Arhiepiscopul Epifanie a fost un ierarh pentru care viaţa a însemnat o continuă luptă: cu sine însuşi, dar mai ales cu „răutăţile” vremii, cum adesea invoca Sfântul Apostol Pavel: „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt grele!” (Efeseni 5,15); un ierarh care L-a slujit pe Hristos asemenea Sfinţilor Apostoli, „cu timp şi fără timp”, nu pentru laudă de la oameni, ci din râvnă continuă, de a-şi împlini chemarea; un ierarh cu o personalitate puternică şi complexă, înzestrată cu spirit de disciplină, ordine, consecvenţă, dreptate şi cu multă autoritate; un ierarh energic, neobosit, neînvins de oboseală ori de suferinţe, însă şi el, ca fire omenească, supus legii rânduite de Dumnezeu, sub care viem toţi.
La 80 de ani
Toate acestea au fost întărite şi completate în ziua de 14 decembrie 2012, cu mai puţin de o lună în urmă de la mutarea sa la Domnul, când Eparhia Buzăului şi Vrancei l-a sărbătorit pe Arhiepiscopul Epifanie cu ocazia împliniririi vârstei de 80 de ani şi 30 de ani de arhipăstorire în Eparhia de la Curbura Carpaţilor. Sărbătoarea a debutat cu Sfânta Liturghie săvârşșită în ctitoria sa de suflet, Catedrala „Înălţarea Domnului” şi „Sfinţii Trei Ierarhi” din Buzău, de către un sobor de ierarhi din care au făcut parte, alături de ierarhul gazdă, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos şi Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, de credincioşi din ţinuturile Buzăului şi Vrancei, precum şi de profesori şi elevi de la Seminarul Teologic Ortodox „Chesarie Episcopul” din Buzău, colaboratori din Administraţia Eparhială şi autorităţi locale.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a transmis mesajul de binecuvântare şi de felicitare al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat Arhiepiscopului Buzăului şi Vrancei şi a dăruit ierarhului aniversat o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos.
În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a rostit cuvântul său de felicitare pentru Înaltpresfinţitul Epifanie: „La bucuria zilei de astăzi, care nu este doar a Chiriarhului pe care îl aniversăm ci şi a întregii Eparhii, se adaugă bucuria celor treizeci şi şapte de ani de arhierească slujire ai Înaltpreasfinţiei Voastre. Dintre aceştia, treizeci – care reprezintă anii începutului ieşirii Mântuitorului la propovăduire – i-aţi jertfit aici în această istorică Eparhie, unde aţi reuşit să faceţi o sinteză, în zilele noastre, a lucrării celor mai mari ierarhi care au arhipăstorit la Curbura Carpaţilor. Şi – ca s-o luăm de la început –, asemenea lui Luca Cipriotul, aţi arătat echilibru permanent în lucrarea arhierească din cuprinsul Eparhiei, dar şi în Sinodul Mitropolitan, în Sfântul Sinod şi în relaţiile panortodoxe internaţionale.
Aţi continuat munca vred-nicului de pomenire ierarh Chesarie Căpăţână – autorul atâtor înfăpturi, prin jertfiri în timp scurt – şi sunteţi, astăzi, marele ctitor care aţi depăşit, prin număr, zidirile lui Chesarie. Dacă până acum el era cunoscut drept cel mai mare ctitor de unităţi bisericeşti în cuprinsul Eparhiei, acum sunteţi ierarhul care aţi înmulţit lăcaşurile de cult, după cerinţele spirituale, în libertate, ca locuri ale păstrării libertăţii spirituale, pentru totdeauna.
Urmând lui Dionisie Romano, aţi dus mai departe visul lui pentru locul Şcolii în viaţa Bisericii de la Curbura Carpaţilor, care este o şcoală ea însăşi. Se ştie că Dionisie Romano, împreună cu Episcopul Melchisedec Ştefănescu este unul dintre artizanii Unirii Principatelor, dar şi al actului înalt academic. El s-a rugat: «Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei!»; Înaltpreasfinţia Voastră aţi arătat întotdeauna echilibru între slujirea bisericească şi slujirea naţională.
Sunteţi asemenea blândului şi blajinului episcop Antim Angelescu, despre care se spunea că are chipul Sfântului Nicolae. Am citit, azi-noapte, portretul pe care vi l-a făcut un preot bun din Eparhie şi fost elev al meu. Cred că este cea mai frumoasă descriere din câte le cunosc: «Când se închină Preasfinţitul Epifanie, parcă este Sfântul Nicolae!» scria părintele, redând cuvintele unei credincioase de pe Valea Buzăului. Dârzenia de la început a Sfântului Nicolae este estompată în blândeţele cu care bucuraţi, iată, acest cler minunat, poporul, tineretul din această Arhiepiscopie.
