Perioada Postului Mare a fost întotdeauna pentru credinciosul ortodox un prilej binevenit de împăcare cu sine, cu semenii şi, nu în ultimul rând, cu Dumnezeu. Anamneza liturgică pe care Sfânta Biserică ne-o propune în perioada Postului Mare are rostul de a provoca în fiecare din noi convertirea, întoarcerea ”fiului risipitor” la casa Tatălui, întoarcerea noastră prin pocăinţă la Hristos şi Biserică. În acest sens, Taina Spovedaniei urmată de Taina Împărtăşaniei primesc o importanţă deosebită pentru „pelerinajul” nostru spre marele praznic al Învierii, dar şi pentru progresul nostru duhovnicesc.
Spovedania, privită din partea omului, este expunerea începutului convertirii comunicată în Euharistie, un moment vital între Botez şi Euharistie prin aceea că reaminteşte celui botezat că este chemat să devină purtător de Hristos, hristofor. Şi din acest punct de vedere, Taina Spovedaniei este dependentă de Botez, dar orientată spre Euharistie. Este un ,,nou Botez”, aşa cum era denumită în istoria Bisericii, dar acest ,,nou Botez” nu se primeşte, nu se săvârşeşte cu apa baptismală, ci cu ,,apa lacrimilor de pocăinţă”. De aceea dimensiunea proprie Spovedaniei nu este cea juridică, ci mai ales cea terapeutică, de înnoire a vieţii.
În Taina Mărturisirii trebuie să-L vedem în mod egal pe Hristos ca şi Judecător, Care ne judecă faptele cu cea mai mare obiectivitate, dar şi ca Medic, Care ne vindecă toate neputinţele. Pentru aceasta, în actul liturgic de Mărturisire a păcatelor trebuie văzută totdeauna treimea prezenţei: Hristos – Care primeşte mărturisirea penitentului, duhovnicul – ca martor al mărturisirii şi penitentul.
Cine are rolul cel mai important în acest demers duhovnicesc ?
Mai ales în practică, mulţi tind să pună un accent grav pe rolul duhovnicului, pe modul în care el îl poate sfătui pe penitent; alţii supraevaluând, dau o importanţă efortului penitenţial al credinciosului, însă în realitate, rolul cel mai important este cel al lui Hristos. De aceea e absolut necesară pregătirea cu multă grijă a examenului de conştiinţă: penitentul în ultimă instanţă recunoaşte că este singur şi are nevoie de ajutor, de ajutorul Altuia. Acel Altul, Căruia îi cere vindecarea şi iertarea, nu este nicidecum duhovnicul, ci Dumnezeu. Duhovnicul este doar cel ce îl introduce la întâlnirea cu Hristos. Mărturisirea păcatelor se face către Hristos, şi nu către duhovnic, potrivit rugăciunii din Molitfelnic: „Iată, fiule, Hristos stă nevăzut primind mărturisirea ta …”.
Înţelegând Taina Mărturisirii în mod fundamental ca un act deopotrivă al lui Hristos şi al nostru, putem să descoperim astfel dimensiunea sinergică a pocăinţei: Hristos-Care ne primeşte ca pe fiul risipitor şi efortul nostru în a valorifica această primire. Pentru aceasta, dacă am primit iertarea păcatelor în Taina Mărturisirii, înainte de împărtăşire, înţelegem acum propria noastră micime ontologică şi conştiinţa că nu suntem fii pe deplin vrednici de împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Acum putem să înţelegem cum cele două Sfinte Taine ale Bisericii, Euharistia şi Spovedania nu se opun una alteia şi nici nu se suprapun, ci se cheamă una pe alta fiind distincte una de alta: Euharistia – ca jertfă împreună cu Hristos, iar Spovedania – ca drumul de reîntoarcere şi convertire al păcătosului. În toate rugăciunile canonului de dinainte de împărtăşanie, în Liturghia ortodoxă se exprimă conştiinţa acestei stări păcătoase a vieţii umane ca necesitate a mărturisirii şi penitenţei pentru păcate. Se trăieşte în aceste momente ale Liturghiei o supremă sensibilizare pentru viaţă păcătoasă în faţa măreţiei lui Dumnezeu, Care Se oferă în Euharistie.
Taina Spovedaniei rămâne însă, Taina fundamentală pentru iertarea păcatelor. Şi pentru aceasta nu se poate exprima nici măcar opinia că Taina Euharistiei poate ierta păcatele în mod indirect sau în mod condiţionat celor ce nu şi-au spovedit păcatele în Taina Spovedaniei, şi aceasta pentru că o astfel de opinie ar deprecia Jertfa lui Hristos şi ar face din Euharistie un simplu duplicat al Spovedaniei. Îndepărtarea de Euharistie sau posibilitatea de a o primi nu se face în Ortodoxie prin neglijarea Tainei Spovedaniei.
