În data de 29 octombrie 2009, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-au reunit în şedinţă plenară de lucru la Reşedinţa patriarhală din Bucureşti.
În cursul dimineţii, Sfântul Sinod l-a ales – prin vot secret – pe Preasfinţitul Părinte Gurie Gorjeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, în postul de Episcop al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, cu reşedinţa în municipiul Deva şi jurisdicţia în judeţul Hunedoara.
În continuare, ierarhii Sfântului Sinod au ales – prin vot secret – pe părintele arhimandrit dr. Varlaam Merticariu în postul vacant de Episcop-Vicar patriarhal, cu titulatura Ploieşteanul, pe părintele arhimandrit Ieronim Creţu în cel de-al doilea post de Episcop-Vicar patriarhal vacant, cu titulatura Sinaitul, şi pe părintele arhimandrit dr. Emilian Nica în postul vacant de Episcop-Vicar al Episcopiei Râmnicului, cu titulatura Lovişteanul.
Şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a continuat în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, pe ordinea de zi aflându-se teme de actualitate ale vieţii şi activităţii bisericeşti din ţară şi străinătate.
Preasfinţitul Gurie Gorjeanul s-a născut la 31 decembrie 1968 la Huta-Chiuieşti, judeţul Cluj. A absolvit Seminarul Teologic din Craiova în 1992, iar în 1996 Facultatea de Teologie din Craiova. Între 1996-1997 a urmat cursuri de Teologie Sistematică la Facultatea de Teologie Catolică din Padova, Italia, iar între 1997-2001 a urmat cursuri de doctorat la Institutul de Teologie Pastoral-Misionară de la Padova. A fost tuns în monahism în 1990 la Mănăstirea Lainici. Între 1992-1996 a fost eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Craiova, iar în 2001 a devenit Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei din Craiova.
A înfiinţat comunităţile ortodoxe române din Padova, Pordenone, San Vito di Altivole-Treviso, Verona şi a susţinut conferinţe pe diferite teme ale spiritualităţii ortodoxe în parohii şi comunităţi monastice din nordul Italiei. A publicat diferite articole în presa religioasă locală din Italia şi a susţinut cursuri şi seminarii la disciplina Teologie Pastorală în cadrul Facultăţii de Teologie din Craiova. A publicat articole în periodicul de spiritualitate, informare şi atitudine al Arhiepiscopiei Craiovei, Cetatea creştină. A fost coautor la volumele ,,Meditaţii duhovniceşti la sfârşit de modernitate” şi ,,Despre mântuirea sufletului în Era postindustrială”. Ca preşedinte al Fundaţiei „Cuvântul care zideşte”, a coordonat mai multe campanii, activităţi şi proiecte ale acesteia.
A reprezentat Biserica Ortodoxă Română la Congresul cu tema „Aquileia între Orient şi Occident: de la rădăcini la aripi. Un dialog pentru Europa”, desfăşurat în anul 2003, în Italia. A participat, de asemenea, şi la alte întruniri ecumenice, culturale şi religioase în Italia.
În primăvara anului 2006 a fost alături de credincioşii judeţului Dolj, care au suferit de pe urma inundaţiilor, şi a coordonat unele activităţi misionare, catehetice şi culturale ale asociaţiilor, care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea Arhiepiscopiei Craiovei, participând la simpozioane şi mese rotunde. Este coordonatorul activităţilor Asociaţiei „Vasiliada”.
„Evenimentul de astăzi mă înnobilează, dar în acelaşi timp mă responsabilizează extrem de mult. Doresc să mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu şi apoi membrilor Sfântului Sinod pentru încrederea pe care mi-au acordat-o. Puterile mele sunt limitate, sunt reduse, dar am mare încredere în harul lui Dumnezeu, care va interveni şi mă va ajuta în lucrarea misionar-pastorală care îmi stă în faţă în noua Episcopie a Devei şi Hunedoarei. Acest ţinut al Episcopiei Devei şi Hunedoarei a dat oameni de seamă pentru neamul românesc, pentru cultura românească, pentru Biserica noastră Ortodoxă. Am nădejde în Dumnezeu că mă va ajuta în această lucrare sfântă care îmi stă în faţă şi nădăjduiesc şi într-o colaborare strânsă şi fructuoasă cu responsabilii judeţului, responsabilii din partea conducerii locale a municipiului Deva. Gândul meu se îndreaptă acum şi spre credincioşii din Eparhia Devei şi Hunedoarei, dorind ca viaţa lor să fie mereu îndreptată spre calea care duce la Hristos, spre o convertire continuă şi spre o sfinţire a vieţii. Nădăjduiesc că voi reuşi cu ajutorul lui Dumnezeu să impulsionez viaţa pastoral-misionară a preoţilor. Un gând special îl îndrept spre monahii şi monahiile din această eparhie care sunt oameni de jertfă, de luptă şi de lucrare sfântă”.