Aşadar, Înaltpreasfinţite Părinte Epifanie, noi, cei trei ierarhi din ţinuturile celor şapte ani ai începutului de arhierie, în numele celor şapte daruri ale Duhului Sfânt de pe pământul andreian dintre Dunăre şi Mare, precum şi în cel al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Vă aducem recunoştinţa clerului şi poporului pentru nenumăratele jertfiri ce au rodit însutit. Aşa cum a arătat un fiu duhovnicesc al Eparhiei noastre, Episcopul Mihail al Australiei şi Noii Zeelande, aţi semănat – prin răbdare şi înţelepciune – în sufletele preoţilor şi credincioşilor noştri, nu numai cuvântul, ci, aţi lăsat urme adânci în parohiile brăilene şi gălăţene care, prin glasul meu, Vă mulţumesc şi Vă spun că aceste opt decenii aniversate astăzi trebuie concentrate în cei treizeci şi şapte de ani de arhierie.”
Acordarea distincţiei „Crucea «Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina»”
De asemenea şi ceilalţi doi ierarhi au adresat câte un scurt cuvânt de felicitare Arhiepiscopului Epifanie, din care am spicuit: „Personal, port cu emoţie şi bucurie amintirile cele mai frumoase legate de Înaltpreasfinţitul Epifanie. Acum peste 42 de ani, când aveam 14 ani, am poposit la Mănăstirea Neamţ, unde am venit singur pentru a mă înscrie la seminarul teologic de acolo. Înaltpreasfinţitul era directorul seminarului şi întâlnirea cu el m-a impresionat mult. Ne-a primit cu căldură şi cu dragoste părintească. Am susţinut examenul şi am aflat că m-a ajutat foarte mult. Înaltpreasfinţia Sa mi-a corectat lucrarea şi mi-a pus nota 10 şi a spus şi celorlalţi că a găsit un tânăr care trebuie să fie ajutat. M-aţi ajutat în acest început al meu şi v-am mulţumit în taină atunci, şi vă mulţumesc şi acum!”, a spus ÎPS Arhiepiscop Teodosie.
„Am venit din locurile – cum spunea Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian – unde Înaltpreasfinţia Voastră, în urmă cu ani de zile aţi început slujirea arhierească şi ne bucurăm ori de câte ori străbatem oraşele şi satele Tulcii şi auzim şi vedem semne ale prezenţei Înaltpreasfinţiei Voastre acolo. Ne bucurăm de lucrul acesta şi iată că pentru acest motiv am venit şi noi din cetatea bătrână a Tulcii, din locul unde a propovăduit Sfântul Apostol Andrei şi, mai apoi, Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina, pentru a Vă felicita şi noi, din inimă, pentru lucrarea pastorală săvârşită!” a spus Preasfințitul Visarion care, i-a oferit ierarhului cinstit atunci Distincţia eparhială „Crucea «Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina»”.
Înaltpreasfinţitul Epifanie a mulţumit ierarhilor – oaspeţi şi tuturor celor prezenţi pentru urările de bine, felicitările şi darurile primite: „Este o zi importantă astăzi pentru mine. Împlinesc o vârstă pe care nu au avut-o nici tatăl meu, nici mama mea. M-a binecuvântat Dumnezeu cu lungime de zile! M-a binecuvântat Dumnezeu cu slujire în folosul Bisericii, în părţile Neamţului, în părţile Dobrogei şi ale Galaţiului, şi iată aici, de 30 de ani, la Curbura Carpaţilor, în ţinuturile Buzăului şi Vrancei. În cei 80 de ani de viaţă m-am străduit să săvârşesc cele bune, dar nu singur, ci cu cei care m-au înconjurat şi m-au sprijinit. În Eparhia Buzăului şi Vrancei sunt de 30 de ani şi am făcut ceea ce trebuia, dar cred că nu am făcut totul! Trebuia să lucrez cu mai multă râvnă şi cu mai mult spor! La ce credeţi că se gândeşte un arhiereu, la vârsta de 80 de ani? Îmi primul rând se gândeşte la părinţii săi care l-au crescut. Apoi îşi aduce aminte de dascălii din şcoli şi iată, acum, îmi amintesc de părintele protosinghel Epifanie, care era stareţ la Mănăstirea Râşca. Şi eu fiind frate acolo, plecat de la un liceu fără să-l termin, m-a obligat să merg la seminarul de la Mănăstirea Neamţ să îmi continui studiile, de aceea atunci când am făcut făgăduinţele călugăreşti, i-am luat numele, fiincă el, acest călugăr simplu, dar puternic în caracter, mi-a schimbat drumul şi m-a trimis la şcoală (…)
Vă mulţumesc că, astăzi, aţi fost împreună cu mine, la împlinirea a opt decenii de viaţă şi vă doresc tuturor să ajungeţi la vârsta mea! Să aveţi vârsta mea, dar şi energia mea şi dorinţa de a sluji Biserica noastră! Tuturor, vă mulţumesc încă o dată şi vă doresc sănătate, bunăsporire întru toate, iar Sfintele Sărbători care se apropie să le petreceţi cu pace şi cu voie bună”.
