Învierea Domnului, bucuria ,,ospăţului credinţei”

† CASIAN,

Din darul lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Dunării de Jos

Preacuvioşilor şi precucernicilor slujitori
ai sfintelor altare, cinului monahal
şi tuturor dreptmăritorilor creştini
din Arhiepiscopia noastră,
har, milă, pace, sănătate şi lumină sfântă
în suflete şi în viaţă
de Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului,
iar de la smerenia noastră arhierească binecuvântare.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Iubiţi fraţi şi surori
în Domnul,

Participăm, cu însufleţire, cu emoţie sfântă şi cu bucurie ne­mărginită, la taina Învierii din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos din anul milostivirii Sale, 2010. Suntem acum în faţa sfintelor bi­serici în număr mult mai mare decât la orice alt eveniment sacru. Este prezentă comunitatea creştină reunită în toate satele şi în toate oraşele din parohiile şi din mănăstirile noastre. Împreună cu toată lumea creştină ne luminăm cu prăznuirea şi trăim, în unitate sfântă, dreapta-credinţă în Înviere şi în viaţa veşnică, precum mărturisim în Crez: „Şi a înviat a treia zi după Scripturi“. „Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care S‑a întărit“ (Canonul pascal, cântarea a 3‑a).

Odată cu toată creaţia, lumina Învierii Domnului pătrunde în sufletele noastre, ale celor ce am primit lumina dreptei-credinţe de la Botez: „Botezatu‑te‑ai, luminatu‑te‑ai, miruitu‑te‑ai, sfin­ţitu‑te‑ai, spălatu‑te‑ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor“ (Slujba Sf. Botez). Acest mare dar al luminării prin dreapta-credinţă în Biserică este şi naştere duhovnicească, dar şi înviere la viaţa creştină. „Ne‑am îngropat în moarte prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii“ (Romani 6, 4). Aceeaşi haină luminoasă a Învierii Mântuitorului este îmbrăcată de fiecare nou-botezat, ca o arvună a noii condiţii de vieţuire creştinească în marea familie a Bisericii, care se mai numeşte şi ,,anticamera Învierii şi a vieţii veşnice“.

Iată pentru ce, lumina pascală, pe care‑o primim cu emoţie sfântă şi anul acesta, ca dar ceresc de la Sfântul Mormânt al Mântuitorului de la Ierusalim, prin grija Sfintei Patriarhii, reaprinde şi în noi, asemenea unei candele, ,,feştila“ luminoasă a credinţei şi, astfel luminaţi, luminăm şi noi totul în jurul nostru. Deci, preaiubiţi fraţi creştini, înţelegem duhovniceşte că lumina pascală nu se reduce doar la un act ritual şi nu se rezumă doar la o ceremonie emo­ţio­nantă, la sfârşitul căreia revenim de îndată, după obicei, spre casele noastre sau spre alte locuri obişnuite ale  unor evenimente tre­cătoare. Noi, creştinii drept-măritori, suntem invitaţi de Biserică să participăm efectiv la desăvârşirea luminării interioare a fiinţei, prin lumina şi darurile Sfintei Învieri. Lumina din mâini, pătrunsă în inimi, ne călăuzeşte spre Mântuitorul înviat – „Lumina lumii“ (Ioan 8, 5) şi „Pâinea cea vie, care S‑a pogorât din Cer“ (Ioan 6, 51). În acest sens, Paştile nu reprezintă doar o sărbătoare mare, ci, mai ales, întâlnirea tainică şi mântuitoare cu Hristos Domnul înviat din morţi, pentru a ne învia şi pe noi sufleteşte şi duhovniceşte, aşa precum îşi doreşte orice bun creştin când se roagă în biserică. ,,Iisuse, Cel ce ai înviat din morţi, înviază şi sufletele noastre!“ (Acatistul Sfintei Învieri).

Suntem, aşadar, la prima parte a slujbei pascale în faţa bisericii, care se mai numeşte şi începutul pascal. ,,Acum toate s‑au umplut de lumină, şi cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt“ (Canonul pascal, cântarea a 3‑a). Lumina Învierii a inundat şi viaţa noastră, dar şi toată creaţia. În mod firesc, acum urmează întoarcerea noastră spre Mântuitorul, în interiorul bisericii în care se află Sfântul Său Mormânt, în Sfântul Altar, de unde ni s‑a oferit lumina pascală.

Luminarea personală şi exterioară a creaţiei continuă într‑un mod înălţător în biserică, lăcaş care va fi luminat şi de noi, purtătorii luminii pascale. Intrăm acum ca luminători şi luminaţi de Hristos, pentru a participa la cel mai înălţător eveniment al împărtăşirii din darurile cele mai presus de lume ale Învierii, Sfânta Liturghie.

