Familia, Şcoala, Biserica au posibilitatea să aducă mărturii concrete, prin care să conştientizeze elevii, tinerii că mărturisirea credinţei în Dumnezeu trebuie urmată de a atitudine corespunzătoare în viaţa de familie, la şcoală, în cea socială, de valorificare a timpului liber. Şcoala şi, implicit, elevii sunt supuşi unui număr extrem de mare şi diversificat de chemări, structurate, în linii mari, în două categorii. Pe de o parte, vocea lumii secularizate, pe de altă parte glasul Bisericii, razele Învierii lui Hristos ce aduc variate şanse ale mântuirii. Depinde de înţelepciunea multor factori, în cazul nostru menirea profesorului de religie, misiunea preotului paroh, ca tinerii să rămână sau să devină iubitori şi următori de Hristos, bucurându-se, în acelaşi timp, de dorinţa de libertate constructivă specifice vârstei. Găsirea de noi forme de propovăduire a lui Hristos, care „ieri şi azi şi în veci, este Acelaşi” (Evrei 13, 8) vine în completarea Sfintei Liturghii asemeni unei „liturghii de după liturghie”; se caută răspunsuri la frământările şi curiozităţilor specifice vârstei adolescenţilor: ,,Hristos împărtăşit copiilor”, ,,Alege Şcoala!”, serbări şcolare, simpozioane, consiliere duhovnicească, sfinţiri, pelerinaje, proiecte locale misionare (parteneriate), etc.
Mijloacele de propovăduire şi susţinere teoretică şi practică a vieţii sociale – a filantropiei sunt multiple; Biserica şi şcoala sunt principalii factori de propovăduire şi formare a tânărului, a parohiei înfloritoare şi a societăţii. Astăzi, Biserica, Şcoala, Ştiinţa, Societatea sunt chemate să conlucreze în misiunea lor educativă pentru profilul lor spiritual, moral, cultural şi intelectual al unei persoane, pentru mântuirea ei veşnică, precum şi în numele salvării demnităţii, organizării şi optimizării vieţii.
Specificul disciplinelor socio-umane, în care avem inclusă Religia Ortodoxă, presupune dobândirea unor competenţe generale, specifice şi transversale. Între descriptorii ce privesc competenţele transversale ce aparţin de domeniul comunicării şi parteneriatului cu mediul social amintim: atitudinea de relaţionare şi comunicare deschisă, sinceră, cooperantă, receptivă; disponibilitatea de analiză şi interpretare a valorilor ce descriu o situaţie, un eveniment sau un comportament; disponibilitatea de autoreglare a comportamentului în raport cu ceilalţi pe bază empatică şi de receptare a mesajelor cu conţinut afectiv; acceptarea evaluării din partea celorlalţi; integrare morală şi forţă de convingere în promovarea valorilor pozitive autentice ale comunităţii. Competenţele specifice profesorului de religie cu referire la domeniul parteneriatului cu mediul social sunt: capacitatea de a alege şi utiliza cele mai bune metode ce vizează motivaţia şi comportamentul pentru a crea un mediu educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în actul învăţării şi punerii în practică a faptelor bune; contribuie la stabilirea de relaţii pozitive cu colegii, cu profesorii, cu familiile elevilor şi alte organizaţii în comunitatea în care trăieşte, în aşa fel încât să stimuleze angajarea acestora în acţiuni sociale, acţiuni publice, schimb de experienţă, vizite.
Proiectele locale – parteneriate-le pot fi receptate ca un sistem educaţional stabil, de calitate, echitabil, eficient, relevant pentru a sprijini iniţiativele celor mari corelate cu avântul, spontaneitatea, punctul de vedere curat al elevilor. Planul operaţional al programului devine o bucurie că poţi sădi seminţe, pe care Hristos le va face să germineze în timp. Aceste activităţi, indiferent de durata lor, un an, un semestru sau în „Săptămâna altfel”, rămân ca o oază de lumină în rândul voluntarilor elevi, ca o experienţă de viaţă, o experienţă cu Hristos. El poate fi păstrat viu în inima lor – nu doar în interiorul zidurilor Bisericii, ci şi în timpul diferitelor activităţi extracurriculare, pe care le învaţă, le experiază alături de partenerii implicaţi în proiecte: Biserica, Asociaţii, Fundaţii, Biblioteci, Grădiniţe, centre de ajutor social, cantine, spitale, etc.
