În continuarea simpozionului dedicat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, a avut loc pe data de 17 mai sesiunea studenţească, la care au participat studenţii Departamentului de Teologie din Galaţi şi invitaţi de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, absolvenţi ai Seminarului „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi.
Participanţii s-au străduit să valorifice diferite aspecte din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, parcurgând lucrări importante din vasta bibliografie scrisă despre importanţa lor crucială pentru organizarea Bisericii creştine. Impresionante au fost evocările despre bisericile construite prin grija Sfinţilor Împăraţi care încă mai dăinuie în Ţara Sfântă şi în Europa şi unde în glas de Liturghie ctitorii lor sunt mereu pomeniţi spre aducere aminte. Au fost accentuate reperele-simbol ale activităţii Sfântului Împărat Constantin cel Mare desprinse din revelaţia Sfintei Cruci şi a explicaţiei sensului ei de către Mântuitorul Iisus Hristos:
1. Sfânta Cruce ca temelie a vieţii creştine private şi sociale;
2. Libertatea care a decurs din asumarea mesajului creştin revelat;
3. Biserica creştină, spaţiu al luminării spirituale şi al mântuirii;
4. Simbolul credinţei ca marcă a dreptei mărturisiri creştine;
5. Asistenţa socială, ca datorie a Bisericii şi a Statului faţă de oamenii purtători de chip divin.
Discutarea acestor aspecte esenţiale care definesc activitatea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena a creat cadrul unor nuanţări asupra relaţiei dintre Biserică şi Stat, care ar trebui astăzi înţeleasă în lumina concepţiei creştine, constantiniene: nici antagonism, nici subordonare, ci cooperare spre binele oamenilor, care trebuie înţeleşi şi în dimensiunea lor spirituală, nu doar din perspectivă sociologică, reducţionistă şi ideologizantă. Întrucât modelul politic sinergic constantinian produce şi astăzi reacţii neprevăzute, această temă rămâne deschisă pentru dezbateri viitoare.
Un alt aspect vizat a fost cel al hagiografiei Sfinţilor Împăraţi. S-a atras atenţia asupra faptului că viaţa Împăratului Constantin trebuie rescrisă după izvoare istorice, şi epurată de fapte ireale, precum botezul lui de către papa Silvestru al Romei, din 319, detaliu introdus în hagiografia sa pentru susţinerea unor interese de supremaţie ecleziastică romană. S-a remarcat de altfel, că nu există până astăzi în Biserica Ortodoxă Română o ediţie critică a Vieţilor Sfinţilor, fapt care a constituit un subiect de reflecţie asupra necesităţii creşterii interesului tinerilor teologi faţă de hagiografie.
Inedite au fost comunicările despre personalităţile româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din secolul XX care au purtat numele Sfinţilor Împăraţi. Unele personalităţi fiind puţin cunoscute, s-a ajuns la concluzia că subiectul ar trebui detaliat, iar rezultatul cercetării publicat. În încheiere s-a constatat că cercetarea asupra vieţii şi activităţii Sfinţilor Împăraţi trebuie să continue, tinerii având misiunea de a valorifica măreaţa sa moştenire.
Perioada în care s-a desfăşurat acest eveniment a fost cea a arătărilor Mântuitorului Iisus Hristos după Învierea Sa. A fost un prilej de meditaţie asupra faptului că Sfântul Împărat Constantin a devenit creştin printr-o convertire minunată, ca semn al lucrării Mântuitorului Iisus Hristos în lume şi după Învierea şi Înălţarea Sa la cer. Teologic, acest aspect al lucrării lui Hristos cel Înviat în istorie ar trebui să constituie o temă de gândire constantă, mai ales astăzi când numeroşi oameni se plâng de singurătate, de neiubire, şi de pierderea sensului spiritual al vieţii. Acelaşi Hristos Înviat care l-a chemat pe împăratul Constantin la slujirea Sa lucrează şi astăzi în lume şi ne cheamă tainic pe toţi, susţinându-ne în existenţă prin iubirea Sa dumnezeiască. Conştientizând acest adevăr dogmatic şi istoric vom putea trăi în lumina Sa dătătoare de bucurie şi sens, în conformitate cu vocaţia noastră creştină.
Lect. univ. dr. Gina Luminiţa Scarlat,
Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii ,,Dunărea de Jos”, Galaţi