S-au scurs în veşnicie mai mulţi ani de când părintele Cleopa s-a dus din lumea aceasta în lumea lui Dumnezeu. Şi-a împlinit astfel rostul înalt al vieţii sale, dedicate întru totul Domnului, şi-a atins marele ţel al nevoinţei, jertfei, slujirii, dăruirii, rugăciunii, care i-au fost coordonatele spirituale ale vieţii sale pământeşti.
După 14 ani de când el ne veghează paşii din cer şi se roagă lui Dumnezeu pentru noi, ucenicii săi, credincioşii din toată ţara, care îi treceau adesea pragul chiliei şi, mai ales, soboarele de rugători din cinul monahal nu încetează să-l pomenească şi să i se roage ca unui cuvios părinte, ce are putere de mijlocire la Dumnezeu.
În luna aprilie 2012 s-au împlinit 100 de ani de când pruncul Constantin, mai târziu părintele Cleopa venea ca dar, în familia lui Alexandru şi Ana Ilie. Sorocul acestui centenar a motivat obştea Sfintei Mănăstiri Sihăstria să arate iarăşi, întregii lumi creştine ortodo-xe româneşti, ca model de viaţă, chipul şi faptele părintelui Cleopa.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, o întreagă echipă de organizatori, în frunte cu p. cuv. arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii ,,Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, a proiectat un întreg program de pomenire şi evocare a părintelui Cleopa, la Mănăstirea Sihăstria, în zilele de 27 şi 28 aprilie 2012.
Astfel, lavra Sihăstriei nemţene a fost, pentru două zile, gazda unui duhovnicesc simpozion monahal, pe tema „100 de ani de la naşterea părintelui Ilie Cleopa”. La eveniment au participat ÎPS Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, PS Ioachim Băcăoanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, stareţi, ieromonahi, monahii, preoţi, studenţi teologi şi elevi seminarişti din toată Moldova şi nu numai.
Programul simpozionului a început în ziua de 27 aprilie, în capela bisericii mari a mănăstirii, moderator fiind p. cuv. arhim. Nichifor. Şirul cuvântărilor a început cu alocuţiunea p. cuv. arhim, Victorin Oanele, stareţul mănăstirii Sihăstria, care a deschis simpozionul, numindu-l pe părintele Cleopa „unul dintre cei mai de seamă stareţi ai Ortodoxiei din secolul trecut”.
PS Episcop Varlaam Ploieşteanul a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Părintele Cleopa Ilie – icoană luminoasă a Ortodoxiei româneşti”, în care, părintele pomenit este caracterizat ca fiind „purtător al harului Duhului Sfânt, un misionar statornic în chilie, arătând într-un fel minunat cum poate cineva să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieţi, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând, nu bătând din uşă în uşă, ci deschizând cu dragoste părintească uşa chiliei sale şi ajutând pe fiecare păcătos să îşi deschidă propriul său suflet în spovedanie, pentru a se întâlni cu iubirea milostivă şi vindecătoare a lui Dumnezeu pentru oameni… atât mărturisirea credinţei, cât şi păstrarea tradiţiei nu erau pentru el constrângere sau crispare, ci rânduiala vieţuirii în plinătatea prezenţei Duhului Sfânt, Care trezeşte în om râvnă necontenită şi dor nemărginit după sfinţenie”.
Unul dintre cele mai semnificative momente ale serii a fost prezentarea unui film despre viaţa părintelui Ilie Cleopa, realizat în studiourile Trinitas TV, bazat pe documente şi mărturii filmate, preluate de la oameni care şi-au intersectat viaţa şi şi-au aprins lumina mântuirii din candela de duh a părintelui Cleopa.
Şirul cuvântărilor a continuat cu alocuţiunea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos care, arătând că la temelia Învierii stă Crucea şi că prin Cruce omul dobândeşte mântuirea, a mărturisit despre părintele Cleopa următoarele: „Întâmplător sau nu, în Postul Paştilor aflându-mă în Grecia, un prieten mi-a făcut marea mângâiere şi bucurie de a mă conduce la mormântul părintelui Paisie Aghioritul, despre care adesea l-am auzit vorbind pe părintele Cleopa şi despre care am aflat multe prin istorisirile părintelui stareț Victorin. Acolo am văzut cum coincid întru totul evlavia și respectul poporului dreptcredincios față de omul care ne unește pentru cer, care ne ridică de la înțelesurile noastre omenești, pe care le avem toţi. Din fericire, există «doctori» care ne ridică deasupra bolii de a fi ori prea omenești, ori prea rupți de realitățile din lumea aceasta. Aceștia sunt «doctorii» vieții noastre, duhovnicii. Duhovnicul este, fără îndoială, tatăl nostru din lumea aceasta, cel care ne preia din brațele trupeşti ale mamei noastre şi ale tatălui nostru și ne arată că avem o mamă duhovnicească, Biserica, și că avem un Tată duhovnicesc, Dumnezeu din ceruri, Care ne iartă și ne înviază. Duhovnicul este cel care ne scoate din moarte, cum s-a și spus aici.
