De curând ne-am unit în rugăciuni în chip duhovnicesc, teologic şi spiritual, la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, în 10 noiembrie a.c., cu binecuvântare şi prin prezenţa Preafericitului Părinte Daniel şi am evocat pe unul dintre cei mai îndrăgiţi şi reprezentativi profesori de Teologie din Biserica noastră: Pr. prof. dr. Ene Branişte.
La împlinirea unui secol de la naştere, ucenici-ierarhi, profesori de Teologie, studenţi şi admiratori ai Părintelui au participat, mai întâi, la Sfânta Liturghie, în Catedrala Mitropolitană „Sf. Spiridon” din Capitală, la sfârşitul căreia s-a oficiat slujba parastasului. Iar la Facultate, în Aula „Pr. Acad. Dumitru Stăniloae” s-au desfăşurat lucrările evocatoare despre Pr. prof. Ene Branişte, despre slujirea, opera şi moştenirea sa luminoasă, în cadrul unui Simpozion bine organizat de instituţia-gazdă, pe care a slujit-o cu atâta devotament, demnitate, capacitate şi bună credinţă, neuitatul nostru profesor, despre care Mitropolitul Antonie al Ardealului ar fi arătat că este şi dânsul în „Calendarul de inimă românească”, pe filele nemuritoare ale faptelor „Dascălilor de cuget şi simţire românească”!
Bogatul şi profundul cuvânt de binecuvântare a lucrărilor Simpozionului şi de evocare a Părintelui profesor Ene Branişte prezentat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a constituit într-o sinteză minunată despre viaţa, activitatea teologică şi liturgică a celui ce şi-a prelungit slujirea atât prin opere valoroase, cât şi prin ucenici devotaţi.
Astfel, ÎPS dr. Laurenţiu al Ardealului, Pr. prof. dr. Nicolae Necula, Pr. prof. dr. Nicu Moldoveanu, semnatarul acestei succinte evocări, dar şi mai tinerii profesori de Liturgică de la principalele Facultăţi de Teologie din Patriarhia Română au evocat atât personalitatea Părintelui Profesor Ene Branişte, cât şi unele momente, ori amintiri, menite să readucă în prezentul nostru şi, mai cu seamă al tinerilor ucenici în Teologie, statura inconfundabilă a dascălului maiestuos şi competent, a slujitorului evlavios şi minuţios şi a omului generos şi mărinimos. Este modelul omului lui Dumnezeu în slujba semenilor săi, de la Sfântul Altar şi catedra universitară către sufletele mereu însetate de înţelegerea şi de iubirea părintească. Nu a primit de la Dumnezeu în familie copii, dar a crescut o mulţime de ucenici, ca şi pe propriii săi fii!
Dar prin ce rămâne Părintele Profesor Branişte prezent şi actual după un secol de la naştere şi un număr mare de ani (din 1984) de la mutarea Dincolo? Mai întâi, aşa cum „i-a fost credinţa, aşa i-a fost şi viaţa”! A crezut în prezenţa lui Dumnezeu în viaţa Bisericii şi a lumii şi a exprimat, cu convingere şi cu competenţă teologică şi ştiinţifică, lucrarea cea mai grea şi mai necesară în lume: rugăciunea în exercitarea ei personală şi comunitară, ca mijloc şi cale de manifestare a iubirii cereşti, în contextul realităţilor pământeşti.
În acest sens, Părintele Profesor Branişte a studiat, a explicat şi a prezentat ca nimeni altul sinteza istoriei cultului divin particular şi public, dezvoltarea şi promovarea sfintelor slujbe în sfântul lăcaş de închinare, semnificaţia realistă, teologică şi simbolică a actelor cultice, precum şi aspectele privitoare la arhitectura, arta şi iconografia Bisericii Ortodoxe. Este autorul celor mai sistematice şi mai documentate manuale de Teologie Liturgică pentru studenţi şi pentru seminarişti, continuând şi actualizând pe marii săi înaintaşi, profesorii: Vasile Mitrofanovici, Badea Cireşanu şi Pr. Prof. Petre Vintilescu.
Claritatea şi exactitatea teologică, liturgică şi didactică a scrisului său este înveşmântată într-o curată, elegantă şi înmiresmată limbă românească.
În al doilea rând, Părintele Profesor Branişte a înţeles, ca dascăl şi slujitor al Altarului, relaţia dintre Doxologie – ca formă supremă de adresare a rugăciunilor noastre către Dumnezeu, transpusă în trăire şi în viaţă virtuoasă şi Teologie – ca mărturisire a adevărurilor de credinţă exprimate în mod coerent şi în conformitate cu formulările doctrinare ale Sinoadelor Ecumenice. „Lex orandi – Lex credendi” în viaţa şi în slujirea Părintelui Profesor Branişte reprezintă o şansă a actualizării adevărurilor mântuitoare în viaţa şi în opera unui împlinitor şi nu doar a unui propunător al acestor sacre şi nemuritoare valori ale Bisericii noastre dreptmăritoare Ortodoxe.
În al treilea rând, Părintele Profesor Ene Branişte a arătat legătura indisolubilă dintre credinţă şi cunoaştere, dintre instruire şi cercetare teologică. Dotat cu o mare putere de muncă a unit evlavia şi viaţa liturgică de tânăr student cu cercetarea, însuşindu-şi limbile clasice şi pe cele moderne, fără a fi studiat în străinătate. Şi-a amânat cu un an susţinerea tezei de licenţă despre Liturghier, la Pr. Prof. Petre Vintilescu, prezentând o lucrare emblematică pentru orice teolog şi filolog de marcă! De atunci se întrezărea o autentică vocaţie pentru studiu, slujire şi dăruire în domeniul Teologiei Liturgice, ceea ce s-a şi adeverit şi se recunoaşte nu doar în Biserica noastră, ci în Ortodoxia universală.
La toate aceste reale daruri şi calităţi nu putem trece cu vederea metoda de lucru a Părintelui, cu studenţii, cu doctoranzii şi, în general, cu preoţii. A fost şi a rămas dascălul unei pedagogii complete şi complexe, iar prin erudiţia sa a condus cu mare competenţă tezele de doctorat ale ucenicilor săi. Cunoscător până în detaliu al temelor, prezenta planul, cu bibliografia selectivă, întocmai înţeleptului care înainte de a construi casa studiază tema de arhitectură a acesteia şi apoi porneşte la edificarea sa, în aşa fel încât construcţia să stea şi pe „stânca” adevărată şi trainică, dar să aibă şi interioritate plăcută şi aspect exterior atractiv.
De aceea, a ştiut să-şi apropie ucenicii, să-i instruiască şi să-i determine să-l urmeze, fiecare după puterile şi posibilităţile specifice.
Aşadar, Părintele Profesor Ene Branişte rămâne în evlavia noastră şi în cinstirea bisericească, împreună cu Părintele Academician Dumitru Stăniloae şi cu Părintele Profesor Ioan Gh. Coman constituindu-se în „cei trei mari dascăli” ai Facultăţii „Justinian Patriarhul”, care au unit credinţa, cultura şi cercetarea cu aspiraţiile sufletului însetat de Dumnezeu, într-o viziune a Patristicii sedimentată în persoana umană în permanent dialog cu Dumnezeu, toate acestea fiind exprimate prin comuniunea liturgică, în „Cerul de pe pământ”, Biserica!
În ea slujesc mereu, împreună cu noi, dascălii noştri! Părintele Profesor Ene Branişte ne rămâne model de liturghisitor harismatic, evlavios şi maiestuos.
† CASIAN,
ARHIEPISCOPUL DUNĂRII DE JOS