Ziua de 21 iulie din fiecare an prilejuieşte o mare sărbătoare duhovnicească în nordul judeţului Galaţi, acolo unde numeroşi pelerini din toate colţurile Eparhiei Dunării de Jos se adună la prăznuirea Sfântului Cuvios Rafael de la Agapia Veche, în localitatea sa natală – Bursucani. Prin eforturile Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vechiul schit din cătunul Zimbru, întemeiat de către ucenicii Sfântului Rafail, a renăscut chiar lângă zidurile vechi, recent descoperite.
Prăznuirea Sfântului Rafail a adunat sâmbătă numeroşi creştini din împrejurimi şi nu numai, în localitatea sa natală, cătunul Zimbru din localitatea Bursucani. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian precedată fiind de Taina Sfântului Maslu.
Înconjurat de copii îmbrăcaţi în costume populare, ierarhul locului a vorbit celor prezenţi despre importanţa acestei sărbători pentru Eparhia Dunării de Jos şi a arătat importanţa tradiţiilor şi a patrimoniului păstrat cu atâta preţuire de înaintaşii noştri şi faţă de care avem datoria sfântă de a-l proteja şi de a-l lăsa moştenire urmaşilor noştri.
La finalul slujbei, cei prezenţi au primit iconiţe şi câte un pachet cu alimente, cei mici primind şi câte un pachet cu dulciuri. La final, pelerinii prezenţi la sărbătoarea Sfântului Rafail au participat la o agapă frăţească, pregătită de harnicele maici de la Mănăstirea Adam, sub oblăduirea căreia se află schitul de la Bursucani.
Fostă biserică de mir şi şcoală primară
Mănăstirea Bursucani, care avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicată la marginea satului cu acelaşi nume, în anul 1793, de către doi călugări – ieromonahii Ioasaf şi Aloman – veniţi de la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă şi Iamandi. Schitul a funcţionat până la 1864 ca mănăstire de călugăriţe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareţa lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Mănăstirea Adam. Însă la schit au mai rămas totuşi câteva maici, printre care Epraxia Iamandi şi Agripina Cernat. În locuinţa primeia dintre ele, Statul hotărăşte, în anul 1866, înfiinţarea Şcolii Primare din Bursucani. Celelalte bunuri ale schitului au fost vândute la licitaţie. Astfel, biserica schitului devine parohială. În ea se slujea doar de hram. În anul 1939, ea împlinea cerinţele spirituale ale credincioşilor din satul Zimbru, astăzi desfiinţat. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica este distrusă definitiv.
La prima cinstire a Sfântului Rafael în localitatea sa natală (21 iulie 2008), când chiriarhul Eparhiei Dunării de Jos a slujit Sfânta Liturghie în cătunul Zimbru al satului Bursucani, pe locul vechiului schit, s-a luat hotărârea rezidirii acestui lăcaş monahal. Astfel, prin hotărârea nr. 244/2008, Arhiepiscopia Dunării de Jos reînfiinţează Schitul Zimbru, demarând şi lucrările pentru construcţia lăcaşului de cult. Acesta se doreşte a fi refăcut în scurt timp, după cum a existat în realitate şi după cum mărturisesc documentele istorice, precum şi după cum a rămas în amintirea bătrânilor satului.
Sfântului lăcaş, care a primit fireşte, pe lângă vechiul hram, şi ocrotirea Sfântului Rafael, i s-a pus piatra de temelie şi s-a sfinţit locul în data de 21 iulie 2009. În luna iunie a anului trecut, lângă noua biserică a schitului au fost descoperite şi ruinele vechiului lăcaş de cult.
Eugenia Notarescu