La praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc, la Mănăstirea „Brâncoveanu” – Sâmbăta de Sus din judeţul Braşov, o slujbă de pomenire la şapte ani de la trecerea la Domnul a mitropolitului de fericită amintire Antonie Plămădeală al Ardealului. În ziua de 29 august, Sfânta Liturghie şi Slujba Parastasului au fost săvârşite în paraclisul din incinta aşezământului, ctitorie a mitropolitului Antonie, de ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos şi PS Visarion, Episcopul Tulcii, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Ierarhi, membri ai familiei, colaboratori din Administraţia mitropolitană, profesori de teologie, personalităţi ale lumii culturale, precum şi credincioşi ai eparhiei s-au adunat pentru a rosti o rugăciune şi a aduce prinos de recunoştinţă celui ce a păstorit Mitropolia Ardealului timp de 23 de ani, între anii 1982 şi 2005.
Arhiepiscopul Dunării de Jos a sosit la Mănăstirea „Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus” în ziua de 28 august, însoţit de prof. univ. dr. Ionel Cândea, director al Muzeului Brăilei şi al Editurii „Istros”. Editura brăileană a tipărit, în această perioadă, cartea domnului Mihai Plămădeală, „Refugiul: deznădejde şi speranţă”, lucrare ce istoriseşte soarta refugiaţilor basarabeni din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În fapt de seară, Înaltpreasfinţia Sa a bătut cu pasul cărările pe care călca în urmă cu peste 40 de ani, fiind seminarist. În partea vestică a aşezământului monahal se află casa arhierească al celui de-al doilea ctitor al mănăstirii, mitropolitul Nicolae Bălan. În casa în care funcţionează în prezent atelierul de pictură, într-o chilioară, un bătrân monah alungându-şi somnul prin rugăciune, ne-a arătat că încă mai există speranţă. În faţa casei, în lateral, ne‑am aşezat la o masă din piatră ce va fi ascultat, peste ani, cuvinte duhovniceşti rostite de Nicolae Bălan, Arsenie Boca, Antonie Plămădeală, Teofil Părăian şi mulţi alţi vrednici părinţi. Itinerarul ne-a purtat apoi către cimitirul mănăstirii, unde Arhiepiscopul Casian a avut câte un cuvânt de pomenire pentru fiecare dintre vrednicii stareţi ai aşezământului: protos. Arsenie Boca, – al cărui mormânt a rămas gol spre amintire, arhim. Serafim Popescu, arhim. Ioan Dinu şi arhim. Veniamin Tohăneanu. De departe se zărea mormântul plin de lumină al părintelui orb, ce a luminat întreaga ţară prin viaţa sa, arhim. Teofil Părăian. Ne-am retras spre odihnă, în răcoarea serii, urmând împliniţi îndemnul arhieresc: „Bucuraţi-vă de cer!”.
În ziua praznicului închinat Sfântului Ioan Botezătorul, ÎPS Casian a rostit un cuvânt de învăţătură după Sfânta Liturghie şi Slujba Parastasului săvârşite în paraclisul mănăstirii. Înaltpreasfinţia Sa a arătat semnificaţia zilei închinate Sfântului Ioan Botezătorul, praznic la care, în anul 2005, Dumnezeu l-a chemat pe Mitropolitul Antonie spre vieţuirea cerească: “În momentul acesta se unesc providenţial pomenirile, cea cerească a Sfântului Ioan Botezătorul, şi cea omenească, a Mitropolitului Antonie. Este o zi în care amintim de întemniţarea Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre sărbătorile închinate lui în cursul anului bisericesc”.
În continuare, Arhiepiscopul Dunării de Jos a evocat personalitatea mitropolitului Antonie al Ardealului: “A fost un om introvertit, care părea sobru, dar în realitate era foarte bun, de îndată ce ştiai să te apropii de el. Părea autoritar, dar era uneori chiar timid. Omul acesta autoritar, pentru că fusese deseori pedepsit, pedepsea foarte rar. Părinţii consilieri ştiu câtă răbdare avea să analizeze pe toate faţetele o problemă, să asculte omul şi după aceea să decidă Dumnezeu şi Biserica. Deşi aspectul chipului lui era maiestuos, în Liturghie era foarte smerit. Un om liniştit, care nu se uita la absenţa butonilor de la tunică, ci se uita la plutonul care trebuie să meargă înainte, cum îi plăcea să spună”.
ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului a evocat personalitatea înaintaşului său în scaunul mitropolitan, ctitor al Mănăstirii Sâmbăta: “S-au împlinit astăzi şapte ani de la plecarea spre cele veşnice a vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală, dar în acelaşi timp şi şapte ani de pomeniri continue, de slujbe la care a fost pomenit atât în rândul ctitorilor, cât şi la pomenirea morţilor de către obştea mănăstirii. Aici împreună cu ierarhii mitropoliţi ai Ardealului îşi doarme somnul de veci, într-o ctitorie a sa. Nu şi-a pus numele, ci şi-a lăsat renumele în loc de nume, ca alţii să-i pună portretul, alţii să-i pună flori la mormânt şi alţii să-l pomenească şi să-l păstreze în suflet”.
Prezent la slujba de pomenire, prof. univ. dr. Dan Zamfirescu a arătat că, prin ctitorirea incintei ce include noua biserică a ansamblului monastic de la Sâmbăta de Sus, “părintele Antonie l-a continuat pe Neagoe Basarab”, amintind că sfinţirea mănăstirii s-a făcut la 15 august 1993 de către un sobor condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepiscopul Constantinopolului, primul Patriarh Ecumenic în exerciţiu venit să sfinţească o biserică în ţara noastră, de la Neagoe Basarab încoace.
Mihai Plămădeală, singurul frate al Mitropolitului Antonie rămas în viaţă, a lansat, la Sâmbăta, “Refugiul, deznădejde şi speranţă”, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de Adrian Nicolae Petcu, carte apărută la Editura “Istros” din Brăila. “Noi, fraţii, am fost daţi de Dumnezeu pentru Mitropolitul Antonie, dar colaboratorii şi ucenicii şi i-a ales singur. Iar cea mai mare parte dintre ei şi cei mai importanţi fie au slujit astăzi în sfânta biserică, fie au asistat la slujbă”, a mărturisit Mihai Plămădeală.
În faţa mormântului, cei trei ierarhi – ucenici ai mitropolitului Antonie au rostit câte un cuvânt de evocare a părintelui lor spiritual. „Ne simţim aici încărcaţi de foarte multă responsabilitate şi anume, nu doar de a păstra şi de a duce mai departe această bogăţie pe care a lăsat-o şi care este vie şi lucrătoare, Mănăstirea şi Academia de la Sâmbăta, ci şi de a continua lucrarea aceasta în aşa fel încât ea să rodească în continuu”, a spus ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.
ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a amintit cuvintele Mitropolitului Antonie, care spunea că “ziua morţii este ziua naşterii în Ceruri sau ziua naşterii spre veşnicie”: “El este fără îndoială un mare ctitor de cultură, un mare ctitor de construcţii bisericeşti, culturale şi sociale, dar este fără îndoială unul dintre cei mai mari ctitori de oameni pe care cel puţin eu am avut prilejul să îl cunosc”.
„Au trecut şapte ani de când, în urma unei boli necruţătoare, pe care însă a purtat-o cu resemnare de mucenic, Mitropolitul Antonie a părăsit această lume şi a trecut în zările veşniciei. Deşi au trecut şapte ani, totuşi, în sufletul ardelenilor, ca şi în sufletul tuturor celor care l-au cunoscut, Mitropolitul Antonie rămâne o prezenţă pururi luminoasă, pururi vie”, a precizat PS Visarion.
În partea a doua a zilei, Arhiepiscopul Dunării de Jos a vizitat muzeul mănăstirii, biblioteca şi colecţiile de veşminte liturgice, obiecte de cult, manuscrise, documente, numismatică şi medalii ale vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie. A urmat apoi drumul spre casă, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitoria Mitropolitului Antonie, prin Vlădenii părintelui Dumitru Stăniloae, profesorul său, traversând judeţele Braşov şi Covasna pe care ÎPS Antonie le-a păstorit ca mitropolit timp de 23 de ani, apoi coborând prin Buzăul, unde cel pomenit a fost episcop eparhiot 2 ani, prin Brăila care făcea parte din eparhie şi încă îl mai cinsteşte ca fost chiriarh pictat în câteva biserici, pentru a reveni la Dunărea de Jos, în Galaţiul în care Mitropolitul Antonie a „locuit” câteva luni în detenţie, oraş aflat la doar cinci minute de Basarabia, pe care atât de mult a iubit-o.
Astfel de ,,lumini”, prin exemplul dăruirii în viaţă, dăinuiesc atât în evlavia şi lucrarea urmaşilor, a ucenicilor şi a beneficiarilor muncii lor, cât şi prin mila şi bunătatea lui Dumnezeu, care ne-a oferit astfel de părinţi spirituali, păstori şi mărturisitori ai Crucii, dar şi ai Învierii Sale, precum neuitatul Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală.
Veşnica lui pomenire!
Alexandru Briciu