a Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi Crucea de piatră care străjuieşte mormântul părinţilor săi, la care a adăugat un cuvânt de mulţumire către toţi cei care s-au rugat pentru mama Rada şi au adus „mărturiile solidarităţii în greaua suferinţă şi pentru grija faţă de cele rânduite de Dumnezeu în Biserica Sa şi-n tradiţiile sfinte, la pomenirea sa”.
A fost prezent cu acest prilej şi ierarhul locului, ÎPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, care a dori să fie alături de Înaltpreasfinţitul Casian şi a înălţat rugăciuni pentru odihna sufletului roabei lui Dumnezeu, Rada. Înaltpreasfinţia Sa a rostit în biserica din cimitirul satului un emoţionant şi profund cuvânt de întărire sufletească şi de aducere aminte a virtuţilor mamei creştine, care s-au regăsit cu prisosinţă în chipul „plin de credinţă şi speranţă, de bunătate şi smerenie”*** al mamei Înaltpreasfinţitului Părintelui nostru Arhiepiscop, Rada Crăciun.
„Veşnică să-i fie pomenirea!”
* Din cuvântul înainte al ÎPS Arhiepiscop Casian la Volumul „Viaţa ca o şcoală. De la Lopătari la Dunăre”, autor: Rada Crăciun, Galaţi 2013.
** Din mesajul de condoleanţe al PF Patriarh Daniel la înmormântarea dnei Rada Crăciun, 2 septembrie, 2013.
*** Ibidem