Arhimandritul Varlaam Merticariu s-a născut la data de 28 octombrie 1960, în localitatea Ştiubieni, judeţul Botoşani. Absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ, în 1982, şi al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, în 1987, între 1987-1990 a urmat cursurile de doctorat în Teologie în cadrul aceluiaşi institut, susţinând teza „Spiritualitate şi istorie pe teritoriul României în epoca bizantină şi postbizantină”, în iunie 2003, sub coordonarea ştiinţifică a acad. prof. dr. Emilian Popescu. Din 1990 este asistent, iar din 1996 lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Între 1 octombrie 1991 şi 30 mai 1992 a participat la cursurile de specializare ale Institutului Ecumenic de la Bossey – Geneva, din Elveţia. În domeniul ştiinţific are o activitate bogată. A publicat numeroase studii şi recenzii în volume colective şi reviste de specialitate. De asemenea, a participat şi organizat numeroase comunicări ştiinţifice, conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale.
În monahism a intrat în 1998, la Mănăstirea Neamţ. Peste trei zile, în 12 august, a fost hirotonit ierodiacon, iar în 19 august a fost hirotonit ieromonah şi hirotesit protosinghel, arhimandrit fiind hirotesit în 2001. Din toamna anului 1998 şi până în februarie 2009, a fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor. A fost şi preşedinte al Comisiei Liturgice a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
„Sunt copleşit de măreţia slujirii arhiereşti la care am fost chemat, după cum sunt copleşit şi de încrederea pe care mi-a arătat-o Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, chemându-mă la această slujire la Bucureşti. Mă bucură foarte mult această încredere, pentru că îmi confirmă contribuţia în timpul colaborării cu Preafericirea Sa, în cei 11 ani în care am lucrat în administraţia eparhială la Arhiepiscopia Iaşilor. Exemplele strălucite de slujire arhierească şi teologică sunt atât de numeroase, încât aş fi nedrept dacă aş alege pe cineva, pentru că aş trece cu vederea alte persoane de ale căror activitate şi operă sunt realmente îndrăgostit. Am o multitudine de exemple care îmi călăuzesc acţiunile şi gândurile de fiecare zi. Mai ales că, anul acesta, Sinodul Bisericii noastre l-a consacrat sărbătoririi Sfinţilor Capadocieni; pentru răsăriteni modelul ideal de slujire arhierească, de lucrare teologică şi pastorală, misionară şi socială rămâne Sfântul Vasile cel Mare, al cărui nume părinţii mei mi l-au dat la Botez şi sigur că rămâne Sfântul care îmi patronează nu doar viaţa, ci şi idealurile”.
Părintele Ieronim Creţu s-anăscut în comuna Brăieşti, judeţul Buzău, la 21 noiembrie 1959. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, în perioada 1976-1981, iar între 19821986 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti. În prezent este înscris la colocviul doctoral, la disciplina Istoria bisericească universală, la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Craiova.
În 1986 a fost închinoviat la Mănăstirea Bistriţa, din judeţul Neamţ, unde, în 1987, a depus voturile monahale. Începând cu 29 aprilie 1988 a fost numit preot slujitor la Catedrala patriarhală şi responsabil al Bibliotecii Centrale patriarhale, iar de la 2 martie 1990, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale. A fost hirotonit protosinghel la 25 decembrie 1990.
Între 14 octombrie 1992 şi 28 februarie 1993 a participat la sesiunea de iarnă a Institutului Ecumenic de la Bossey, sub auspiciile Universităţii din Geneva şi ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor, unde a prezentat lucrarea „Teofaniile biblice. Studiu pentru o mai mare inclusivitate a folosirii imaginilor sacre în viaţa Bisericilor”.
A fost hirotonit arhimandrit la 10 aprilie 1994, iar de la 5 august acelaşi an a devenit reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan. În această calitate a iniţiat restaurări, lucrări curente şi de înfrumuseţare a Aşezământului românesc din Ierusalim. Obiectivul următor a fost redimensionarea Aşezământului din Ierusalim, care după şaizeci de ani de vitregii şi de folosire se cerea regândit ca funcţionalităţi interioare şi extins.
De asemenea, s-a ocupat de demersurile privind construcţia unui Aşezământ românesc la Ierihon, ale cărui lucrări au debutat la 21 iunie 1999.
