Prezenţa preotului în penitenciar, venită odată cu schimbările din societatea românească postdecembristă, acoperă un rol, o misiune duhovnicească, oarecum diferit faţă de cel din afara penitenciarelor.
Preotul capelan din închisori, pe lângă activităţile pastorale şi liturgice, potrivite doctrinei şi practicii cultului, este şi un factor de echilibru, de comunicare, de menţinere a unei stări de spirit în lumina credinţei.
,,Semănătorul seminţei bune nu urmăreşte doar recolta, ci şi o împlinire eficientă a menirii sale”. Pentru aceasta nu este de ajuns doar asigurarea cadrului juridic, al celui material sau a factorului uman, ci şi o eficientizare, prin planificare, a slujirii liturgice şi duhovniceşti printre cei întemniţaţi.
În acest scop, anual, preoţii capelani din închisori se întrunesc în conferinţe şi cursuri de pregătire şi perfecţionare. Şi anul acesta, în perioada 12 – 14 septembrie, la Eforie Sud a avut loc Cursul de pregătire şi perfecţionare a preoţilor capelani din toate penitenciarele româneşti, având ca particularitate implementarea noii metodologii a activităţilor desfăşurate de către preot.
Programul cursului a înclus: întâlniri de lucru, dezbateri, prezenta-rea de după Conferinţa Internaţională a preoţilor de penitenciar de la Sâmbăta de Sus, propuneri privind modificarea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 610/2006, document care reglementează Acordarea asistenţei religioase în detenţie.
De asemenea, programul a cuprins slujirea la Mănăstirea Techirghiol, pelerinaj la biserici şi mănăstiri din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, culminând cu oficierea Sfintei Liturghii în Biserica din Eforie Sud, la Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
La întâlnirea finală, unde s-au adus propuneri şi s-au formulat concluziile, s-au discutat direcţiile prioritare de asistenţă moral-religioasă a persoanelor private de libertate, urmând ca fiecare preot capelan, în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea duhovnicească, să îşi asume şi împlinească noua metodologie care nu face altceva decât că vine în sprijinul celor aflaţi după gratii, ca persoane lipsite de libertate socială.
Aceştia din urmă, au nevoie imperioasă de sprijin moral, spiritual, de consiliere, de un „umăr duhovnicesc” pe care să-şi aştearnă nevoia lor de iertare şi de unde să-şi capete fărâma de speranţă, din care izvorăşte răbdarea necesară parcurgerii perioadei de detenţie.
Toate aceste strădanii din partea forurilor de decizie, a preoţilor capelani şi, nu în ultimul rând, a celor închişi, sunt întru slujirea omului şi întru Slava Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Pr. Ioniţă Obreja, capelan Penitenciarul Galaţi