Am spus aceste câteva aspecte pentru a arăta că, în 1980, pe când ucenicul Părintelui Cleopa, Episcopul Antonie, ieșit din «iadurile» de tot felul, care fusese chemat de același mare binefăcător al atâtor ierarhi, Patriarhul Justinian, cel care a școlit o Biserică întreagă, (vedeți: Părintele Cleopa – cu școala poporului și a chiliei, iar Patriarhul Iustinian – cu școala parohiei, a vieții așa cum este ea și așa cum trebuie să o ducem în fața lui Dumnezeu, ca să o facă El așa cum trebuie să fie) mi-a deschis cărarea spre Părintele Cleopa, înainte de a intra în monahism. Eram deja numit de Episcopul Antonie ca profesor la Seminar; m-a trimis, cu o recomandare, pentru pregătire duhovnicească și spovedanie, la duhovnicul lui, la părintele lui, la Părintele Cleopa. Nu am simțit atunci ceea ce abia mult după aceea mi-am dat seama: că a fost rânduiala lui Dumnezeu. După aceea Părintele Cleopa l-a delegat pe Părintele Ioanichie ca să-mi fie naș de călugărie, să întindă mantia de la Sihăstria până în părțile Buzăului, pentru că era mare nevoie de legătură sufletească între codrii isihaști nemţeni și codrii din părțile Buzăului, unde o perioadă de timp a vieţuit Sfânta Teodora de la Sihla, în schitul Nifon, chiar de pe lângă mănăstirea unde am fost călugărit. Cel mai important aspect pe care îl subliniez este faptul că un ierarh ca Mitropolitul Antonie Episcop Vicar-Patriarhal și apoi Episcop de Buzău și Mitropolit al Ardealului nu a uitat binefacerea primită şi creșterea sa lângă părintele său duhovnicesc și de aceea a vrut ca și ucenicii lui, între care poate Dumnezeu va face vreodată să fiu și eu, să se înrădăcineze într-o tradiție mai adâncă, mai bogată și mai expresivă, să meargă la izvoare. N-a vrut să fiu numai ucenicul lui, ci m-a trimis la duhovnicul lui! M-a trimis la adâncimile duhovnicești, la apa curată a spiritualității noastre! Și cred eu că omagiul pe care l-a adus ucenicul Antonie duhovnicescului său părinte este acela că, atunci când a studiat în Anglia ca doctorand, el a început primele mărturii despre Biserica noastră, în limba engleză, printre neortodocși, cu realități din viața mănăstirii Sihăstria și primele portretizări de ortodocși care ar putea să constitue o punte între spiritualitatea curată, ortodoxă, trăită și cea rațională, occidentală, cu Părintele Paisie și Părintele Cleopa”.
Cuvântul a fost preluat apoi de PS Ioachim Băcăoanul, care a început viaţa monahală şi a primit tunderea în monahism în Mănăstirea Sihăstria, prezentând imagini ale obştii, din anii ’70-’80. Cunoscând pe toţi părinţii din mănăstire, din acea vreme cu virtuţile şi nevoinţele lor tainice, arătate lumii abia după trecerea lor dincolo, PS Sa pe atunci frate de mănăstire şi aspirant la lupta cea mare a călugărului de dobândire a mântuirii, prezent în imaginile arătate a mărturisit: „Nu ştiam, acum 42 de ani, că stau la picioarele unor sfinţi”.
