,,În temniţă am fost şi aţi venit la Mine!…”
De foarte multe ori auzim glasul Sfintei Evanghelii la sfintele slujbe, glas care ne cheamă, ne îndeamnă, ne povăţuieşte şi ne arată calea bunei vieţuiri pe care trebuie s-o parcurgem cel mai adesea nu numai cu paşi duhovniceşti, ci în mod real, mai ales prin scurtarea distanţelor dintre oameni. Toate acestea pentru a ne arăta dragostea noastră şi totala disponibilitate a fiinţei noastre de a cerceta, de a ne ruga şi de a ajuta pe cel în suferinţă.
„Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine!” (Matei 25, 3536) sunt cuvintele faptelor creştineşti pe care trebuie să le săvârşim pentru mântuirea noastră, în care Hristos Domnul ne arată că, întrucât am făcut unuia dintre aceştia mici, Lui am făcut, aşa încât nu mai putem fi insensibili la suferinţa aproapelui nostru.
Cu ocazia sărbătorilor spirituale dedicate Sf. Ierarh Nicolae, ocrotitoru municipiului Brăila, Arhiepiscopia Dunării de Jos, a organizat cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Casian diferite manifestări liturgice, pastorale, misionar-filantropice şi sociale desfăşurate în biserici, centre sociale, cămine de copii, aziluri de bătrâni, spitale, penitenciare, prin programe cum ar fi: „Ajută-ţi aproapele!”, ,,În căutarea celor trişti şi singuri”, acţiuni filantropice îndreptate către persoanele lipsite de posibilităţi materiale, copiii singuri, bătrâni, bolnavi şi cei întemniţaţi, „Călători pe cărările sfinţilor”, program ocazionat de aducerea moaştelor Sf. Ierarh Nicolae pe traseul biserica „Sf. Arhangheli” – biserica „Sf. Nicolae”, toate acestea arătând grija ierarhului, preoţilor şi credincioşilor ca nimeni dintre cei ce suferă să nu fie nemângâiaţi, prilejuindu-le astfel de bucurii.
Manifestările spirituale în municipiul Brăila au debutat însă cu un program deosebit intitulat „Bucură-te, Sfinte Nicolae!”. La iniţiativa şi cu participarea ÎPS Arhiepiscop Casian, însoţit de către p. cuv. arhim. Daniil Oltean, de reprezentanţii biroului de asistenţă socială ai eparhiei, precum şi de pc preoţi din slujirea socială, au fost aduse spre închinare deţinuţilor din Penitenciarul Brăila moaştele Sf. Ierarh Nicolae.
Mai întâi, cei care s-au închinat au fost lucrătorii acestui penitenciar în frunte cu direcţiunea acestei instituţii, care au aşteptat la intrarea în penitenciar sosirea sfintelor moaşte, apoi cu toţii s-au deplasat în curtea interioară unde, pe o masă special amenajată, a fost aşezată racla cu sfintele moaşte.
sub pernă. De aceea, prin Sectorul nostru social am dorit şi dorim ca toate persoanele din acest penitenciar să simtă o fărâmitură din dragostea noastră!
Sunt bune şi cadourile la copiii de acasă, dar aici e nevoie de acest gest şi acest semn. Luaţi-le cu credinţă, primiţi-le din credinţă. Aici este un mic dar pentru fiecare. Pe măsură ce veniţi aici şi sărutaţi sfintele moaşte veţi primi acest semn în care să vedeţi preţuirea şi binecuvântarea noastră. Să fiţi sănătoşi!”
După cuvântul de învăţătură, în intonarea troparului sfântului, toţi cei prezenţi au venit şi au sărutat sfintele moaşte, acest act de cinstire având pentru fiecare în parte o importanţă deosebită, când luminându-se la faţă la vederea şi venerarea lor, au simţit
binecuvântarea lui Dumnezeu, puterea de a trece mai uşor peste încercările ce au venit asupra lor, pomenindu-i cel mai adesea şi pe cei care au rămas acasă şi rugându-se pentru ei ca bunul Dumnezeu să-i păzească sănătoşi şi feriţi de orice nenorocire.
Şi pentru că Sf. Nicolae nu oferă numai daruri spirituale, toţi cei 600 de deţinuţi ai penitenciarului au primit din partea Arhiepiscopiei daruri constând în iconiţe şi cărţi cu viaţa şi acatistul sfântului, precum şi pachete cu produse de igienă, valoarea ajutoarelor ridicându-se la suma de 5.000 de lei, o parte din această sumă fiind contribuţia Protoieriei Brăila.
Ne rugăm Sfântului Ierarh Nicolae ca, prin mijlocirile sale, să ne dăruiască tuturor puterea de a săvârşi cât mai
multe fapte de ajutorare a semenilor noştri, ca semne ale dragostei şi lucrării jertfitoare, pentru Dumnezeu şi aproapele nostru, cu care suntem datori să trăim în pace şi în dragoste sfântă.
