,,Linu-i” lin se aude încetişor
Cântare dulce, îngerească,
În ieslea noastră-i sfânt fior,
Căci Domnul vine să Se nască.
Nu vrea un pat împărătesc,
Nici tron de heruvimi în noi,
Ci vrea să-I dăm cu drag, firesc,
Căldură, ca-n suflările de boi.
Nu vrea ca nebunește să-I clădim,
Până la cer vreun mândru zigurat,
Ci doar smerit și primitor să-I fim
Sălaş de oi, cuvântător, curat.
Nu vrea să facem din copii zglobii
Irozi nebuni, ce nu vor pe Hristos,
Ci vestitori, că scoase din robii
Vor fi luminile din hău, de jos.
Îi vrea să vină-n valuri iar și iar,
Sub chip de crăișori cu sfântă veste
Si să-i aducă Lui, nu nouă, dar
De glas, în armonii celeste.
Căci aur au belşug în inimioare,
Tămâie le e zâmbetul senin,
Și smirna-i darul de cântare,
Ce vine-n uși deschise de creștin.
,,Linu-i lin” cântăm și noi, în cor,
Cu crăișori, păstori și îngerași,
În ieslea noastră-i sfânt fior,
Căci de Iisus aflăm prin copilași.
de Mihai Braşoveanu