Sub semnul luminii sfinte a Învierii, ce în acest an a ajuns în bisericile, în casele şi în sufletele noastre, ne vine şi vestea mult aşteptată şi îndreptăţită a ridicării Eparhiei noastre la rangul de Arhiepiscopie şi a ierarhului nostru la cel de arhiepiscop.În momentul separării Tomisului de Dunărea de Jos, ca urmare a faptului că ierarhul nostru de atunci, Înaltpreasfinţitul Antim era bolnav, ne-a fost luată şi titulatura de Arhiepiscopie.
În Adunarea eparhială şi în Consiliul Eparhial am ridicat această problemă şi am susţinut-o cu argumente istorice.După 1878, partea de nord a Dobrogei, revenită la România, iar din 1913, pentru un timp şi partea de sud au înflorit prin înfiinţarea de parohii, prin sfinţirea de biserici şi mănăstiri ca şi prin pregătirea şi încadrarea de preoţi slujitori. Existenţa unei Episcopii la Constanţa a fost de scurtă durată. De aceea am considerat că privarea Episcopiei noastre de titulatura de Arhiepiscopie a fost un act nedrept.
Este adevărat că o Eparhie se poate impune şi prin vechime istorică dar, noi trăim şi în prezent. Eparhia noastră cuprinde două judeţe, cu două mari oraşe apropiate, la care se adaugă şi oraşul Tecuci. În repetate rânduri, în Consiliul Eparhial, brăileni şi gălăţeni ne-am exprimat dorinţa de a ne redobândi titulatura de Arhiepiscopie. În timpul unor vizite la noi, Înaltpreasfinţiţii Mitropoliţi Antonie şi Nestor ne-au apropiat şi ne-au încurajat. Un alt factor, la fel de important este şi cel legat de personalitatea Ierarhului nostru şi de vrednicia clerului şi a credincioşilor noştri.
După un scurt moment de derută din etapa trecerii de la dictatură la libertate, în spiritul orientării propuse de părintele Dumitru Stăniloae de promovare în rândurile ierarhilor a unor tineri teologi cu o pregătire temeinică şi, la cererea ÎPS Arhiepiscop Antim, a sosit la noi, ca arhiereu-vicar, Preasfinţitul dr. Casian Crăciun. De la început s-a remarcat prin iniţiativă şi receptivitate, preluând şi exercitând toate atribuţiile ce revin unui conducător de Eparhie, în ascultare şi cooperare cu Arhiepiscopul Antim, noi, cei din Consiliul Eparhial de atunci, fiind îndatoraţi să valorificăm şi să înmulţim patrimoniul sacru al Sfintei noastre eparhii. Seminarul Teologic ,,Sfântul Apostol Andrei”, Facultatea de Teologie, noi parohii, mănăstiri, noi sau reînfiinţate, slujirea socială a Bisericii în spitale, armată, penitenciare, alte diferite reprezentări pe plan naţional şi internaţional.
Am reţinut, în mod special, modul în care PS Casian a lucrat cu Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Antim. În mai multe rânduri a organizat momente aniversare, ce-l impresionau, îl bucurau şi făceau ca Înaltul ierarh să uite suferinţele pe care le suporta.
Activitatea sa rodnică a devenit cunoscută şi în afara Eparhiei. Într-o dimineaţă mă prezentasem mai devreme la o şedinţă a Consiliului Naţional Bisericesc şi l-am cunoscut pe cel ce fusese ales ca Mitropolit al Europei Centrale, Înaltpreasfinţitul Iosif. Aflând că reprezint Dunărea de Jos, mi-a cerut să-i spun ce face Preasfinţitul Casian, despre care în toată ţara se spun lucruri deosebit de frumoase despre activitatea sa. Preasfinţitul Casian a făcut ca prin comuniunea cu înalţi ierarhi şi străluciţi teologi să beneficiem şi noi de învăţătura acestor iluştri oaspeţi ai săi şi ai Eparhiei. Am văzut şi ascultat pe Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, Preafericitul Teoctist, Preafericitul Daniel, mitropoliţii Antonie, Nestor şi alţi străluciţi ierarhi şi teologi din ţară şi străinătate.
La conferinţele ce se ţin atât de către invitaţi, cât şi de către profesorii localnici, interesul este deosebit de mare, iar sălile devin neîncăpătoare. Înnoirile din Eparhie le vedem intrând într-o sfântă biserică, unde constatăm că numărul credincioşilor, bărbaţi şi femei, vârstnici şi tineri a sporit simţitor, iar unul din momentele cele mai semnificative este acela în care părinţii ce au învăţat Religia în şcoală, aduc de mână copilaşii ce primesc Sfânta Împărtăşanie. Asistăm la întărirea sentimentului religios. În acest climat ne vedem dorinţele împlinite şi cu smerenie ne adresăm ierarhului nostru cu urarea: Întru mulţi ani, Înaltpreasfinţite Arhiepiscop Casian!
Prof. Mihai Cojocaru,
fost membru al Adunării Naţionale Bisericeşti