La finalul momentului festiv, soborul de arhierei a săvârşit o slujbă de sfinţire a locului unde va fi ridicată clopotniţa Catedralei arhiepiscopale „Înălţarea Domnului” din Buzău.
Trecerea la cele veşnice
La scurt timp, după aceste momente jubiliare, în ziua pomenirii Înaintemergătorului Domnului (7 ianuarie 2013), Ierarhul de la Curbura Carpaţilor, în timp ce-şi împlinea misiunea încredinţată a trecut la Domnul. Arhiepiscopul Epifanie s-a întors de la îndelunga slujire misionară ,,fără glas și fără suflare”, la Catedrala voievodală din Buzău, unde timp de o noapte, cu lacrimi şi speranţă s-au înălţat rugăciuni pentru odihna sufletului său.
A doua zi, 8 ianuarie, după oficierea Sfintei Liturghii, preoţi, cin monahal şi credincioşi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Casian, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru pregătirile de înmormântare a ierarhului defunct şi Preasfinţitul Părinte Varsanufie, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor au purtat trupul neînsufleţit al regretatului arhiereu, într-o amplă procesiune, din Catedrala voievodală la ctitoria sa, Catedrala Arhiepiscopală „Înălţarea Domnului” şi „Sfinţii Trei Ierarhi”, unde preoţi, monahi, monahii şi credincioşi au venit şi au sărutat pentru ultima dată, mâna care, până mai ieri îi binecuvântase.
La acest moment îndoliat, Înaltpreasfinţitul Casian spunea: „Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Epifanie s-a consumat ca o lumânare în ziua în care a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie, la pomenirea Înaintemergătorului Domnului, zi în care a unit Litur-ghia cu grija pastorală şi misionară faţă de mănăstirile şi parohiile pe care le-a vizitat în judeţul Vrancea, în drum, pe cale, spre Mănăstirea Brazi, la moaştele Sfântului Ierarh Teodosie, pe care cu multă râvnă s-a străduit să-l aşeze, după rânduială, în calendar. S-a întors de pe urmele Sfântului Teodosie «fără glas şi fără suflare» la Centrul eparhial, unde glasuri nenumărate de preoţi, cin monahal şi credincioşi, cu lacrimi şi cu speranţă, i-au înălţat rugăciuni. Arhiepiscopul Epifanie a unit, în cei 37 de ani de slujire arhierească şi 80 de ani de viaţă pământească, evlavia şi râvna pentru Sfânta Liturghie cu misiunea şi grija pastorală faţă de cler şi popor, concretizând la ultima slujbă, cu doar şase ore înainte de a închide ochii, legătura dintre Liturghie şi filantropie. Rămâne în viaţa eparhiei şi a Bisericii noastre un ierarh emblematic în privinţa slujirii liturgice, a misiunii pastorale, a slujirii culturale şi social-filantropice, demn, dârz, echilibrat şi neîntrecut chivernisitor al darurilor lui Dumnezeu. S-a remarcat, în chip special, prin susţinerea zidirii Catedralei Mântuirii Neamului. Dumnezeu să-l mântuiască şi pe el! Râvnitor şi liturghisitor, harnic şi jertfelnic, dârz, demn şi echilibrat, acesta a fost Arhiepiscopul Epifanie, căruia, într-o alergătură neîntreruptă în Biserica de pe pământ, tocmai de ziua Epifaniei i s-au deschis cerurile!”.
Imediat după aflarea tristei veşti, în toate bisericile din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei s-au înălţat rugăciuni pentru veșnica odihnă a ierarhului adormit în Domnul. În urma trecerii la cele veşnice a vrednicului de pomenire Arhiepiscop Epifanie, în temeiul prevederilor statutare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a preluat conducerea Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, în calitate de Locţiitor de Arhiepiscop, până la alegerea şi întronizarea unui nou chiriarh canonic.