Iubiţi slujitori ai Sfintelor Altare,
fraţi creştini,

Precum ne îndeamnă marele misionar al Învierii, Sfântul Ioan Gură de Aur, ca toţi Sfinţii Părinţi, să intrăm cât mai mulţi şi mai ales, cei ce n‑am trăit până acum această unică experienţă în bi­serică de Sfintele Paşti. Participarea la Sfânta Liturghie se consti­tuie în actul sublim al trăirii „bogăţiei“ neveştejite a „Sărbătorii sărbă­to­rilor şi Praznicului praznicelor“.

Lumina pascală din lumânarea ce‑o purtăm în mâini se va stinge curând, mai ales, în drumul nostru imediat spre casă în noaptea pascală. Dar protejarea ei în interiorul bisericii şi participarea noastră la Dumnezeiasca Liturghie pot să ne ajute la pătrunderea ei şi în mintea, şi în inimile, şi în viaţa noastră. Pentru a nu ni se părea că‑i prea multă oboseală, să ne amintim de atâtea ocazii în timpul unui an când am participat chiar noaptea la diferite eve­nimente, fără să dezamăgim prietenii care ne‑au invitat. De această dată, ne invită Însuşi Mântuitorul Hristos la bucuria Învierii Sale din morţi, prin care a învins întunericul, iadul şi moartea şi celor din morminte le‑a dăruit viaţă! Noaptea este schimbată duhov­niceşte în zi, în Ziua Învierii şi-a bucuriei vieţii celei fără de moarte.

Timpul sfânt capătă acum dimensiune eternă. Domnul ne cheamă astfel la însuşirea darurilor luminoase ale credinţei şi la întărirea nădejdii în nemurire, precum mărturisim în Crez: ,,Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie“. Aşa cum Sfinţii Apostoli şi purtătoarele de miruri au alergat chiar în ziua Învierii cu bucurie la Mormântul Domnului, ni se cuvine şi nouă a parcurge „calea“ spre Hristos Cel înviat „pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire“ (Crezul). „Aşadar, pentru că avem să vedem şi noi în noaptea aceasta pe Cel pironit pe Cruce, ca pe un miel jun­ghiat şi jertfit, vă rog să ne apropiem cu cutremur, cu multă sfială şi evlavie. Ştiţi dar cum stăteau îngerii în jurul mormântului care nu mai avea trupul Stăpânului, în jurul mormântului gol. Dădeau multă cinstire locului aceluia, tocmai pentru că a avut în el trupul Stăpânului. În­gerii, care depăşesc firea noastră, stăteau cu atâta sfială şi evlavie la mormânt, iar noi n‑avem să stăm lângă un mormânt gol, ci chiar lângă Masa care are pe Mielul Hristos înviat“ (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Crucea Domnului).

În timpul Sfintei Liturghii, şi mai ales de Sfintele Paşti, Mân­tuitorul ne invită la „ospăţul Stăpânului“, la împărtăşirea cu Prea­curatele Sale Taine, precum ne‑a făgăduit la Cina cea de Taină: „Acesta este Trupul Meu, Care se dă pentru voi: aceasta să faceţi spre pomenirea Mea“ (Luca 22, 19). „Căci, ori de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi, până când va veni“ (I Cor. 11, 26).

Aceeaşi tainică întâlnire cu Domnul înviat din morţi ne dezvăluie conţinutul rugăciunilor din cadrul Sfintei Liturghii, ca prezenţă mântuitoare vie şi dinamică a Celui Care ni Se împărtăşeşte, ca şi noi să înviem sufleteşte şi astfel să intrăm „întru înnoirea vieţii“: „Aducându‑ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s‑au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de‑a dreapta şi de cea de-a doua şi slăvita iarăşi venire,… Ţie (Doamne) Ţi‑aducem de toate şi pentru toate“ (Sfânta Liturghie), înţelegând prin aceasta că ne aducem „pe noi înşine şi unii pe alţii“, ca astfel toată viaţa noastră lumească, cu toate grijile, cu toate durerile, cu toate decăderile ei, „lui Hristos Dumnezeu să o dăm“, spre a o înnoi, spre a o sfinţi mai înainte de a se sfinţi pasca, ouăle şi masa pascală!

Hristos, la Sfânta Liturghie, ni Se oferă „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci“, căci Dumnezeiasca Euharistie este „medicamentul ne­muririi“ (Sf. Ignatie al Antiohiei, Epistola către efeseni, în col. P.S.B., vol I, EIBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 164), care „vindecă numărul deplin al celor cinci simţuri ale noastre“, „intră în alcă­tuirea mădularelor mele şi întru toate încheieturile, în rărunchi şi în inimă şi arde spi­nii tuturor păcatelor“ (Rugăciunea a treia de mulţumire a Sf. Si­meon Metafrastrul, după Sfânta Împărtăşanie).