În acest demers pastoral-misionar se înscrie şi volumul „Îndemnuri şi rugăciuni pentru Spovedanie şi Împărtăşanie”, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Patriarhiei Române, Bucureşti, 2014.
Cartea se constituie într-un adevărat ghid duhovnicesc pentru credincioşii Bisericii care doresc să acceadă la Taina Mărturisirii şi la Taina Împărtăşaniei, potrivit Învăţăturii de credinţă ortodoxe, contrapunându-se diverselor ghiduri de spovedanie care circulă fără binecuvântare printre credincioşi.
Minivolumul beneficiază de un Cuvânt înainte al Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – „Uşile Împărăţiei cerurilor. Înţelesul şi folosul pocăinţei şi iertării păcatelor” (p. 5-19), cu trei subcapitole, în care ne propune să reflectăm mai întâi asupra păcatului şi a consecinţelor lui pentru viaţa omului: „Păcatul înstrăinează şi însingurează pe om de prezenţa lui Dumnezeu […], omul căzut în păcat inventează scuze şi transferul de responsabilitate spre altul” (p. 7-8); în al doilea rând, să reflectăm asupra axiomei „Mântuirea – eliberare şi vindecare de păcat şi de moarte” (p. 8-14), cu accentul pe „Taina Crucii, ca iubire mai tare decât moartea”, şi în al treilea rând, reflecţia asupra „Legăturii dintre Taina Pocăinţei şi Taina Euharistiei” (p. 14-19), cu trimiteri la Sfinţii Părinţi, în mod special la Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Isaac Sirul.
Concluzia acestui Cuvânt înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel este aceea că „[… ] pocăinţa şi iertarea păcatelor arată taina iubirii lui Dumnezeu” (p. 18), iar „Biserica Ortodoxă, credincioasă învăţăturii şi practicii Sfinţilor Apostoli, care vedeau legătura strânsă între Pocăinţă şi Euharistie, arată că pocăinţa sau mărturisirea păcatelor este pregătire pentru împărtăşanie” (p.16).
Volumul continuă (p. 20-38) cu „Lămuriri asupra Tainei Pocăinţei” sub forma de întrebare şi răspuns: Cine poate spovedi sau primi mărturisirea păcatelor? Cine trebuie să se spovedească? Cum trebuie făcută mărturisirea păcatelor, adică spovedania? Care este locul cel mai potrivit unde se cuvine să se facă mărturisirea? Ce sunt epitimiile sau canoanele de spovedanie şi ce scop au ele? Cu ce altă Taină e strâns legată Taina Pocăinţei?
Paginile 24 – 30 reiau un text din „Cartea de Rugăciuni” apărută la aceeaşi editură a Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, în anul 2007, care ne dau „Povăţuiri pentru Sfânta Taină a Spovedaniei” cu accentul pe „Cercetarea cugetului şi Trezvia conştiinţei” (p. 26-30).
Urmează apoi, în paginile 31-40, un capitol cu „Rugăciuni înainte de Spovedanie”, cu revederea Decalogului şi a Poruncilor bisericeşti (p. 34-35) şi un subcapitol cu „Păcatele cele mai grele” (p. 35-37), pe care un credincios nu trebuie să le uite în timpul mărturisirii păcatelor.
Paginile 41 – 44 ne dau „Lămuriri aspra Tainei Sfintei Împărtăşanii”, la fel ca în cazul Tainei Pocăinţei, un chestionar necesar credinciosului care s-a spovedit şi care este înaintea Împărtăşaniei: Când şi de câte ori pe an se cuvine să se împărtăşească un credincios? Cine se poate împărtăşi? Cum se cuvine să ne pregătim pentru împărtăşanie? Cum se face împărtăşirea bolnavilor?
Urmează apoi, în paginile 45-68, „Rugăciuni înainte de împărtăşire”, cu Canonul şi cele 12 rugăciuni de dinainte de împărtăşire.
Paginile 69-72 conţin „Rugăciunile de mulţumire după Dumnezeiasca Împărtăşanie”, urmate de un capitol: „Alte rugăciuni folositoare” (p. 73-110), cuprinzând „Canonul de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos (p. 73-78); Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (p. 79-92); Canon de rugăciune către îngerul cel păzitor al vieţii omului (p. 93-103); Canon de rugăciune către puterile cereşti şi către toţi sfinţii (p. 103-110).
Volumul „Îndemnuri şi rugăciuni pentru Spovedanie şi Împărtăşanie” poate deveni un instrument duhovnicesc pentru toţi credincioşii care doresc să-l aibă la îndemână pentru a cunoaşte şi urma corect Învăţătura de Credinţă Ortodoxă cu privire la cele două Taine foarte importante ale Bisericii: Taina Mărturisirii şi Taina Împărtăşaniei.
Pr. conf. dr. Leontin Popescu,
Departamentul Teologic al Facultăţii de Istorie, Filosofie şi Teologie
a Universităţii ,,Dunărea de Jos”- Galaţi