De fiecare dată, ori de câte ori sunt invitat pentru a evolua cu anumite recitaluri de poezie, fie lirico-patriotică, filosofico-socială, de dragoste etc, mă bucur enorm, pentru că în astfel de clipe chiar mă simt fericit, trăind cu acel copil ce renaşte în mine şi care nu cunoaşte decât iubirea şi atenţia celor din jur. Semnificativă în acest sens a fost participarea mea la o adevărată sărbătoare creştină, dar aş spune şi istorică, pentru că agenda evenimentului includea lansarea cărţii „Refugiul. Deznădejde şi Speranţă” în chiar Stolnicenii din Hânceşti, unde am fost invitat, satul de baştină a vechiului meu bun cunoscut Mihai Plămădeală, fratele protagonistului acestei luminoase opere, – regretatului Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, dar şi mare cărturar, dorind din tot sufletul să merg pentru a-l revedea şi pe un mai vechi cunoscut tot din această tagmă. Era vorba de ÎPS Casian Crăciun, Arhiepiscop al Dunării de Jos, un mare şi deosebit slujitor al creştinismului, dar şi o personalitate aparte în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române. Sentimentul de fericire că sunt contemporan cu o asemenea somitate îmi incita marea dorinţă de a-l revedea ca pe un vechi prieten pe acest cărturar, cunoscător al multor limbi străine, al filosofiei şi literaturii (dar îndeosebi al poeziei) antice (greacă, latină), promotor al scrierilor celor mai prolifici şi devotaţi slujitori ai Bisericii Ortodoxe, pe care l-am admirat în cadrul unor deplasări, turnee concertistice prin Ţară, cu diverse recitaluri la varii manifestări cultural-religioase.
Imagini dragi printre frunzele aurii, o toamnă deosebit de impresionantă ce avea ceva din blândeţea şi căldura din Te Deum-ul oficiat cu binecuvântarea celor prezenţi în biserica Acoperământul Maicii Domnului din Stolniceni, serviciu divin asistat de către înaltele feţe bisericeşti ÎPS Casian Crăciun şi parohul bisericii din localitate părintele Ioan, întru pomenirea aceluia care a fost şi rămâne Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului. Da-da, acel martir, a cărui viaţă e descrisă cu lux de amănunte în cartea ce urma să fie lansată, şi prin care ni se deschidea o privelişte înfiorătoare despre o blestemată epopee a refugiaţilor, o lungă şi afurisită peregrinare în timpul uitat parcă de lume prin siberii glaciale de nestrăbătut. Un destin dramatic, Antonie Plămădeală, care „a ştiut să-şi iubească pământenii şi prietenii, dar şi să-şi ierte duşmanii”, fiind miruit şi binecuvântat de Atotputernicul, care l-a salvat, deschizându-i orizontul larg al cunoştinţelor– studii teologice la Seminarul din Chişinău, Bucureşti, Cluj, Oxford.
În finalul slujbei, ÎPS Casian Crăciun i-a surprins plăcut pe toţi cei adunaţi în jurul său, prezentând proaspăt-ieşită de sub tiparul gălăţean „Candela cuvântului”, chiar în dimineaţa venirii sale în Basarabia, cartea-tratat “Privire asupra Bisericii” de Mitropolitul Antonie Plămădeală, o lucrare fundamentală sub îngrijirea şi cu binecuvîntarea ÎPS dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Lansarea acesteia în chiar lăcaşul sfânt, a a fost o revelaţie, toţi enoriaţii, invitaţii fiind mişcaţi de mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, adresat surorii Basarabia, la 7 ani de la trecerea Mitropolitului Antonie la cele veşnice şi transmis de ÎPS Casian Crăciun, patriarhul subliniind despre “personalitatea unui mare ierarh (dascăl de cuget şi de simţire românească) un cleric ctitor de cultură şi un harnic lucrător în via Domnului, promotor al valorilor neperitoare ale credinţei în dialogul cu alte Biserici, culturi şi popoare…prin slujirea bisericească în mod înţelept, echilibrat şi demn…”, care ”a încurajat cooperarea şi ajutorarea dintre fraţii de-o parte şi de alta a Prutului”, fapt pentru care „Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova i-a recunoscut meritele, cinstindu-l în rândul academicienilor”.
În incinta gimnaziului local a început, deîndată, salutul nostru, adresat oaspeţilor de peste Prut prin “Învierea” de M. Eminescu şi consecutiv “Ruga către toate bisericile din România” de Florian Saioc, ambele poeme fiind recitate de subsemnat, în prezenţa ÎPS Arhiepiscopul Casian Crăciun, conţinutul celor redate fiindu-i cunoscute din cadrul altor manifestări culturale organizate anterior în Ţară, unde a evoluat subsemnatul.
Cu o pledoarie aparte întru comemorarea protagonistului şi cu multe detalii istorice argumentate ştiinţific a intervenit colaboratoarea Bibliotecii Naţionale „V. Alecsandri” dna Nina Negru, elucidând momente interesante despre martirul care s-a dedicat slujirii întru binele întregului popor românesc, de altfel gânduri menţionate şi într-o altă comunicare – celei prezentate de profesoara de istorie din comuna Bobeica.