În continuare, părintele profesor universitar Constantin Coman a susţinut o scurtă prelegere despre autoritatea duhovnicească a marilor trăitori, arătând că părintele Cleopa a fost „vârful unei generaţii de aur a părinţilor duhovniceşti români” şi că marii nevoitori în Hristos de astăzi „se aseamănă Sfinţilor Părinţi de odinioară”. Concluzia serii a fost formulată de ÎPS Mitropolit Teofan, care a arătat că toţi cei doritori de mântuire trebuie să se hrănească din autoritatea duhovnicului care nu vine neapărat din lecturi sau din cultură, ci mai ales din viaţa sfântă pe care o duce acesta.
A doua zi, programul a debutat cu săvârşirea Sfintei Liturghii, începând cu ora 700, în biserica mare a mănăstirii. Alături de cei patru ierarhi au slujit stareţi, arhimandriţi şi ieromonahi de la mai multe mănăstiri. Cuvântul de învăţătură a fost susţint de PS Varlaam Ploieşteanul, episcop-vicar patriarhal. S-a săvârşit parastas pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Cleopa arhimandritul, părintele nostru. După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a parastasului, în procesiune, slujitori şi credincioşi au pornit spre mormântul părintelui Cleopa, unde, de asemenea, s-au rostit rugăciuni, s-a ars tămâie şi s-au aprins lumânări pentru sufletul celui pomenit.
Lucrările simpozionului s-au reluat după ora 1100, cu referate şi mărturii susţinute sau aduse de către mai mulţi preacuvioşi părinţi, care au cunoscut pe părintele Cleopa, sau chiar au stat în preajma lui, o vreme: arhim. Nichifor Horia, ieroschim. Simeon Zaharia, pr. prof. Vasile Sandu, stavr. Olimpiada Chiriac, stavr. Iosefina Giosanu, arhim. Petru Bălan.
La final s-a lansat albumul „Părintele Cleopa, omul lui Dumnezeu printre oameni”, apărut de curând în editura Mănăstirii Sihăstria şi alcătuit dintr-o impresionantă colecţie de fotografii care îl prezintă pe părintele Cleopa de la chipul copilului nevinovat, ieşit din pământurile cele secetoase ale Botoşanilor, până la chipul hieratic, luminos, al avvei în faţa căruia toţi simţeau prezenţa lui Dumnezeu. Pe lângă fotografiile inspirat alese şi bine imprimate, sunt selectate şi puse la dispoziţia credincioşilor texte din cuvintele părintelui Cleopa.
Programul s-a încheiat cu vizitarea chiliei părintelui Cleopa, unde, ca într-o bisericuţă-relicvar sunt adunate şi păstrate cu scumpătate lucrurile personale ale părintelui, care poartă în ele, imprimate pentru totdeauna, peceţile degetelor şi duhul preacuviosului Cleopa Ilie.
Întorşi spre casă, cei prezenţi poartă cu ei câteva dintre cuvintele părintelui: „O mică scânteie din dragostea lui Dumnezeu îl face pe om să călătorească în lumea aceasta foarte uşor şi să dobândească toate virtuţile. După ce a câştigat dragostea de Dumnezeu, nu ştie de osteneală şi nu ştie ce-i acela necaz. «Toate le rabdă, toate le suferă, toate le nădăjduieşte, toate le crede» foarte uşor. Dar până câştigă dragostea, se luptă cu frica de Dumnezeu”.
Patru sunt căile prin care putem câştiga pacea inimii şi a conştiinţei: să căutăm întotdeauna locul cel mai de jos, să ne mulţumim în toate cu cât mai puţin din cele necesare vieţii, să ne rugăm necontenit ca să se facă numai voia lui Dumnezeu cu noi şi să ne lăsăm în toate numai în voia lui Dumnezeu.
Care-i cel dintâi şi cel mai de folos gând al omului în viaţa asta şi ce-i trebuie omului ca să se mântuiască? Pe lângă credinţa dreaptă, îi trebuie aceste trei lucruri, după învăţătura Sfinţilor Părinţi: să aibă către Dumnezeu inimă de fiu, către sine minte de judecător, iar către aproapele să aibă inimă de mamă. Iată, aşa trebuie să fim noi, fiii lui Dumnezue după dar!
Deodată cu toţi închinătorii, pelerinii şi cititorii gălăţeni şi brăileni care au trecut, în decursul anilor pragul Mănăstirii Sihăstria şi au primit binecuvântarea părintelui, deodată cu monahii şi monahiile şi cu întregul cler, în frunte cu ierarhul nostru spunem: „Preacuvioase părinte Cleopa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.
A consemnat pr. Lucian Petroaia