Apreciem în mod deosebit lucrarea pastoral-misionară săvârşită de către pc. pr. capelan Bogdan Dănuţ, care, ca şi ceilalţi preoţi din slujirea socială de la penitenciare, în condiţii grele, cu sprijinul lucrătorilor din instituţiile în care activează, al preoţilor care prin diferite programe parohiale îi vizitează şi se implică prin diferite activităţi, aduce speranţă, credinţă şi dragoste celor care, vremelnic, o parte din viaţa lor o petrec în închisoare.
Prezenţa la acest moment a fost foarte numeroasă, 300 de persoane private de libertate, aşezate într-un careu, înconjurând astfel racla, aşteptând într-o linişte deplină, emoţionantă, pe marele lor oaspete, pe ocrotitorul şi ajutătorul celor ce se află în necazuri, pe prietenul şi trimisul lui Dumnezeu, Sf. Nicolae.
După rostirea de către toţi a rugăciunilor începătoare, a fost oficiat Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, la sfârşitul acestei slujbe ÎPS Arhiepiscop adresând celor prezenţi un cuvânt de învăţătură: „Începem astăzi, în acest loc, împreună cu dumneavoastră sărbătorile spirituale ale municipiului Brăila. Ne-am gândit, unde este locul cel mai potrivit pentru a veni de la Arhiepiscopie în Brăila, care îşi sărbătoreşte ocrotitorul ei, pe Sfântul Nicolae, mai ales când avem o părticică din degetul de la mâna Sfântul Nicolae în această sf. raclă, care a fost adusă spre a binecuvânta oraşul acesta pentru a îndemna copiii şi bătrânii, tinerii şi vârstnicii să se apropie mai mult prin credinţă, prin dragoste şi prin înţelegere în biserică unii de alţii şi mai ales pentru a învăţa să întindem mâna pentru a-l salva, pentru a-l ajuta, pentru a-l mângâia, pentru a-l îndemna, să întindem o mână de ajutor către aproapele nostru.
Şi mâna Sfântului Nicolae ne ajută, ne învaţă ce înseamnă să întindem mâna fără să facem rău, ce înseamnă să întindem mâna pentru a împreuna cele trei degete care arată pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh şi să ajungem la frunte, la piept şi la umeri, şi când am făcut aceasta Dumnezeu coboară în noi, în mintea noastră, în mâinile noastre, coboară la noi şi ne opreşte să facem orice lucru rău. Când avem în minte un lucru rău, imediat ridicăm mâna dreaptă, unim cele trei degete şi pleacă de la noi toată întunecarea din minte sau din inimă şi-L rugăm pe Dumnezeu să ne salveze din necaz, din suferinţă şi din boală, din lipsuri şi mai ales aici, unde suntem temporar împreună, unde am venit să vă vedem cum locuiţi o perioadă de timp a vieţii. Am găsit aici primul loc din Brăila pentru a deschide ceremoniile acestui oraş împreună cu creştinii de aici, care pentru noi sunt creştini, sunt fraţi, sunt oameni, şi care au viaţă, cum şi noi avem viaţă, şi care prin credinţă, prin biserica de aici şi prin preot sunt în legătură permanentă cu lumea de acasă, cu rudeniile de acasă. Prin biserică şi prin preot, prin capelă şi, mai ales, prin sfintele moaşte, viaţa din interiorul penitenciarului devine mai liniştită. Nu contează locul în care suntem, ci contează ce gânduri avem. Când avem pe Dumnezeu în inimi, suntem oameni liberi în penitenciar, iar când nu-L avem pe Dumnezeu în inimi şi în minte, nici pe mijlocul străzii nu suntem oameni liberi, nici în casa personală nu suntem oameni liberi. A fi oameni liberi nu înseamnă să dispreţuim pe cel de lângă noi.
Iubiţi fraţi, aici puteţi să ajutaţi foarte multă lumea, aşa cum staţi acum unul lângă altul.
Lumea îşi închipuie că sunteţi oameni fioroşi, dar sunteţi oameni normali, lumea îşi închipuie că sunteţi oameni violenţi sau răi, dar sunteţi oameni cu raţiune care transformaţi timpul acesta într-o şcoală a vieţii. Nu este astăzi o ruşine a fi aici, aşa cum nu este o ruşine să fii în spital. Este o ruşine dacă am ieşit de aici cu gândul să facem rele. Dacă veţi avea răbdare să staţi de vorbă cu duhovnicul şi cu preotul, vă va arăta că însuşi Domnul nostru Iisus Hristos a fost dus în temniţă ca să sfinţească temniţa, că Sf. Ap. Petru şi Pavel au fost închişi şi au sfinţit prin viaţa lor curată şi prin cuvântul lor temniţa. Să căutaţi în Sinaxarul Bisericii câţi sfinţi au fost întemniţaţi. În fiecare zi să le vorbiţi deţinuţilor mai ales despre sfinţii care au fost la închisoare, iar noi îi cinstim pentru că au făcut din închisoare un loc normal. În respect putem deveni mai coerenţi. Acelaşi cuvânt îl putem spune cu zâmbetul pe buze şi câştigăm un prieten şi vă îndemn să vă faceţi prieteni între dumneavoastră, cu conducerea care are îndatorirea sfântă de a vă ajuta, nu de a vă pedepsi. Dumneavoastră înşivă nu doriţi pedepse. Sunteţi oameni care înţelegeţi că viaţa dumneavoastră nu este aici decât pentru o perioadă de timp scurtă, şi că puteţi ajuta lumea de dincolo de zidurile acestui penitenciar, să nu ajungă aici. Scopul nostru este să nu mai fie penitenciare. Şi nu vor mai fi penitenciare când ne vom respecta unul pe altul. Iată unde ajungem când nu ne respectăm, când nu credem!
