Şcoala mea
Un loc sfânt, un tainic loc, adăpostit de rele
Mi-e şcoala ce de ajutor mi-a fost în vremuri grele.
Între pereţii îmbătrâniţi, loviţi de ploi, de timp,
Îmi regăsesc copilăria, cu dulcele ei chip.
Cum aş putea, o, Doamne, da timpul înapoi?
Să fiu din nou copil, cu sufletul vioi?
La şcoala cea din vale să mă îndrept voioasă,
Iar mama să m-aştepte cu drag să vin acasă.
În cea dintâia toamnă a anului şcolar
Mă perindam prin curtea umbrită de-un arţar
Cu mama de mânuţă, cu ochii visători
Îmi începeam povestea, cu lacrimi şi fiori.
Un chip blând şi amabil mi-a-ntins o mână caldă
Era doamna-nvăţătoare, fiinţa-mi cea mai dragă.
Cum aş putea să-i uit privirea-nţeleaptă,
Ce-avea să-mi devină o mamă-adevărată?
Frunza de toamnă e-o dulce amintire
A vremurilor care n-au să mai vie,
Iar drumul spre şcoală, bătut de paşi vioi
I-aşteaptă pe cei care sunt mai mici, mai mici ca noi.
Îmi amintesc ghiozdanul şi primul-abecedar,
Prima notă bună şi plânsul în zadar.
Şi un ocean de tristeţi îmi udă azi inima
Căci te iubesc, ah, Şcoală, tu ai fost viaţa mea!
Tu, Şcoală sfântă, dragă, ce stai gânditoare,
Îţi mai aminteşti tu de mine, oare?
Mai cunoşti copila cu ochii visători,
Cu stele-n păr şi chipul vioi?
Mă mai cunoşti, iubito, când trec pe lângă tine
Şi te salut cu drag şi să plâng îmi vine,
Mai păstrezi tu, oare, petele de cerneală
Şi tabla prăfuită şi banca mea, azi goală?
Copilaşi din toată lumea, preţuiţi Şcoala, căci ea
Este izvorul cunoştinţei, din care nu orişicine bea!
Ea v-a învăţat, v-a sfătuit, v-a crescut curat, frumos,
Să trăiţi în pace, bine, iubindu-L pe Hristos!
Iar tu, Şcoala mea, flacără încă arzătoare,
Să rămâi în veci aşa, pururi sfătuitoare,
Căci tu mi-ai dat înţelepciune, har şi putere multă,
Fie ca Domnul să te aibă-n paza Sa cea sfântă!
Carmen Buzenche,
Parohia Matca I, Protoieria Tecuci
Premiul I la secţiunea literară, din cadrul concursului „Alege Şcoala!”
Alege Şcoala!
Când peste ţară stă zăpada grea
Şi mulţi copii erau în casă sub nămeţi
Eu desenam la şcoală mea
Sfinţi Cuvioşi, Mărturisitori, Profeţi…
E şcoala mea, pridvor deschis
Al Neînfricatului Voievod Ştefan,
Ce liniştea şi pacea a adus
În suflet de copil orfan.
Îmi reazăm tâmpla mea cea mică
Pe tâmpla Casei Tale, la altar,
Când sunt cu Tine nu mi-e frică
Şi simt cum mă încununezi cu har.
Că tot ce-nvăţ în şcoala mea
Să spun şi tare şi-n tăcere
Ştiind că Tu vei lumina
Şi alţi copii, cu a Ta Înviere.
La Biserică venim
Domnului să-I mulţumim
Pentru mama, pentru tata,
Pentru a alege şcoala.
Pentru viaţă, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,
Pentru floarea din grădină
Şi a soarelui lumină.
Pentru fraţi, pentru surori,
Şi părinţii iubitori,
Pentru că ne-oferă şansa
De a ne alege şcoala.
Dumnezeu ne este Tată
Ne iubeşte şi ne iartă,
Zi de zi El ne aşteaptă
Să urcăm o nouă treaptă.
Lângă noi este la greu
Şi ne apără de rău,
Prin oameni binevoitori,
Milostivi şi iubitori.
Dumnezeu mereu ne-nvaţă,
Prin a preoţilor povaţă,
Să fim elevi silitori,
Smeriţi vameşi, doritori.
De urcuş spiritual
Căutând lângă altar
Pacea, liniştea, sfiala,
Şi programul „Alege Şcoala!”.
Căutând mereu virtuţi
Cu paşi siguri şi mărunţi,
Credincioşi şi buni să fim,
În genunchi să-I mulţumim!
Florina Mihai, Clasa a-VI-a,
Parohia „Sf. Ştefan cel Mare”- Galaţi, Protoieria Galaţi
Premiul I la secţiunea literară, în cadrul Concursului „Alege Şcoala!”