Criza economică nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate; pe plan mondial, despre criză se vorbeşte încă din anul 2007, atunci când au apărut şi primele semnale care atrăgeau atenţia asupra aspectelor negative care urmau să se abată asupra economiilor statelor din toată lumea, iar pe plan naţional, primele aspecte legate de criză apar la sfârşitul anului 2008. În timp, omenirea s‑a confruntat cu perioade marcante de criză economică (cum ar fi criza din anii 1929‑1930), care au lăsat urme adânci în economiile statelor afectate şi au marcat în acelaşi timp şi au influenţat traiul de zi cu zi al fiecărei persoane.
Criza economică implică ,,manifestarea unor dificultăţi sau perioade de tensiune, de tulburare, de încercări care se manifestă la nivelul societăţii”1. Astfel, criza economică actuală s‑a manifestat pentru prima oară în S.U.A., în anul 2007. Plecând de la ideea lansată de preşedintele american Bill Clinton, care dorea ca fiecare cetăţean să beneficieze de o casă2, idee preluată apoi şi de preşedintele Bush, băncile au reacţionat fără întârziere şi au propus americanilor sisteme de creditare avantajoase pentru fiecare cetăţean, indiferent de nivelul veniturilor acestora şi fără a se mai ţine seama de posibilitatea sau imposibilitatea capacităţii de rambursare a acestuia pe o perioadă îndelungată de timp3. Însă oamenii nu s‑au limitat la a obţine credite doar pentru case, ci au început să se îndatoreze şi pentru achiziţionarea de autoturisme, pentru concedii de lux, pentru studii etc. Astfel, în mod inevitabil, gradul de îndatorare a devenit tot mai însemnat, iar creşterea continuă a şomajului a condus cu rapiditate la situaţia în care s‑a intrat (încet, dar sigur) într‑o incapacitate de plată, care s‑a dovedit a avea efecte negative atât asupra persoanelor fizice, cât şi asupra celor juridice.
Datorită procesului de globalizare4, în mod inevitabil (din păcate putem spune) criza s‑a propagat şi a început să prindă contur şi rădăcini în Europa şi apoi imediat şi în ţara noastră, iar efectele nu au întârziat să apară.
Printre soluţiile care pot contribui la ieşirea din criză putem enumera:
– informarea promptă şi exactă a actorilor implicaţi (populaţie, agenţi economici) cu privire la riscurile asociate activităţii de creditare, prin crearea de scenarii de criză, deoarece criza actuală a fost datorată în mare măsură şi netransmiterii informaţiilor necesare cu privire la toate riscurile asociate;
– eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare administrative, însă nu prin reducerea veniturilor salariale ale bugetarilor cu 25% aşa cum s‑a întâmplat în România, ci prin crearea unui plan viabil care să permită ieşirea din criză; practic, se impunea o analiză eficientă a cheltuielilor bugetare, astfel încât să fie eliminate cheltuielile ineficiente sau cele cu eficienţă redusă. Considerăm că investiţia cea mai eficientă este cea în capitalul uman, în tineri sau în educaţie. În România, această investiţie nu a fost susţinută;
– recapitalizarea instituţiilor publice sau private afectate, în special a băncilor; prin Acordul Basel III5 sunt prevăzute standarde globale de adecvare a capitalului, o mai bună acoperire a riscurilor şi standarde de lichiditate pentru bănci;
– crearea de noi locuri de muncă, atât de către agenţii economici privaţi, dar şi de către stat, prin atragerea de investiţii;
– plan de investiţii în infrastructura publică;
– crearea de programe sociale şi investiţii aferente lor;
– reforma fiscală, dar trebuie ţinut cont de faptul că referindu‑ne la Codul Fiscal, acesta nu trebuie schimbat/modificat prea des, aşa cum se întâmplă în România, deoarece în domeniul fiscal trebuie asigurată şi garantată o anume stabilitate;
– la nivel individual – organizarea şi respectarea strictă a unui buget personal, ceea ce înseamnă că trebuie efectuate doar cheltuielile de strictă necesitate.