Constantin Lazăr, preşedinte al Organizaţiei “Iniţiativa Cetăţenilor români din Basarabia” a vorbit cu înflăcărare, mesajul fiind unul elocvent, convingător vizavi de multiplele, neordinarele calităţi ale ,,martirului” Plămădeală, consemnând că cea mai mare scriere al acestui prodigios cărturar al Bisericii Române rămâne a fi chiar Mănăstirea Sâmbăta de Sus, locaş de care, ne atenţiona vorbitorul, trebuie să ţinem seama când este vorba de tratarea “sărăciei noastre spirituale”. În încheiere, dl Constantin Lazăr a donat bibliotecii gimnaziului portretul lui Antonie Plămădeală, pictat în ulei, şi un set de cărţi valoroase trecute prin prisma unor suflete de o inedită frumuseţe. Aşa cum fiecare eveniment, ca de altfel şi orice lucrare conţin punctul culminant, cel al sărbătorii creştine l-a constituit lansarea propriu-zisă a cărţii „Refugiul. Deznădejde şi Speranţă” de Mihai Plămădeală, fratele Mitropolitului Antonie, secundat de coautorul Adrian Nicolae Petcu – o carte cutremurător de impresionantă despre familia aflată în pribegie mulţi ani, autorul fiind martorul ocular al dezastrului sufletesc, moral, social, material şi a sălbătăcirii aşa-numiţilor „eliberatori” devastatori în cazul în care era vorba de românism sau promovare a valorilor naţionale, dar şi despre o mare capacitate de a rezista prigoanei, refugiului şi condamnării la însingurare – acest calvar pe care l-a trăit marele Antonie Plămădeală, nume cu conotaţie de „zidire”, de „plăsmuire” a frumosului, într-un dialog continuu cu Dumnezeu…
În continuare, autorul s-a referit la limbajul infect al românilor basarabeni şi a chemat să urmăm, să răspundem la chemările părinţilor noştri de a ne vorbi limba curat şi frumos, de a fi „proroc” şi a ne deştepta semenii, după cum ne îndeamnă preotul şi poetul Alexe Mateevici în poemul testamentar „Basarabenilor”, dar şi Nicolae Dabija – în „Clopotarii”, poeme pe care subsemnatul, la insistenţa oaspeţilor, le-a recitat cu mult patetism, generând emoţii de o profunzime aparte, la fel ca aminti-rile elucidate despre basarabeanul Antonie Plămădeală.
În finalul discursului, editorul şi autorul acestei cărţi deosebite a donat 300 de cărţi gimnaziului şi bibliotecii. Cu o prestanţă aparte dar şi cu o alocuţiune pe măsura posturii s-a remarcat omul de cultură Petre Guran, directorul Centrului Cultural Român „Mihai Eminescu”, care a dat citire şi mesajului Excelenţei Sale Marius Lazurcă, Ambasadorul României în Republica Moldova. Domnul Petre Guran a descris eroismul şi stoicismul celor deportaţi, sublini-ind importanţa cunoaşterii obiective a istoriei, dar şi a comemorării victimelor care au sfidat sistemul şi au rezistat.
Un cuvânt de mulţumire în adresa oaspeţilor dragi, dar şi a tuturor participanţilor la eveniment, care-au făcut drum lung întru comemorarea distinsului basarabean şi Mitropolit al Ro-mâniei, a rostit primarul de Stolniceni Ion Moraru, fiind susţinut şi de Valentina Cotorobai, şefa Direcţiei Cultură şi Turism a raionului Hânceşti, care a iniţiat şi organizat evenimentul de mare anvergură.
Un program de cântece populare vechi, precum „Mierla”, „În pădurea verde, deasă”, „În pădurea înverzită”, „Cât e ţara ungureasc㔺i altele, care au provocat numeroase aplauze, au răsunat în interpretarea Alinei Munteanu şi a colegei ei, Alina Cogâlniceanu, fiind susţinute şi de recitalurile micuţei Milena Manic, a lui Valeriu Tomasciuc şi a doamnei Florentina Jalbă. Îndreptându-ne spre ieşire, fiecare mai contempla în lumina tăcerii, dorindu-şi să se pătrundă de marea spiritualitate a învăţăturilor marilor cărturari, dar şi de gândurile luminoase, transmise cu căldură de vocea din neant a Mitropolitului Antonie: ”Noi, toţi basarabenii, am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce. Niciunul nu a plecat cu sentimentul de a rămâne acolo definitiv”. Pentru că acolo totul era al lor, iar în casa noastră mai urmează să ordonăm lucrurile pentru a o menţine în curăţenie, a rămâne noi în noi şi a sfida cu demnitate străinismul ce ne-a înlănţuit mai mult de două secole.
Sandu Aristin Cupcea, actor