Ne-a dat Dumnezeu atâta pământ, atâta soare, atâta apă să ne ajungă la toţi, dar din păcate diavolul ne întunecă mintea şi greşim. Sfânta noastră Biserică nu are de condamnat pe nimeni, ci are de iubit pe fiii ei, preaiubiţii ei fii şi noi am venit să-i vedem pe preaiubiţii fii şi fraţi duhovniceşti.
Frumoase sunt toate ceremoniile în Biserică, dar trebuie să ţineţi minte că arhiepiscopul a ales ca prima ceremonie din Brăila, la hramul oraşului să fie săvârşită împreună cu credincioşii din penitenciar, nu ca o laudă, nu pentru a arăta că este o faptă mare, ci pentru a arăta că Dumnezeu există şi ne iubeşte şi vine mai aproape de cei care sunt aici. Căutaţi în Sf. Scriptură şi veţi găsi acolo scris de Domnul nostru Iisus Hristos Care spune aşa: „…în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”. Când avem credinţa Mântuitorului Iisus Hristos şi avem răbdare să ne apropiem de fiecare persoană de aici, Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă după aceea cum să vorbim, cum să ne apropiem şi cum să facem. De aceea, iubiţi fraţi, veţi săruta mâna Sfântului Nicolae care a trăit acum 1.600 de ani şi este ocrotitorul văduvelor, bătrânilor, şi al celor din penitenciare.
Aici este viaţa Sfântului Nicolae şi acatistul lui. Dorim să dăm această carte celor ce doresc să înveţe viaţa Sfântului Nicolae, să o citească, să se roage cu cuvintele Sfântului Nicolae, să-l simtă pe părintele sfânt. Dorim să vă dăm un dar de Sfântului Nicolae, să-l puneţi sub pernă, să adormiţi cu Sfântul Nicolae sub pernă. De aceea, prin Sectorul nostru social am dorit şi dorim ca toate persoanele din acest penitenciar să simtă o fărâmitură din dragostea noastră!
Sunt bune şi cadourile la copiii de acasă, dar aici e nevoie de acest gest şi acest semn. Luaţi-le cu credinţă, primiţi-le din credinţă. Aici este un mic dar pentru fiecare. Pe măsură ce veniţi aici şi sărutaţi sfintele moaşte veţi primi acest semn în care să vedeţi preţuirea şi binecuvântarea noastră. Să fiţi sănătoşi!”
După cuvântul de învăţătură, în intonarea troparului sfântului, toţi cei prezenţi au venit şi au sărutat sfintele moaşte, acest act de cinstire având pentru fiecare în parte o importanţă deosebită, când luminându-se la faţă la vederea şi venerarea lor, au simţit
binecuvântarea lui Dumnezeu, puterea de a trece mai uşor peste încercările ce au venit asupra lor, pomenindu-i cel mai adesea şi pe cei care au rămas acasă şi rugându-se pentru ei ca bunul Dumnezeu să-i păzească sănătoşi şi feriţi de orice nenorocire.
Şi pentru că Sf. Nicolae nu oferă numai daruri spirituale, toţi cei 600 de deţinuţi ai penitenciarului au primit din partea Arhiepiscopiei daruri constând în iconiţe şi cărţi cu viaţa şi acatistul sfântului, precum şi pachete cu produse de igienă, valoarea ajutoarelor ridicându-se la suma de 5.000 de lei, o parte din această sumă fiind contribuţia Protoieriei Brăila.
Ne rugăm Sfântului Ierarh Nicolae ca, prin mijlocirile sale, să ne dăruiască tuturor puterea de a săvârşi cât mai multe fapte de ajutorare a semenilor noştri, ca semne ale dragostei şi lucrării jertfitoare, pentru Dumnezeu şi aproapele nostru, cu care suntem datori să trăim în pace şi în dragoste sfântă.
Apreciem în mod deosebit lucrarea pastoral-misionară săvârşită de către pc. pr. capelan Bogdan Dănuţ, care, ca şi ceilalţi preoţi din slujirea socială de la penitenciare, în condiţii grele, cu sprijinul lucrătorilor din instituţiile în care activează, al preoţilor care prin diferite programe parohiale îi vizitează şi se implică prin diferite activităţi, aduce speranţă, credinţă şi dragoste celor care, vremelnic, o parte din viaţa lor o petrec în închisoare.
Pr. Ionel Rotaru, consilier social – misionar