Conferinţa pastoral-misionară semestrială de toamnă: “Familia preotului şi rolul ei în educarea tinerilor din parohie”
În conformitate cu hotărârile sinodale şi eparhiale în domeniu, preoţii din cuprinsul celor opt protoierii ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos s-au întrunit cu prilejul conferinţelor pastoral-misionare semestriale de toamnă, desfăşurate cu tema „Familia preotului şi rolul ei în educarea tinerilor din parohie”. Programul întrunirilor a fost următorul: marţi, 3 noiembrie, protoieria Galaţi; joi, 5 noiembrie, protoieriile Brăila, Făurei, Însurăţei; marţi, 10 noiembrie, protoieriile Tecuci, Nicoreşti, Covurlui; joi, 12 noiembrie, protoieria Târgu Bujor. Conferinţele au avut loc sub patronajul spiritual al Sfinţilor Capadocieni, al căror an comemorativomagial e marcat în 2009, pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.
Cei 400 de preoţi ai Eparhiei s-au rugat, au liturghisit, au meditat împreună asupra principalelor probleme legate de familia preotului, precum şi de rolul pe care aceasta îl are în parohie în general, dar mai ales în educarea tinerilor. Întrunirile s-au dorit a fi un semn văzut al unităţii Trupului lui Hristos, dar şi un prilej de analiză a responsabilităţii familiei preotului în lumea de astăzi.
Conferinţele preoţeşti au debutat prin împreună -slujirea a preoţilor din fiecare protoierie la Utrenie şi la Sfânta Liturghie, urmată de împărtăşirea lor din acelaşi Sfânt Potir. Lucrările propriu-zise ale conferinţelor s-au desfăşurat la sediile protoieriilor. Din cele circa 50 de lucrări elaborate, comisiile de lectură din cadrul fiecărui protopopiat au desemnat a se prezenta în plen lucrările următorilor pc preoţi: pr. Ionel Ostache, parohia „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, protoieria Galaţi; pr. Ariton Ion, parohia Corod IV, protoieria Tecuci; pr. Daniel Căpriţă, parohia Bălăşeşti, protoieria Tg. Bujor; pr. Ionuţ Mihai, parohia Costache Negri, protoieria Covurlui; pr. Ştefan Rogojină, parohia Ciorăşti, protoieria Nicoreşti; pr. Mircea Băncilă, parohia ,,Sf. Spiridon”- Nou, protoieria Brăila; pr. Ciprian Gache, parohia Deduleşti, protoieria Făurei; pr. Cătălin Moruzanu, parohia Viziru de Sus, protoieria Însurăţei.
Pc. preoţi din Eparhie au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor, fie la Sfânta Liturghie, fie la conferinţa propriu-zisă, pe Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, care le-a transmis îndemnul de a-şi împlini cu râvnă şi credincioşie misiunea preoţească şi de a întări poporul dreptmăritor în credinţă şi viaţă creştină. La Protoieria Tg. Bujor, preoţii şi credincioşii prezenţi au avut fericitul prilej de a primi binecuvântarea Sfântului Ioan cel Milostiv, prăznuit în acea zi, prin aducerea moaştelor sale. Protoieriile din judeţul Brăila au beneficiat de prezenţa şi cuvântul dlui profesor Stelian Papadopoulos, unul dintre cei mai mari patrologi ortodocşi în viaţă. Profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, acum pensionar, oaspetele conferinţei este autorul unui număr impresionant de lucrări teologice închinate unor mari Părinţi ai Bisericii, între care amintim ,,Viaţa Sf. Vasile cel Mare” şi „Vulturul rănit – Viaţa Sf. Grigorie Teologul”. Reputatul profesor le-a vorbit preoţilor despre viaţa de familie a preotului în general, pornind de la exemplul familiei Sfântului Vasile cel Mare, care a dăruit Bisericii şase sfinţi: Sfânta Macrina cea Bătrână, Sfânta Emilia, Sfântul Vasile tatăl, Sfântul Grigorie al Nyssei, Sfântul Petru al Sevastiei şi Sfânta Macrina cea Tânără.
Pe parcursul desfăşurării conferinţelor preoţeşti, s-a constatat o bună organizare a acestora, remarcându-se cu precădere cadrul bisericesc şi ţinuta liturgică deosebite ale sfintelor slujbe, desfăşurate în sobor, prin participarea tuturor preoţilor din Eparhie. Referatele prezentate au dovedit, în mare măsură, responsabilitate preoţească şi interes pentru întocmirea lor. A surprins în mod plăcut realismul multor luări de cuvânt care au subliniat, cum se şi dorea de altfel, aspectele practice ale slujirii preoţeşti din Eparhia Dunării de Jos.