Din perspectivă creştină, există unele remedii prin intermediul cărora criza economică şi financiară poate fi atenuată:
– problema locului de muncă, căci „munca este o dimensiune fundamentală a existenţei omului pe pământ“6;
– „dezvoltarea trebuie să rămână sub controlul omului“7;
– solidaritate şi umanitate;
– educaţia religioasă ortodoxă – mobilizarea şi educarea tinerilor pentru sprijinirea comunităţii, grija faţă de aproape, sprijinirea activităţii filantropice a Bisericii (activităţi de ajutorare socială în spitale, aziluri, orfelinate etc.), întărirea credinţei pentru a putea depăşi situaţiile dificile, aşa cum sunt şi cele cauzate de o criză economică şi financiară;
– „Biserica nu propune sisteme sau programe economice şi politice, nu manifestă preferinţe pentru unele sau altele, câtă vreme demnitatea omului este respectată şi promovată“8;
– „Biserica propune uneori o schiţă de viaţă economică spirituală, de viaţă economică după voinţa divină“9;
– gândirea pozitivă, oprirea cheltuielilor inutile, economiile10.
Cei mai mulţi dintre noi nu încearcă să identifice remedii pentru a ieşi dintr‑o situaţie dificilă, aşa cum este cea cauzată de criza economică. Totuşi, trebuie menţionat faptul că Biserica a ajutat şi ajută în continuare la eliminarea sau diminuarea efectelor crizei economice prin intermediul multor programe sociale menite să ajute oamenii nevoiaşi care sunt cei mai vulnerabili şi cei mai expuşi riscului de a nu face faţă unor situaţii dificile. Scopul Bisericii este să ne ajute atunci când ne confruntăm cu situaţii dificile, iar convingerea oamenilor este de a crede că Biserica ne va ajuta atunci când ne va fi greu.
Cuvântul ,,criză”, explică Sfântul Nicolae Velimirovici, vine din greacă şi înţelesul lui real este „judecată“. Crizele, deşi privite de strămoşi ca judecată a lui Dumnezeu, devin astăzi simple instrumente intelectuale, ştiinţifice, politice şi economice. „Mă întrebi de cauza crizei actuale, de cauza actualei judecăţi a lui Dumnezeu? Cauza este întotdeauna aceeaşi. Cauza secetelor, inundaţiilor, foametelor şi a celorlalte flageluri ale neamului omenesc este şi cauza crizei actuale. Prin necredinţă, oamenii au provocat această criză şi Dumnezeu a îngăduit‑o ca să‑i trezească, să le deştepte conştiinţa, să‑i înduhovnicească şi să‑i întoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă! Şi, cu adevărat Dumnezeu S‑a slujit de mijloace moderne pentru a‑i cuminţi pe oamenii moderni: i‑a lovit prin bănci, prin burse, prin finanţe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din Ierusalim.“11
Lect. univ. dr. Ioana Lupaşc,
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor
din cadrul Universităţii ,,Dunărea de Jos”, Galaţi
1 ,,Dicţionarul explicativ al limbii române”, http://dictionare.edu.ro/definitie/criz%C4%83; Jean Marie ALBERTINI, Ahmed SILEM (eds.), Lexique d’économie, Dalloz, Paris, 1999.
2 Alexandra DIACONU, Andreea-Nicoleta DONICI, The Economic – Financial Crisis 2007 – 2009, în ,,Analele Universităţii Oradea”, Seria Ştiinţe economice, II (3), 2010.
3 Practic, băncile au împumutat şi persoane cu venituri mici, care nu au mai fost capabile să ramburseze creditele şi astfel apare fenomenul de „crise des subprimes“.
4 „Trăim într o eră în care cea mai mare parte a vieţii sociale este determinată de procesele globale, în care culturile, economiile şi graniţele naţionale au început să dispară. În centrul acestei percepţii se află ideea unui proces rapid şi recent de globalizare economică“. Paul HIRST, Grahame THOMPSON, Globalizarea sub semnul întrebării, traducere din lb. engleză de Laura Dragomir, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 11. Pr. Simion TODORAN, Ortodoxie şi globalizare – puncte de vedere ortodoxe, în ,,Biserica în era globalizării”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003, p. 260.
5 Acordul Basel III, 2010, http://www.basel-iii-accord.com.
6 Jean Yves CALVEZ, Biserica şi economia, Colecţia Intellectus Fidei 33, Ed. Galaxia Gutenberg, 2009, p. 86.
7 Ibidem, p.100.
8 Ibidem, p.106.
9 Ibidem, p. 111.
10 Ioana LUPAŞC, Adrian LUPAŞC, Cristina-Gabriela ZAMFIR, A Rescue Plan for the Finances of Consumer – the Incomes and Expenses, în ,,Economic Sciences Series, analele Universităţii «Ovidius»”, volum XV, 2010, pp. 1661 1664.
11 Cf. Monica DUMITRESCU, Ziarul ,,Monitorul de Suceava”, nr. 33, din 10 februarie 2011.