Oricât de firesc ar fi deznodământul, trecerea la cele veşnice a părintelui Dumitru Creţu, slujitor la biseica „Buna Vestire” din Brăila, a tulburat pe toţi, credincioşi şi cunoscuţi, deopotrivă.
În rânduiala de înmormântare a preotului, în canonul de întâlnire cu cerul, se spune aşa: „Noi, de mergem dintr-o ţară într-altă ţară avem nevoie de călăuzire. Ce să facem când ne vom duce în ţara pe care nicidecum n-o cunoaştem? Multe călăuze îţi trebuie ţie atunci, multe rugăciuni trebuie să meargă împreună cu tine, ca să se păzească sufletul până să ajungă la Hristos şi să zică către Dânsul: Aliluia!”
Părintele Dumitru Creţu a fost iubit de mulţi. Din viaţa ,,părintelui Mitică”, aşa cum familiar era cunoscut în enoria sa, dau mărturie aici doar trei lucruri: prezenţa smerită pe care o avea şi o cerea, vocaţia de liturghisitor deosebit, în special prin frumuseţea cântărilor şi, nu în ultimul rând, receptivitatea faţă de durerile celor ce veneau să îi ceară sfat duhovnicesc, în scaunul Spovedaniei. Nu sunt puţine lucrurile acestea, deoarece ştim că smerenia, laolaltă cu dragostea îl îmbracă pe om cu puterea Crucii, spre mărturisirea biruinţei şi a Învierii lui Hristos.
În ceea ce priveşte cursul vieţii sale pământeşti, părintele Dumitru Creţu s-a născut la 9 noiembrie 1952, în localitatea Găvanele, comuna Bozioru, judeţul Buzău, din binecredincioşii părinţi Damian şi Stanca Creţu, care au mai avut încă doi copii: Ion şi Veronica.
Şcoala Generală a urmat-o în localitatea natală, iar mai apoi s-a înscris la Seminarul Teologic din Buzău, definitivându-şi studiile teologice la Facultatea de Teologie Pastorală din Bucureşti.
S-a căsătorit cu Simion Veronica, având un băiat, pe nume Ioan – Sebastian.
A fost hirotonit preot pe seama parohiei Scărlăteşti din judeţul Brăila (20 mai 1975), fiind transferat, după o perioadă, la parohia „Buna Vestire” din municipiul Brăila.
Starea de sănătate i-a fost afectată grav, suferind o intervenţie chirurgicală pe cord deschis, fapt care în timp, i-a grăbit sfârşitul, părintele Creţu Dumitru plecând dintre noi la cer, în ziua de 10 septembrie 2013, la ora 1745.
Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în sfântul locaş unde a slujit vreme îndelungată. Slujba înmormântării, oficiată sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a adunat numeroşi slujitori din Brăila, precum şi mulţi credincioşi care l-au însoţit, prin rugăciunile lor, pe părintele, în drumul spre cer.
A fost înmormântat în aceeaşi zi, în localitatea Brăeşti din judeţul Buzău, în curtea bisericii parohiale, unde se află cavoul familiei.
Despărţirea de părintele Dumitru ne-a întristat pe toţi. Dar avem nădejdea că Dumnezeu l-a primit la altarul cel ceresc, împlinindu-se astfel, cuvântul pe care părintele l-a purtat mereu în inima sa: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (Psalm 41, 1-2).
Dumnezeu să-l odihnească întru lumina Sa!
Neculai Voineag,Cântăreţ bisericesc,
Parohia „Buna Vestire” – Brăila