Impresii de la concursul de icoane din Duminica Ortodoxiei
A preda religia înseamnă a merge pe drumul pe care au pornit şi Sfinţii Apostoli. Ei au pornit în cele patru zări, propovăduind Evanghelia la toate neamurile, iar noi, profesorii de religie, trebuie să căutăm şi să-i formăm pe viitorii ,,apostoli” ai Ortodoxiei româneşti.
Aceşti minunaţi copii care se află în faţa noastră sunt ca nişte icoane vii, care aşteaptă să fie pictate, în care noi să zugrăvim Chipul lui Hristos. Dar mai mult, trebuie să-i ajutăm să descopere în ei înşişi Chipul lui Hristos şi să-L scoată la lumină, să se lase purtaţi de Duhul Sfânt, spre fapte bune.
Un minunat prilej de întâlnire cu Domnul Iisus Hristos a fost acela în care copiii au pictat icoane, la Duminica Ortodoxiei, arătându-şi astfel nu numai îndemânarea artistică, ci şi dragostea lor pentru Dumnezeu. Şi în acest fel, Hristos Se pogoară la ei şi le dăruieşte har, şoptindu-le îndemnul: „Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!”, adică „Ridică-te deasupra răutăţii, a urâtului, a deşertăciunii…”.
Cei care au participat la Concursul din Duminica Ortodoxiei la Şcoala Gimnazială Nr. 1 din localitatea gă-lăţeană Umbrăreşti ne-au împărtăşit câteva impresii: „În timp ce doamna profesoară ne povesteşte despre sfinţi, despre Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, gândul meu pluteşte parcă pe-un nor şi mi se duce direct în cer, iar inima se înalţă spre Dumnezeu, spre sfinţii Lui. Când pictez icoane, parcă sunt mai aproape de Dumnezeu, iar când pun acea culoare pe veşmintele lor, totul este minunat, căci parcă mă ating de sfinţenie! Seara, când fac rugăciunea, o fac din tot sufletul, închinându-mă şi rugându-mă la Dumnezeu să mă ajute în efortul meu.
De fiecare dată aştept ora de religie, ştiind că voi învăţa mai multe despre Dumnezeu. Iar la final un mic îndemn pentru tinerii ca mine: Când faci ora de religie/ Şi când te duci la biserică mereu/ Eşti mai aproape Dumnezeu/ Şi acest lucru trebuie să îl preţuieşti mereu!”. (Laura Drăgan, clasa a V-a A)
„Deşi merg adesea la biserică şi încerc să fac fapte plăcute lui Dumnezeu, nu m-am gândit niciodată să pictez icoane. Aşa că aşteptam cu nerăbdare această experienţă. Mai întâi am făcut o rugăciune pentru a ne înălţa sufletul către Dumnezeu şi pentru a alunga gândurile nepotrivite. Astfel, în clasă s-a instalat o atmosferă cuviincioasă, propice acestei activităţi.
Nu eram prea încrezător că voi reuşi să realizez o icoană frumoasă. Dar, sub îndrumarea şi cu sprijinul doamnei profesoare, am reuşit să pictez icoana reprezentând pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. După ce am terminat-o, eu şi colegii ne-am admirat reciproc icoanele şi am fost foarte încântaţi de ceea ce realizasem. Parcă toţi sfinţii erau în clasa noastră şi ne priveau cu dragoste, astfel încât nimic rău nu ne putea atinge.
Dar… a sunat clopoţelul, risipind acea atmosferă de vis, însă ea a rămas în sufletele noastre, multă vreme după aceea.” (Gabriel Druţă, clasa a V-a A)
„Pictatul icoanelor înseamnă mult pentru mine! Atunci când doamna profesoară ne îndruma explicându-ne cu claritate lucrurile, parcă eram într-o lume plină de bucurii, pictând fineţile şi detaliile icoanei, cu sfinţii care se roagă pentru noi în zilele bune şi mai puţin bune.
Când doamna profesoară ne-a spus că vom picta icoane în ora următoare, o mare fericire mi-a cuprins sufletul! Aşteptam de mult această oră, căci sufletul meu ardea de mult în mine, dorind această oră!” (Sonia Druţă, clasa a VI-a A)
„La ora de religie am pictat icoane, dar atunci când am pictat Îl simţeam pe Iisus Hristos în mine! Cât de frumoase au fost icoanele o pot spune alţii despre noi, dar eu mă bucur că avem o profesoară atât de bună cu noi care ne ajută să venim pe calea cea bună.
Dau slavă lui Dumnezeu pentru că există ora de religie în şcoală!” (Nicuşor Tonu, clasa a VI-a B)
Aceste cuvinte şi lucrările copiilor sunt pentru noi, profesorii, cea mai mare răsplată. Ne bucurăm că noi am fost aleşi pentru această misiune.
Prof. Raluca Petcu,
Şcoala Nr. 1, Umbrăreşti, jud. Galaţi