Slujba de înmormântare
După ce timp de trei zile, slujitorii și credincioșii din zonele Buzăului şi Vrancei au putut aduce un omagiu la catafalcul Arhiepiscopului Epifanie, în data de joi, 10 ianuarie, după săvârşirea Sfintei Liturghii a urmat slujba înmormântării, în Catedrala Arhiepiscopală din Buzău.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României şi locţiitor de Arhiepiscop al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, împreună cu un sobor de Ierarhi-membri ai Sfântului Sinod: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Părinte Vasile Someşanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului şi Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Aceştia au fost înconjuraţi de slujitori – diaconi şi preoţi, printre care s-au numărat şi consilierii Centrului Eparhial din Buzău.
În locaşul de cult arhiepiscopal, uniţi în rugăciune şi solidari prin întristare, au fost prezenţi şi PS Datev Hagopian, Întâistătătorul Eparhiei Armene din România, pc. pr. Pavel Butnariu, parohul comunităţii romano–catolice din Buzău, reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, preoţi, monahi şi monahii din Arhiepiscopia de la curbura Carpaţilor, precum şi o mulţime de credincioşi veniţi să-şi conducă ierarhul pe „drumul ceresc”.
Dumnezeiasca Liturghie arhierească, reunind un asemenea număr impresionant de participanţi, a fost de o sobrietate, dar şi de o frumuseţe deosebită. Momentul împărtăşirii Ierarhilor şi clericilor-slujitori a fost marcat, la strană, de intonarea unor cântări aparte, cu o mare încărcătură emoţională, printre care impresionantul imn „Şi era la ora a şasea!“. Iar acestea erau cu atât mai înduioşătoare, cu cât, în mijlocul locaşului de cult, se odihnea trupul Ierarhului, adormit întru Domnul, ce iubise atât de mult muzica bisericească şi vocile plăcute şi cultivate.
Slujba înmormântării a fost oficiată imediat după încheierea Sfintei Liturghii, reunind acelaşi sobor şi aceeaşi asistenţă în rugăciuni fierbinţi pentru Arhiepiscopul Epifanie, cel plecat dintre noi. Pentru prima dată în cultul Bisericii Ortodoxe Române, au fost folosite cărţi tipărite special, conţinând rânduiala specifică de prohodire a Ierarhului plecat către Împărăţia Domnului. Ca elemente diferite faţă de slujba înmormântării mirenilor, au putut fi remarcate, printre altele, Binecuvântările morţilor, intonate de ierarhii prezenţi, ecfonisul „Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului robului Tău Arhiepiscopul Epifanie, fratele nostru…“, rostit, în cor, de către toţi ierarhii, precum şi cântarea Antifoanelor Învierii, la strană. De asemenea, la momentul cuvenit, vocile tuturor celor prezenţi s-au înălţat către Dumnezeu, în rugăciunea „Veşnică pomenire“, de două ori, a treia oară intonându-se, cu speranţe tămăduirii durerii, imnul pascal „Hristos a înviat!“.
Cuvântul de omagiere
al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel
La momentul cuvenit, au fost rânduite două cuvântări: cea a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, locţiitorul de Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei şi cea a pc. pr. prof. Costică Panaite, Consilier în cadrul Sectorului cultural-învăţământ al Centrului Eparhial-Buzău, care a vorbit în numele Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, al clerului și al credincioșilor acestei Eparhii.
În discursul intitulat „Un arhipăstor misionar şi harnic – Arhiepiscopul Epifanie al Buzăului şi Vrancei (1932 – 2013)“, Preafericitul Părinte Patriarh a subliniat că arhiereul condus pe ultimul drum, „din cei 80 de ani de viaţă, timp de 65 de ani a slujit Biserica, mai întâi ca monah şi apoi ca profesor, stareţ, episcop-vicar, episcop şi arhiepiscop. Traversând vremuri de încercare şi multe oprelişti, în timpul comunismului, acest harnic Ierarh a reuşit, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, să păstreze şi să promoveze credinţa creştină ortodoxă şi cultura românească din această străveche eparhie de la Curbura Carpaţilor pe mai multe planuri ale vieţii bisericeşti. Înzestrat cu un veritabil simţ practic, ierarhul misionar Epifanie Norocel s-a preocupat de restaurarea sau repararea a numeroase biserici din parohii şi mănăstiri şi de construirea unui impresionant număr de biserici şi paraclise noi, pe tot cuprinsul Eparhiei“.
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a enumerat, pe scurt, realizările regretatului chiriarh de la Buzău, pe plan spiritual, administrativ, educativ-cultural şi social-filantropic, remarcând: „Ctitoria de suflet a Înaltpreasfinţiei Sale este, însă, noua Catedrală arhiepiscopală din Buzău, cu hramurile «Înălţarea Domnului» şi «Sfinţii Trei Ierarhi», unde şi-a pregătit din vreme locul de veci, întru aşteptarea Învierii celei de obşte“.