Obiectivul fundamental în astfel de proiecte stă în convergenţa aranjamentelor stabilite de unitatea şcolară pentru implicarea cadrelor didactice, cu precădere din aria disciplinelor socio-umane, implicarea comitetelor de părinţi, din consiliul elevilor, a societăţii, a comunităţii. Se poate face astfel, pedagogie socială urmărind viaţa, problemele inerente ce apar, nevoile şi datoriile comunităţii parohiale. Dacă privim istoric evenimentele vom observa că se se găsi mereu timp să ne întoarcem spre om, ca dar al lui Dumnezeu, nu numai spre confortul exterior. Ne întoarcem spre semenul nostru, spre lumina din sufletul său, spre Dumnezeu. Şi astfel , cu fapta începe înnoirea sufletului, fapta adică lucrul cu omul, acţiuni care îl duc pe om la împăcarea cu sine însuşi. A pune în practică teoria, sfaturile, îndemnurile, adică faptele leagă tot sporul sufletului şi al trupului. Iată de ce faptele, activităţile în echipă sunt nu numai începutul ci şi sfârşitul, adică încununarea educaţiei din orice etapă a vieţii. Căci încă o dată: munca e atotputernică, e o veşnică făcătoare de minuni.
Avantajul proiectelor şi programelor locale este desigur cel legat de apropierea de unitatea de învăţământ la care profesorul este încadrat. Unitatea şcolară are datoria de a identifica nevoile şi opiniile comunităţii locale, instituţii, parteneri sociali, biserică, etc. Proiectele locale trebuie încurajate căci se află în relaţie directă cu aproapele, ele contribuie la activităţile educaţionale calitative din unităţile şcolare şi comunităţile locale sau parohiale. Dezavantajul distanţei este surmontat în cadrul proiectelor şi programelor naţionale, internaţionale de componente de formare – comunicare – evaluare on-line pe care le conţin cele mai multe dintre ele.
Dacă viaţa noastră ar fi ca o ,,cămară împodobită” a Mântuitorului, am putea oferii, „să dai” – sau chiar să dai mai mult decât primeşti. Şcoala Gimnazială nr. 9, structură a Şcolii Gimnaziale nr. 5 în parteneriat cu Biserica „Sfântul Prooroc Ilie” şi Fundaţia de Sprijin a Vârstnicilor din cartierul Micro 17, a lucrat „cu timp şi fără timp”, pe parcursul anului şcolar 2013-2014 la Proiectul local „Dăruind vei dobândi”. Cu acordul Directorului, profesor Nicolaev-Malaxa Daniela, cu binecuvântarea părintelui paroh, pr. Nelu Ioan Perţea şi încuviinţarea Directorului fsv, Alecu Aurelia s-a format echipa de profesori – elevi – părinţi, cărora le aducem mulţumiri pentru dăruire şi implicare, pentru colaborare. Ei fost mentorii ce ne-au încurajat pe parcursul diseminării activităţilor spre dezvoltarea competenţei afective şi civice a personalităţii elevilor, prin activităţi formativ-morale având modelul Sfinţilor Trei Ierarhi, patronii spirituali ai Şcolii Gimnaziale nr. 5. La sfârşitul proiectului de intervenţie misionar – filantropic „Dăruind vei dobândi”, cadrele didactice implicate vor propune elevilor un exerciţiu de introspecţie sub titlul: „Cu întrebarea să călătorim” (succint trasate câteva concluzii, de exemplu: Ce am învăţat din această experienţă?; Cum s-au implicat în acţiuni elevii, clasele, profesorii, alţi voluntari?; Ce învăţăm de la cei care au nevoie de ajutor (bătrânii)? Exemple de bune maniere între copii – bătrâni – adulţi; Ce învăţăm de aici pe viitor, având ca motto: „dacă tinerii ar ştii şi bătrânii ar putea”? Ce s-a schimbat în atitudinea ta faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică şi în relaţia cu cei din jurul tău?).
Pentru meditaţie, pentru încurajarea viitoarelor activităţii extracurriculare închei cu afirmaţia Mitropolitului de vie amintire Antonie Plămădeală că „împărăţia cerurilor se deschide aici, în cea pământească, în viaţa socială”. Este ceea ce Hristos sintetizează prin învăţătura Sa: „Aşadar, câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi asemenea!”
Prof. de religie Oana Alexandra Capotă,
Şcoala Gimnazială nr. 9, structură a Şcolii Gimnaziale nr. 5, Galaţi