Lumina este unul din elementele fizice esenţiale ale vieţii. Tocmai de aceea ea a precedat apariţia oricărei forme de viaţă. În Cartea Facerii ni se relatează faptul că ea a fost creată de Dumnezeu, în prima zi (Facere I, 3).
Fără lumină, în scurt timp viaţa biologică ar dispărea, întrucât ea reprezintă suportul vital al plantelor (fiind necesară în producerea fotosintezei), care la rândul lor se află la baza piramidei trofice. Pentru om, însă, lumina nu este doar subzistenţă biologică, ci ea stă la baza întregii vieţi sociale. Adesea lumina solară reprezintă şi un factor terapeutic pentru om (stimulează producerea de vitamina D3, este eficientă în tratarea anumitor afecţiuni dermatologice, etc.)
Din punct de vedere fizic, ştim că lumina este energie, radiaţie electromagnetică, având anumite caracteristici: intensitate, culoare, frecvenţă. De-a lungul timpului, studiul proprietăţilor luminii a făcut posibilă producerea LASERULUI (în 1960, de către T. Maiman), denumirea fiind acronimul în limba engleză pentru lumină amplificată prin stimularea emisiei de radiaţii.
La ora actuală, unul dintre domeniile care beneficiază foarte mult de pe urma acestei descoperiri este medicina, unde laserul are aplicaţii multiple, chiar dacă lucrurile sunt abia la început.
În funcţie de anumite caracteris-tici are fasciculului de laser utilizat (lungimea de undă, puterea, durata administrării, modul de emisie ş.a.) dar şi caracteristicile ţesutului pe care se intervine (coeficienţii optici ai acestuia şi parametrii termici), se disting patru efecte ale laserului: termic, mecanic, fotoablativ și fotodinamic. În funcţie de aceste efecte, laserul are aplicativitate în diferitele specializări medicale în care tehnicile de intervenţie minim invazivă sunt necesare.
Prin urmare, unul dintre domeniile medicale de mare interes în care utilizarea laserului ia amploare este chirurgia. Aici se obţin beneficii multiple, comparativ cu metoda clasică a utilizării bisturiului, având la bază efectul termic al laserului. Dintre acestea, putem menţiona: efectuarea de incizii foarte fine, precise; nu mai este necesară electrocauterizarea; micşorarea manipulării mecanice a ţesuturilor şi prin urmare scăderea riscului traumatic al acestora; lipsa contactului direct cu ţesutul vizat.
Având în vedere aceste avantaje, laserul este folosit în neurochirurgie pentru îndepărtarea cu precizie a unor tumori fără a interesa şi ţesutul nervos indemn. Totodată, prin intermediul fibrei optice se poate opera în zone ale creierului uman care nu sunt accesibile chirurgiei clasice.
În chirurgia cardiovasculară el permite îndepărtarea plăcilor de aterom fără a leza peretele vascular, lucru aproape imposibil în chirurgia clasică. Se folosește actualmente în tratamentul bolii varicoase, obținându-se rezultate mult superioare faţă de tratamentul clasic, atât în ceea ce priveşte aspectul estetic, cât şi în scăderea recidivelor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
În ORL el are o largă arie de utilizare datorită nivelului ridicat de precizie pe care îl presupun intervenţiile în această sferă. Mai mult, laserterapia în ORL este nedureroasă, necesitând cel mult anestezie locală, intervenţia durează puţin timp, iar după intervenţie pacientul nu necesită spitalizare. Astfel, se pot îndepărta tumori ale pavilionului urechii și ale conductului auditiv extern, se pot drena secreţiile urechii medii în cazul otitei, prin timpanotomie, se realizează intervenţii ce necesită un grad ridicat de precizie la nivelul corzilor vocale, se utilizează pentru deviaţiile de sept, prin vaporizarea cornetelor nazale.
Oftalmologia este una din specialitățile care beneficiază din plin de pe urma noilor tehnologii de laserterapie. De altfel este şi domeniul în care s-au realizat primele experimente ale intervenţiilor de acest gen. Una dintre cele mai întâlnite afecţiuni oftalmologice, care beneficiază de tratament cu laser este retinopatia diabetică. Prin intermediul laserului sunt distruse vasele retiniene de neoformaţie care ar putea provoca hemoragii şi decolări de retină, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la cecitate.
Tot în acest domeniu, laserul se mai foloseşte pentru tratarea temporară a glaucomului, a ocluziilor vasculare retiniene, a tumorilor. Bazându-se pe efectul fotoablativ al laserilor excimeri, aceştia sunt utilizaţi în keratoplastia fotorefractivă, ce presupune schimbarea curburii patologice a corneei, fapt ce permite reducerea dioptriilor.
Deși este o tehnică ce și-a dovedit eficacitatea în timp, totuşi laserterapia are la ora actuală anumite limite şi chiar riscuri. Însă dacă luăm în calcul faptul că tehnicile în acest domeniu s-au înmulţit exponenţial, putem spera că în viitorul nu prea îndepărtat posibilităţile de utilizare a laserului în terapia medicală să se extindă, spre atingerea celui mai înalt scop la care este chemată lumina laser: însănătoşirea omului.
Pr. Ionuţ Manolescu