Înainte de a adresa cuvenitele condoleanţe, Întâistătătorul Bise-ricii Ortodoxe Române a mai spus: „Părintele Arhiepiscop Epifanie rămâne în memoria noastră ca fiind un ierarh misionar, un păstor harnic şi un dinamic slujitor liturgic, prin fidelitatea sa faţă de credinţa vie, tradiţia liturgică şi canonică a Bisericii Ortodoxe, fiind, în acelaşi timp, un bun iconom şi un om darnic“.
În cuvântul său, pc. pr. prof. Costică Panaite, cu o evidentă durere în glas, le-a spus celor prezenţi: „Vă rugăm stăruitor, nu plângeţi! Părintele Arhiepiscop Epifanie nu a murit, ci doarme!“. În continuare, vorbind despre vrednicul de pomenire ierarh al Eparhiei de la Curbura Carpaţilor, a arătat că „vârsta pe care a împlinit-o cu mai puţin de o lună în urmă ‒ apropiată de cea a Patriarhilor din Scriptura Vechiului Testament ‒ este mărturia şi semnul incontestabil că Dumnezeu l-a binecuvântat cu viaţă îndelungată şi că l-a chemat, rânduindu-l la o lucrare ce nu oricui îi este dat s-o împlinească“, enumerând, apoi, pe scurt, o parte dintre multele împliniri ale Arhiepiscopului Epifanie şi remarcând, cu tristeţe, că „orice astfel de moment [al slujbei de înmormântare – n.n.], pentru noi, creştinii, trebuie să se constituie, înainte de toate, într-un popas de rugăciune, de mângâiere şi de speranţă; este ceea ce se împlineşte, astăzi, în Catedrala arhiepiscopală «Înălţarea Domnului» şi «Sfinţii Trei Ierarhi» din Buzău; este ceea ce simţim în inimă, când, iată, gândurile şi privirea caută, cu nostalgie, înapoi, dar, în acelaşi timp, scrutează şi zările anilor ce vin şi vor trece fără să mai avem, alături de noi, figura luminoasă a Arhipăstorului nostru“.
După tristele momente omagiale, a urmat, la propriu, ,,ultimul drum” străbătut pe pământ de chiriarhul de la Buzău: în procesiune funerară ierarhul adormit întru Domnul a fost purtat în jurul Catedralei arhiepiscopale, ctitoria sa de suflet, în faţa sicriului fiind purtate toaca, crucea de mormânt, steagurile, ripidele şi Sfânta Cruce, Mitra şi Omoforul, precum şi distincţiile primite în timpul vieţii de Arhiepiscopul Epifanie.
Înaintea cortegiului au păşit ierarhii şi clerul, urmaţi de maicile purtând căţui, persoanele apropiate şi rudele, reprezentanţii instituţiilor statului, preoţii, monahii, monahiile şi mulţimea de credincioşi.
Au avut loc patru opriri, în cadrul cărora s-au rostit rugăciuni pentru odihna sufletului adormitului, trupul neînsufleţit al regretatului Arhiereu fiind, apoi, aşezat în mormântul pe care şi l-a pregătit încă din timpul vieţii, în impresionantul locaş de cult „Înălţarea Domnului“ şi „Sfinţii Trei Ierarhi“.
Veşnica pomenire!
Potrivit rânduielii amintite mai sus, după cuvenita pecetluire a locului de îngropare până la a doua venire a Mântuitorului, în noua Catedrală arhiepiscopală a fost cântat, de două ori, imnul „Veşnică pomenire“, urmat de cântarea „Hristos a înviat!“, aducătoare de mângâiere şi de speranţă, aducându-ne aminte că ne-am despărţit doar fizic de ierarhul Epifanie, sufletul Înaltpreasfinţiei Sale aflându-se înaintea Domnului, Cel ce a învins moartea.
Vrednicul de pomenire Arhiepiscop Epifanie a plecat către veșnicie cu fruntea sus, cu conştiinţa datoriei implinite şi cu inima împăcată, împlinind astfel cuvântul Scripturii care spune: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit!” (II Timotei 4, 7). Slujitorii sfintelor altare îl vor purta în rugăciuni, credincioşii îl vor păstra în suflete, iar ctitoriile sale spirituale şi edilitare vor mărturisi credinţa, dragostea şi grija Părintelui Epifanie, Arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei.
Dumnezeu să-l odihnească întru Împărăţia Sa!
Diac. Ionuţ Furtună