Comuna Ghidigeni este aşezată la extremitatea de nord a judeţului Galaţi, la hotarul cu judeţul Vaslui. Biserica satului este aşezată în inima localităţii Ghidigeni, care este centru comunal şi parohial şi pentru alte câteva mici sate sau cătune, aflate la depărtări variind între câteva sute de metri şi 5 km : Gârbovăţ, Gefu Nou, Gefu Vechi, Nicuşeni, Tăplău, Gura Gârbovăţ şi Ghidigeni-Gară – toate aşezate pe valea râului Bârlad. Aceste sate, cu istorie veche fiecare au locuitori buni români şi creştini, cu respect pentru tradiţie, numiţi în documente mai vechi „clăcaşi”, care se ocupă cu agricultura şi, în mare parte, pensionari. Se semnalează în zonă un procent însemnat de rromi, numiţi „ţigani modorani”, în limba poporului cunoscuţi şi sub denumirea de „ţigani lingurari”. Aceştia au ajuns aici târziu, se pare la finele secolului al XVIII-lea, aduşi să muncească pe moşiile Mavrocordaţilor, cumpărate apoi de Nicolae Chrissoveloni – din ilustra familie a bancherilor şi armatorilor greci cu acelaşi nume.
Biserica localităţii
Actuala biserică, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” este construită de boierul Nicolae Chrissoveloni, din cărămidă, în 1880, pe locul unei alte biserici mai vechi, cu hramul „Sfântul Dumitru” – zidită de enoriaşii comunei Ghidigeni, în anul 1823. În apropierea bisericii se află astăzi Şcoala generală de 10 ani din localitate, construcţie nouă. În partea de răsărit a bisericii se află renumita Fabrică de spirt din Ghidigeni, construită cu 120 de ani în urmă; în anul 1970, în aceeaşi incintă s-a mai construit o fabrică de drojdie furajeră. În partea de apus a bisericii, în imediata sa apropiere se află un palat care a găzduit până nu de mult o şcoală specială a Ministerului Muncii. Acest palat este construit de fostul proprietar Chrissoveloni, ca reşedinţă a familiei sale; în 1918 această clădire a fost spital, iar în timpul refugiului din Moldova aici a locuit un timp şi familia regală. De menţionat că în parc, peste apa Bârladului se află cavoul familiei Chrissoveloni, construcţie arhitectonică de artă în genul Acropolei, din marmură de Carrara. Din păcate, după momentele din 1989, acest cavou unde au fost înmormântaţi mulţi dintre membrii familiei Chrissoveloni a fost devastat, marmura luată, iar osemintele aruncate în apa Bârladului. Actualmente acest cavou aşteaptă o restaurare „a fundamentis”. Biserica este construită din cărămidă, în formă de corabie, cu două turle şi cu patru contraforturi pentru rezistenţă.
În anul 1930 s-a realizat reparaţia radicală a bisericii, lucrările ridicându-se la suma de 300.000 lei. S-a acoperit total biserica cu tablă nouă, s-au pus tocuri duble la ferestre, cu geamuri duble, s-au lăţit streşinile pe părţile laterale, s-a sculptat o nouă strană arhierească, s-a restaurat pictura care nu se mai cunoştea din cauza fumului şi s-au zugrăvit pereţii, pe interior şi exterior. Sfinţirea s-a făcut de către episcopul Nifon al Huşilor, la 6 decembrie 1938.
În anul 1943, la 7 noiembrie s-a resfinţit biserica, reparată în urma stricăciunilor provocate de cutremurul din 1940, cheltuielile fiind acoperite prin contribuţia enoriaşilor parohiei.
În anul 1977 s-au pregătit pereţii bisericii pentru a fi pictaţi, în timpul slujirii aici a preotului Pavel Plătică. Lucrările de pictură au început în anul 1980, fiind executate de artistul diplomat Iosif Keber din Târgu Jiu. Fiind împodobită cu un nou veşmânt pictural, biserica a fost resfinţită în data de 23 septembrie 1983, de către Arhiepiscopul Antim Nica, preot fiind aici Rusu Ioan.
Cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a chiriarhului Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, în anul 1999, prin grija preotului Popa Jan s-a construit o nouă clopotniţă, cu susţinerea financiară a familiilor de ctitori Banu (Ion şi ceilalţi 8 fraţi). Clopotniţa a fost sfinţită în data de 21 mai 2000, de către întâistătătorul Eparhiei Dunării de Jos. Deoarece nici acoperişul bisericii nu mai prezenta garanţie, prin grija aceluiaşi preot paroh s-a refăcut complet învelitoarea, fiindu-i înlocuită total asteriala şi aşezată pesta ea tablă nouă. Lucrarea a constat şi în remodelarea acoperişului, în stil moldovenesc, lucrările fiind susţinute din fondurile Consiliului Local şi prin donaţiile enoriaşilor. Un an mai târziu s-au înlocuit stoleria veche cu una nouă, s-a amenajat o frumoasă bibliotecă, s-a introdus un sistem modern de încălzire, cu centrală pe lemne şi s-a amenajat un frumos parc în curtea bisericii.
Preot paroh Jan Popa