Aşezământul, însumând cca 4.500 mp de construcţie, a fost deja realizat, lucrându-se în prezent la instalaţii, finisaje şi dotări. În 1996 a primit Crucea Ierusalimului, devenind „Cavaler al Sfântului Mormânt” al Învierii Domnului, din Ierusalim, prin decizia patriarhului Diodor I al Ierusalimului, în acelaşi an fiind distins cu Crucea Patriarhală rusă de către patriarhul Alexei al II-lea. În 2003 a primit, din partea preşedintelui României, Ordinul „Serviciul Credincios” în rang de „Cavaler”. „Sunt, pe de o parte, onorat, iar pe de altă parte privesc cu multă responsabilitate spre noua demnitate şi slujire care mi se acordă prin această alegere. Sunt timpuri în care solicitările au sporit, iar Preafericitul Părinte Patriarh şi Sfântul Sinod s-au gândit să sporească numărul ierarhilor şi să le încredinţeze noi însărcinări pentru propăşirea Sfintei noastre Biserici, pentru pregătirea duhovnicească a tinerei generaţii şi a poporului nostru în conformitate cu tradiţiile noastre strămoşeşti, care ne-au dăruit de-a lungul veacurilor continuitate şi permanenţă.Acesteasunt sentimentele care mă copleşesc în momentul acesta, deopotrivă cu o recunoştinţă deosebită Preasfintei Treimi pentru binecuvântarea şi semnul acesta pe care mi l-a dat în slujire. Sunt, de asemenea, recunoscător pe de o parte şcolilor noastre de teologie de aici, de la Bucureşti, care au contribuit la formarea mea, parohiei de la Buşteni, Mănăstirii Sinaia, din apropiere, şi poate nu întâmplător voi purta acest nume de Sinaitul, fiindcă Mănăstirea Sinaia, cu proximitatea sa faţă de oraşul Buşteni, era cea care m-a atras ca un magnet încă din copilăria mea, mergând şi participând deseori la slujbele de acolo.
Mă voi strădui, desigur, în noua responsabilitate să împlinesc ceea ce Preafericitul Părinte Patriarh şi Sfânta Biserică îmi vor încredinţa ca ascultare, pentru ca să împlinim toate sarcinile deosebite pe care le are Sfânta Patriarhie, care nu sunt nici uşoare, nici puţin numeroase în zilele noastre. Solicitările sunt deosebite şi mari şi nădăjduiesc să le fac faţă cu toată dragostea şi dăruirea, mai ales că în ultimii 15 ani am avut încercări deosebite slujind într-o zonă care mai aşteaptă încă porumbelul păcii să treacă pe deasupra şi totuşi o zonă cu locuri sfinte, cu mult har, cu multe binecuvântări şi cu multe încercări. Aceasta, pe care am avut-o în Ţara Sfântă, cred că o să-mi dea şi energia, şi puterea deosebită de a împlini noile responsabilităţi”.
Arhimandritul Emilian Nică s-a născut pe 12 februarie 1972, în localitatea Berezeni, jud. Vaslui. Absolvent al Seminarului Teologic Liceal„VeniaminCostachi”,Mănăstirea Neamţ, în 1995, al Facultăţii de Litere şi Teologie, Universitatea „Ovidius”, Constanţa (2000) şi al masterului în specializarea Istorie veche-medievală în cadrul Facultăţii de Istorie, a aceleiaşi universităţi (2002), a susţinut doctoratul cu teza „Mitropolia Moldovei şi Sucevei: Arhiepiscopia Iaşilor în prima jumătate a secolului al XX-lea (1900-1948)”, sub îndrumarea acad. prof. univ. dr. Emilian Popescu, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, între anii 2003-2008. Menţionăm că a susţinut din 2005 cursurile de Teologie din cadrul Colegiului Teologic Resurrection, Marea Britanie. Din 2004 a fost asistent universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, actualmente fiind lector. În domeniul ştiinţific are o activitate constantă. A publicat numeroase studii şi recenzii în volume colective şi reviste de specialitate. De asemenea, a fost angrenat în numeroase comunicări ştiinţifice, conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, dar şi emisiuni de radio şi televiziune.
Nou alesul arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, arhim. Emilian Nica, a fost mare eclesiarh al Mănăstirii Neamţ între 1998-2001, an în care a fost ales referent la Centrul Eparhial Iaşi. Din 2002 până 2005 a fost preot spiritual al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. Membru în Comisia liturgică a Arhiepiscopiei Iaşilor din 2006 până în prezent, a fost preşedinte al Consistoriului monahal din Arhiepiscopia Iaşilor (2007-2008) şi consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor(2008-2009).Din2009esteexarh pentru judeţul Iaşi. „Este un moment sfânt din viaţa mea, pentru că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin votul înalţilor ierarhi, m-a chemat să slujesc Biserica Ortodoxă Română de pe treapta arhieriei. În acest moment mă încredinţez rugăciunilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a spus că «fără de Mine nu puteţi face nimic» sau «iată, sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor». Mă încearcă un gând de bucurie, dar şi de responsabilitate, pentru că merg într-o eparhie unde sunt multe mănăstiri, multe parohii, şi doresc să slujesc cu toată responsabilitatea alături de Preasfinţitul Gherasim, Episcopul Râmnicului, Biserica din această eparhie. Rog pe Sfânta Parascheva de la Iaşi, de acolo de unde plec în aceste momente, şi pe Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica şi Antim Ivireanul, ocrotitorii Eparhiei Râmnicului, să mă ajute în continuare în slujirea Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos”.
www.basilica.ro