Aşezat pe malul drept al râului Buzău, satul Latinu din nordul judeţului Brăila a rămas de-a lungul timpului o mărturie vie pentru credinţa strămoşească. Nu trebuie uitată nicidecum lupta acestor oameni cu vicisitudinile vremurilor, pe aici fiind linia de front în Primul Război Mondial. După anul 1960, a început un exod al populaţiei către oraşul Brăila, datorat condiţiilor geografice potrivnice (pământuri sărace) şi presiunilor autorităţilor vremii, care doreau să valorifice şi terenurile satului, în vederea extinderii orezăriei ce funcţiona în zonă la vremea respectivă.
Vechea biserică din parohia Latinu se află situată pe ansamblul actual al cimitirului parohial, ea fiind devastată şi demolată în timpul Primului Război Mondial.
La 1 septembrie 1937 au început lucrările de ridicare a unui nou locaş de rugăciune în mijlocul satului, sub pastoraţia preotului Ioan Frăţilă. Acum preotul consemna într-un document: „Eu am făcut saftea, donând suma de 500 lei pentru biserică. De azi încolo, am început munca fără preget pe ogorul cel plin de bucurii; ceilalţi credincioşi au donat 102.722 lei”. Locul pe care s-a ridicat biserica a fost donat de Marin Dudău, enoriaş al parohiei. Lucrările au pornit cu spor, încât în vara anului 1938 a fost făcut acoperişul de lemn, iar în anul 1939 a fost acoperită cu tablă adusă de la Reşiţa şi Anina.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 1942, în ziua de 25 octombrie, a fost sfinţită biserica, de către episcopul-vicar Valerian Botoşăneanul al Mitropoliei Iaşilor, în fruntea unui impresionant sobor de preoţi. Alături de strădania preotului Ioan Frăţilă şi a enoriaşilor, trebuie menţionată contribuţia substanţială a mareşalului Ion Antonescu, care a donat pentru această ctitorie, din fondul Ministerului de Interne, suma de 4 milioane lei, prin Prefectura Brăila. La fel a făcut şi generalul Racoviţă, care a donat 123.000 lei şi Corpul 8 Armată, care a donat 185.000 lei. Transportul tuturor materialelor a fost gratuit, prin strădania enoriaşilor, care au adus 280 de căruţe de nisip de la Vadu Roşca (Focşani), 100.000 de cărămizi de la Reşiţa, 2 vagoane de var de la Dorobanţu (Dobrogea), 3 vagoane piatră de la Măcin, 2,5 vagoane ciment, lemnul pentru schelă de la Focşani şi multe alte materiale.
Referitor la preoţii slujitori din această parohie, se cunoaşte că între anii 1884-1916 a slujit preotul Oprea, apoi între anii 1918-1926 parohia a avut în frunte preoţi călugări. Primul preot de mir după aceşti preoţi călugări a fost Sava Petride, venit din Asia Mică (Turcia), numit preot paroh titular în comuna Latinu în ziua de 7 iulie 1929. A urmat preotul Ioan Frăţilă, care a slujit între 1 ianuarie 1937-1943, apoi preotul Goia Vlad, preotul Zaharia, preotul Enache Dumitru, preotul Ilie Postolache, preotul Simon Nicolae, preotul Constantin Sandu, preotul Mircea Băncilă, preotul Iulian Stroiu şi preotul Gheorghe Sin.
În anul 1972 s-au făcut reparaţii la acoperişul Sfintei Biserici, precum şi repararea pereţilor exteriori, sub pastoraţia preotului suplinitor Ilie Postolache. În anul 1975, luna septembrie ziua 25, familia Ene şi Constanda Benescu a donat o casă pentru slujitorii acestei parohii, în timpul păstoririi preotului Simon Nicolae. În anul 1980 s-au efectuat restaurarea interioară a picturii, precum şi renovarea exterioară a sfintei biserici, sub pastoraţia preotului Simon Nicolae.
În anul 2004 s-au realizat lucrări la acoperişul sfintei biserici, înlocuindu-se scândura şi tabla, sub pastoraţia preotului Mircea Băncilă. În anul 2007, luna noiembrie, ziua 23, sfântul lăcaş a fost utilat cu centrală termică pe lemne şi tâmplărie termoizolantă sub pastoraţia preotului actual.
Preot paroh Gheorghe Sin