Să fii un creştin-ortodox înseamnă să faci parte din Biserica Ortodoxă, să faci parte din obştea acelor credincioşi despre care la Sfânta Liturghie se spune: „Pe voi, pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” Aceasta înseamnă să gândeşti ortodox pe baza dogmelor credinţei ortodoxe şi să trăieşti ortodox pe baza slujbelor prin care se manifestă Ortodoxia. Cuvântul ,,ortodox” înseamnă ,,drept-măritor”. Sunt şi alte credinţe creştine care se numesc pe sine a fi ortodoxe, dar nu au nicio manifestare creştină. Nicio grupare creştină nu se numeşte ,,ortodoxă”, ci eventual are pretenţia că deţine ortodoxia. Or, Biserica noastră drept-măritoare, Biserica noastră Ortodoxă se numeşte şi este ,,ortodoxă”, pentru că este drept-măritoare, aceasta însumând în gândirea şi evlavia ei toate adevărurile de credinţă prin care se manifestă ortodoxia şi care sunt altele decât cele pe care le manifestă şi le prezintă alte grupări creştine, alte credinţe creştine.
Icoana este o reprezentare în pictură a persoanei pe care o cuprinde icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a diferiţilor sfinţi pe care îi cinsteşte Biserica, deci este o aducere în conştiinţa credincioşilor, prin mijloacele picturii, a persoanei către care se îndreaptă cinstirea. Trebuie precizat de la început şi pentru totdeauna, că noi nu cinstim icoana ca obiect, ci cinstim ca reprezentare. Nu cinstim propriu-zis icoana, ci cinstim pe cel pe care îl prezintă icoana. Fără îndoială că nu se poate face abstracţie de icoană şi ca obiect de artă, dar noi, când zicem că suntem cinstitori de icoane, ne gândim întotdeauna la cei pe care îi reprezintă icoanele, nu ne gândim la icoana în sine. Cinstim o icoană, a Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a unui sfânt, dar de fapt, astfel adorăm pe Dumnezeu, preacinstim pe Maica Domnului şi venerăm pe sfinţi. Icoana este şi un mijloc de legătură între persoana pe care o prezintă icoana şi credinciosul care stă în fata icoanei cu cinstire; deci icoana nu este realitate în sine, ci ultima realitate este persoana reprezentată pe icoană, iar icoana este prima realitate, care ne duce la persoana reprezentată pe icoană. De pildă, când ne adresăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca cinstitori ai chipului Său spunem, şi vorbind cu Mântuitorul: „Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare pentru greşelile noastre, Hristoase Dumnezeule”, deci avem în vedere chipul Mântuitorului, dar vorbim nu cu chipul Mântuitorului ci cu Mântuitorul Însuşi, despre chipul Lui. Aşa trebuie gândite lucrurile în legătură cu icoanele, indiferent pe cine reprezintă icoana respectiva.
Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei, a cinstirii Sfintelor Icoane din acest an a venit cu un eveniment mult aşteptat de elevii Şcolii Gimnaziale Nr. 5 ,,Elena Doamna” din Tecuci. Ca în fiecare an, micii creştini şi-au demonstrat talentul de a picta icoane, pe parcursul primei săptămâni din Postul Mare, fiind îndrumaţi de subsemnata, profesoară de religie.
Cele mai frumoase icoane au fost înălţate de copii în faţa credincioşilor prezenţi la Sfânta Biserică şi au fost răsplătite cu daruri oferite de parohie: diplome, cărţi, iconiţe, reviste ,,Călăuză Ortodoxă” şi mucenici.
Pe această cale aducem mulţumirile noastre părintelui paroh Nicolae Forda, pentru că a fost mereu alături de elevii şcolii noastre, îndrumându-i, sprijinindu-i şi încurajându-i în urcuşul lor duhovnicesc!
Prof. de religie Cristina Arhip,
Şcoala Gimnazială nr. 5 ,,Elena Doamna”-Tecuci (judeţul Galaţi)