Astfel, înviaţi din bolile noastre sufleteşti şi trupeşti, ne unim cu Hristos, dar şi întreolaltă, arătând darul Învierii în fapt, şi nu doar declarativ şi în chip exterior. Aşa ne rugăm când ne împăr­tăşim cu Hristos: „Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit şi ai înviat şi ai dăruit nouă aceste înfricoşătoare şi de viaţă făcătoare Taine, spre binefacerea şi sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, spre izgonirea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteştilor mele puteri, spre credinţă neînfruntată, spre dragoste nefăţarnică, spre desăvârşirea înţelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumne­zeiescului Tău har şi spre dobândirea Împărăţiei Tale“ (Rugă­ciu­nea întâi de mulţumire a Sf. Vasile cel Mare, după Sfânta Îm­­­părtăşanie).

Iată doar o parte din bogăţia nesfârşită a darurilor pascale în­dreptate de Hristos Domnul spre fiecare dintre noi, cei care înţe­legem, ne pregătim şi ascultăm de chemarea Sa lăsată în Biserica noastră drept-măritoare. „Sus să avem inimile!“. „Să ne iubim unul pe altul!“ şi apoi: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dra­goste, să ne apropiem“ de Sfânta Împărtăşanie şi aşa, cu toţii, de Înviere putem mărturisi mai adevărat: „O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase! O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea! Dă‑ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale!“ (Rugăciuni din Sfânta Liturghie). În această stare autentică pascală, creştinul înnoit, în­duhovnicit şi luminat de Însuşi Cel înviat descoperă tainic prezenţa Preasfintei Treimi, izvorul vieţii noastre: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea ade­vărată, ne­despărţitei Sfintei Treimi închinându‑ne, că Aceasta ne‑a mântuit pe noi“ (Rugăciuni din Sfânta Liturghie).

Fraţi creştini,

Să ne stea la inimi aceste îndemnuri sfinte pascale şi să urmăm pe Hristos Cel înviat, după puteri şi după măsura dragostei şi a râvnei personale, la această mare sărbătoare a creştinătăţii, mai ales în condiţiile vieţii noastre lumeşti, tot mai pline de încercări, de suferinţă, de boli, de lipsuri în cele materiale şi de multe ori departe de cei dragi, răsfiraţi pe alte meleaguri pentru mai binele celor de acasă!

În pofida tuturor neajunsurilor trecătoare din viaţa noastră de zi cu zi, în timp de criză economică, descoperim o mare bogăţie spirituală prin dreapta şi sfânta credinţă în Învierea lui Hristos, sursă inepuizabilă a filantropiei, raza iubirii care încălzeşte inimile şi viaţa celor suferinzi, săraci şi străini. Nimeni, fraţilor şi surorilor, în Biserica Domnului şi în această arhiepiscopie, să nu fie trist de Sfintele Paşti. „Bucuraţi‑vă!“ (Matei 19, 14). „Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s‑a arătat împărăţia cea de obşte“. „Gustaţi toţi din ospăţul credinţei, împărtăşiţi‑vă toţi de bogăţia bunătăţii“! „Masa este plină, ospătaţi‑vă toţi!“ (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de învăţătură în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Penti­costar, p. 25).

Să unim, mai ales în sfânta zi pascală, „ospăţul credinţei“ din darul Mântuitorului de la sfintele Sale altare cu agapa, care‑i masa dragostei şi a solidarităţii creştine.
Aşa se şi face în parohiile noastre şi în centrele sociale, prin râvna, dragostea şi jertfelnicia fraţilor preoţi şi a darnicilor creştini şi creştine cărora, din inimă, le mulţumim pentru tot binele îndreptat spre aproapele, din iubire faţă de Hristos Domnul.

Cu cât ne vom apropia mai mult, prin credinţă şi vieţuire creşti­nească, de Hristos Cel înviat, precum ne cheamă Sfânta noastră Biserică, cu atât ne vom învrednici a ne întări unii pe alţii şi de îm­părtăşirea cu Sfintele Taine, ni se vor deschide şi inimile şi braţele şi, aşa, vom primi bogăţie de daruri, spre a le oferi la rându‑ne semenilor noştri. Îmbrăţişându‑ne unii pe alţii, iertând toate pentru Înviere, să mărturisim cu toţii, în pace, în bucurie şi cu sănătate, de Sfintele Paşti:

Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!

Al vostru de tot binele doritor
şi către Hristos Domnul rugător,

+ CASIAN,
Arhiepiscopul Dunării de Jos