Vântul de toamnă aduce pe aripi de răcoare sfinte şi dulci amintiri
Căci trecut-a vremea şi trecut-au anii iubitei mele copilării…
S-au dus toţi pe fire de poveste, prin cărţile de basme cu slove de argint,
Rămasu-mi-a însă cea mai de preţ avere: credinţa cea dreaptă, statornică în timp.
Trăiesc printre oameni de-a pururi credincioşi, care mă învaţă
Că pentru ei Hristos e rostul lor în viaţă.
A mea parohie cu oameni drepţi e ca o dulce floare
Precum o albină, iubire şi-nţelepciune culege cu grijă mare.
De plânge vreun suflet sau de este vreun suflet întristat
Ne ajutăm unii pe alţii, aşa cum Domnul ne-a ajutat.
Oameni harnici, gospodari, copii, tineri, bătrâni înţelepţi,
Suntem o mare familie la bucurii sau la tristeţi.
Iar preacucernicul părinte ne-ndrumă în fiecare zi
Ne-ajută, ne învaţă cum să fim toţi buni creştini,
Iar în zi de sărbătoare când biserica plină este
După Sfânta Liturghie, la predică ne sfătuieşte.
Nu suntem mulţi, dar setea de credinţă ne face biruitori
Când biserica e plină de oameni stăruitori.
Şi ei, enoriaşii şi scumpii mei părinţi m-au îndemnat
Să vin la orele de cateheză, căci am multe de învăţat.
I-am ascultat şi-am luat aminte şi de atunci mereu
Veneam la cateheză, slăvind pe Dumnezeu.
Şi mă gândesc acum şi mă gândesc pururea
Cât de bine mi-a făcut parohia mea. (…)
Şi-mi amintesc acum toţi anii, copil fiind, iubindu-L pe Hristos,
Mergeam la biserică pentru a învăţa cum să mă port cuviincios.
Mulţi sau puţini, mai mari, mai mici, în jurul părintelui adunaţi
Ascultam cu luare-aminte şi eram ca nişte fraţi. (…)
Eram ,,lumină din Lumina” cea pură, de viaţă dătătoare
Îngenunchiaţi lângă icoana Preacuratei Fecioare,
Cu tâmpla alipită de tâmpla Sfântului Altar,
Plângeam de bucurie şi pentru-ntreaga parohie ne rugam.
Iarna, deşi străzile erau pustii, iar frigul ne cuprindea nemilos,
Mergeam voioşi ca să primim căldura lui Hristos.
Şi-odată ajunşi în faţa Sfântului Altar
Uităm de frig, de foame, de supărări, de-amar.
Nimic nu mai simţeam atunci: nici dureri, nici răceală,
Căci dragostea noastră de Hristos vindeca orice istoveală.
Cu ochii aţintiţi spre flacăra palidei lumânări,
Murmuram cu credinţă tainice cântări.
Candela arunca câte-o văpaie, rupând întunericul în noapte
În jurul mesei adunaţi, citeam pe rând din Sfânta Carte
Şi preacucernicul părinte ne tâlcuia cu-nţelepciune
Povestioare, pilde din vremurile străbune. (…)
Îmi amintesc uşor, cu nostalgia unor vremuri apuse-n zare
De zilele şi serile târzii când păşeam în Biserica cea mare,
Şi preacucernicul părinte ne-ntâmpina cu glas voios:
„Intraţi în Casa Domnului, copii, căci tare-i bine şi frumos!”.
Primeam cu bucurie sămânţa-nţelepciunii în ţărâna flămândă a inimii
Şi o udam cu lacrimi şi suspine, dând roade bune pentru toţi creştinii.
Acolo, în pridvor, timpul se-oprea din mers să ne asculte
Făcut-am şcoală pentru suflet şi învăţat-am multe, multe…
Mă ştiu datoare Domnului, pentru că mi-a dat şansa
Să-mi întăresc credinţa prin parohia mea.
Datorită ei, la cateheză am mers şi am participat
Şi de programul „Alege Şcoala!” cu mulţi copii m-am bucurat.
Te rog, Doamne, a Ta milă revars-o-n valuri de-ai vrea
Peste a mea parohie, să o păzeşti de vremea rea,
Statornică în veci să fie, să ne ajute, să ne înveţe,
Iar nouă şi la toţi copiii să ne dea bune poveţe.
Bătrânilor din parohie dă-le, Doamne, zile multe,
Pline de soarele credinţei şi prin sfaturi să ne-ajute,
Căci ei, bătrânii sunt modele, sunt exemple de dreptate,
De credinţă, de iubire, de-ascultare, de bune fapte.
Tinerilor dă-le, Doamne, lumina Ta cea sfântă care
Să le călăuzească paşii prin credinţă şi-ascultare;
Iar copiilor din parohie, tinere şi verzi vlăstare
La programul ,,Alege Şcoala!” fă-i să vină-n număr mare.
Astfel, Doamne, rogu-Te-aş ca în paza Ta cea sfântă
Să-mi ai buna parohie, s-o ocroteşti cu grijă multă,
Şi să faci ca-n orice zi, înnorată sau senină,
Şcoala din pridvorul bisericii să fie… mereu plină!
Carmen Buzenche,
Parohia Matca I, Protoieria Tecuci