Păcatul meu e rana arsă
De fiecare clipă, de fiecare ceas,
E conştiinţa ce nu-mi lasă
Răgaz că-n Tine, Doamne, n-am rămas.
Păcatul meu e o rugină
Pe cuiul ce Ţi L-am gătit
Şi-n mâna Ta preasfântă
Eu, Doamne, fariseul, l-am înfipt.
Păcatul meu e chiar ţăruşul
În care cu Saul, piciorul, l-am ‘ţepat,
E tulburarea, e rătăcirea, cu care şi eu, laşul,
De Tine, Doamne, cu Petru, m-am îndepărtat.
Păcatul meu e primul bolovan
Ce-n stropi de sânge s-a spălat,
În sânge scump de mucenic Ştefan
Şi totuşi, Doamne, totuşi, m-ai răbdat.
Păcatul meu acum nu-i unul,
Ci-s mai multe şi-n har eu sunt sărac
Dar dragoste şi milă este Domnul
Căci Tu ai zis: ,,Iartă-i, că nu ştiu ce fac!”
Mihai Braşoveanu