Familia creştină în opera şi lucrarea sfântului Vasile cel Mare şi ale celorlalţi sfinţi capadocieni
Deşi a fost monah şi o bună parte a operelor sale este dedicată monahismului, Sfântul Vasile cel Mare a fost preocupat în permanenţă şi de starea familiei creştine, pe care a preţuit-o, a binecuvântat-o, propria sa familie fiind un exemplu de vieţuire duhovnicească în credinţa întru Hristos Domnul. Prin referirile sale la căsătorie şi viaţa de familie, Sfântul Vasile se dovedeşte un mare îndrumător şi dascăl al vieţii de familie.
Aşa cum observa pc. pr. Mircea Băncilă, „Sfântul Vasile cel Mare accentuează pentru viaţa de familie, mai presus de toate, necesitatea creării condiţiilor pentru dobândirea mântuirii, lăsând pe planul secundar toate celelalte preocupări şi îndeletniciri”. Această idee este argumentată de pc. sa cu un citat din Sfântul Vasile cel Mare: ,,Tuturor celor care discută problema căsătoriei eu le aduc aminte că chipul acestei lumi trece şi vremea s-a scurtat, de aceea şi cei care au femei să fie ca şi cum nu ar avea” Marele capadocian vorbeşte în termeni plini de admiraţie despre cei care au o căsătorie binecuvântată de Dumnezeu şi despre cei care se arată recunoscători Domnului pentru darul unei soţii evlavioase sau al unui soţ credincios. Pe lângă dragostea reciprocă a soţilor, familia creştină e binecuvântată de Dumnezeu şi cu darul copiilor, dar şi cu alte bucurii ce se revarsă din belşug, ca binecuvântare din partea Domnului. Sfântul Vasile cel Mare recomandă trăirea cu intensitate a bucuriilor creştine ziditoare de suflet, atrăgând însă atenţia şi asupra încercărilor şi ispitelor cărora soţii trebuie să le facă faţă.
Sfântul Vasile nu a fost singurul dintre Părinţii capadocieni care au avut preocupări referitoare la familia creştină. Pc. pr. Ionel Ostache a adus ca exemplu pe Sfântul Grigorie de Nyssa, care în lucrarea „Despre facerea omului” spune că familia este „imaginea Sfintei Treimi, a Bisericii şi tip al relaţiei lui Hristos cu Biserica Sa. Familia devine instrument al sfinţirii şi vehicul al mântuirii. Familia este creată de Dumnezeu, binecuvântată de El şi sfinţită prin Hristos în Duhul Sfânt, spre dăinuirea şi mântuirea omului, cea mai înaltă creatură văzută”. Aşa cum observă pc. sa, Sfinţii Părinţi capadocieni, deşi majoritatea dintre ei au optat pentru o viaţă petrecută în feciorie, după modelul Mântuitorului Hristos, elogiază şi viaţa de familie, vorbind despre căsătorie cu mare autoritate şi competenţă, atât datorită faptului că slujirea multora dintre ei s-a desfăşurat în mijlocul societăţii, cât şi pentru faptul că erau
oameni sfinţi, călăuziţi în misiunea lor de Duhul Sfânt. Toţi Sfinţii capadocieni recunosc că familia este cale spre mântuire. Membrii familiei se sfinţesc în comuniune, când respectă şi păzesc poruncile Bisericii, neabătându-se de la calea lui Dumnezeu.
Familia preotului, astăzi
Măreţia şi responsabilitatea slujirii preoţeşti se răsfrâng şi asupra familiei sale. Cât de importantă este familia preotului se poate deduce din declaraţia citită de către candidaţii la preoţie. Textul, preluat din Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, arată strânsa legătură dintre viaţa familiei preoţeşti şi cea a comunităţii parohiale. Printre datoriile preotului se află şi aceea de a-şi chivernisi bine casa, având copii ascultători, cu toată buna-cuviinţă, căci dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască propria casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?
Slujirea preoţească începe în propria familie şi se răsfrânge în cea pe care preotul o desfăşoară în parohie. Atenţia pe care preotul trebuie să o dea vieţii duhovniceşti trebuie să fie sporită, căci ambii soţi se obligă a fi exemple de viaţă morală, de vieţuire conformă cu poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii. De intensitatea şi efervescenţa trăirii duhovniceşti din cadrul familiei depinde succesul misiunii preotului în activitatea sa sfinţitoare, învăţătorească şi conducătoare.
Referindu-se la atmosfera care trebuie să existe într-o familie de preot, pc. pr. Cătălin Moruzanu face referire la părintele Constantin Galeriu, care considera că familia este ,,o imagine miniaturală a Bisericii”. Pentru preot, familia lui este Biserica într-o comuniune sfântă cu familia mai largă, eclezială, a parohiei. Astfel preotul trebuie să îi vadă pe cei pe care îi păstoreşte ca fii ai săi duhovniceşti, spiritualizând şi transfigurând legătura dintre preot şi enoriaşii săi. În dragoste sfântă şi frică de Dumnezeu, preotul şi preoteasa se fac apostoli ai provovăduirii Evangheliei lui Hristos în primul rând prin exemplul