Cartea doamnei Elvira Ecaterina Ivănescu, apărută la Editura Sofia și intitulată sugestiv „Efigii pentru doamne ortodoxe”, este o suită de portrete ale dăruirii duhovnicești de-a lungul vremii pe meleagurile românești.
În buna tradiție a Mariei, care „partea cea bună și-a ales care nu se va lua de la ea” (Luca 10, 38), această serie de biografii, devenite celebre prin fapta bună în sprijinul aproapelui, este o înșiruire de modele pe care cei de astăzi trebuie să le cunoască și să le urmeze, ducând mai departe moștenirea creștină propovăduită prin Sfânta Scriptură, până în zilele noastre.
Aceste doamne care nu s-au mulțumit cu traiul bun, îndestulat și liniștit de acasă, ci au înțeles că fără jertfă de sine nu se poate accede la mântuire, pot fi numărate într-o carte, dar ele nu sunt nicidecum excepții, fiindcă, așa cum se spune în Cuvântul introductiv: „De la începuturile creștinismului, femeile au avut un rol important în activitățile Bisericii”.
La peste o sută de ani de la înființarea, în România, a „Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române”, sub oblăduirea doamnei Alexandrina Gr. Cantacuzino, această rememorare a faptelor care au stat la baza activității caritabile a doamnelor ortodoxe române de atunci și de acum este salutară, mai ales în zilele noastre, când, integrarea în structurile europene occidentale, ne cere imperios ca voluntariatul să nu mai fie făcut „la întâmplare”, ci să fie reglementat printr-o lege proprie, cu reguli stricte și precise.
Numai că cei care cer explicarea pe față a actelor de caritate nu știu sau ignoră că în Ortodoxie funcționează neștiut, de veacuri, porunca divină „să nu știe stânga ce face dreapta” sau „fă binele și aruncă-l în mare”, evidențierea binelui și lauda de sine duc de multe ori la pierderea darului obținut prin mila lui Dumnezeu. Este și aceasta o taină a lui Dumnezeu.
Au fost multe doamne din „aristocrația” ortodoxiei, femei din toate categoriile sociale, domnițe, femei înstărite sau, pur și simplu, femei, care, prin fapta lor, s-au ridicat la cel mai înalt rang duhovnicesc, nevăzut și necunoscut de lume, ci numai de Dumnezeu. În această carte li se aduce un omagiu, spre a fi pildă celorlalte femei care dau, mai puţin sau deloc, din timpul lor pentru binele aproapelui. Deși se spune că „cine dă, lui își dă”, pentru unii nici acest îndemn nu este poate de ajuns.
Despre rolul filantropic al femeii române, doamna Ivănescu a mai scris o carte, „Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române” (1910-1948; 1990-2001), apărută la Craiova, Editura Universitaria, 2001. Cartea apărută acum însă se referă cu precizie la 11 portrete ale unor doamne ale ortodoxiei românești, începând din epoca medievală și până în zilele noastre. Este vorba de Despina Doamna, soția Voievodului Neagoe Basarab de Doamna Marica Brâncoveanu, Principesa Alexandrina Cantacuzino, Principesa Olga Sturdza, scriitoarea și plasticiana Olga Greceanu, Principesa Ileana a României, devenită Maica Alexandra și, în ordine firească, Academician Zoe Dumitrescu Bușulenga, devenită Maica Benedicta, apoi Dr. Aurelia Bălan-Mihailovici, lingvist și lexicograf, profesoara Maria Popescu, președinta Ligii Femeilor Creștine Ortodoxe din Arhiepiscopia Râmnicului, prof. dr. ing. Elena Drugescu din Galați, profesoara Maria Matei, reprezentantă a femeilor ortodoxe din Valea Ghiurghiului.
Aceste adevărate Doamne, prin spirit și prin faptă, au fost soții, mame, bunici, toate fiice ale Bicericii Ortodoxe Române, în fapt ale Bisericii lui Hristos, care și-au dăruit timp, avere, mai multă sau mai puțină, după posibilități, pentru a împlini porunca dumnezeiască „ajută-ți aproapele”. Fiecare are o poveste care merită să fie știută. Femei extrem de generoase, care nu au trăit pentru petreceri, lux și îndestulare proprie, ci s-au gândit și au vegheat mereu la îndestularea celor necăjiţi, a bolnavilor, a săracilor, a năpăstuiților sorții.
Suntem mândri, noi, cei de din Arhiepiscopia Dunării de Jos, să avem printre aceste biografii celebre pe cea a doamnei profesor dr. ing. Elena Drugescu, prima reprezentantă a Femeilor Ortodoxe de la Dunărea de Jos. A fost prima președintă a filialei Galați a Societății Femeilor Ortodoxe Române și știm cu toții că s-a dăruit cu toată dragostea pentru slujirea cauzei căreia i s-a dedicat.
Cartea doamnei Ivănescu beneficiază de o bogată bibliografie, autoarea fiind un cronicar riguros care știe să aprecieze sursele pe care le folosește în aflarea adevărului întreg și să dezvăluie și altora amănunte care pot deveni o bază de cercetare pentru studii viitoare.
„Eu sunt Marta și Maria în același timp” spune în carte dr. Aurelia Bălan-Mihailovici, cercetător științific, bizantinolog, lingvist și lexicograf, realizatoare de emisiuni radiofonice în care a îmbinat credința cu evlavia.
În golul actual de modele, cartea aceasta împlinește o misiune sacră, aceea de a crea emblematice „efigii” pentru spiritul creștin ortodox care, la români, are și tradiție și continuitate.
Violeta Ionescu