Ca în fiecare an, Arhiepiscopia Dunării de Jos, împreună cu Centrul Cultural „Dunărea de Jos” şi Primăria Municipiului Galaţi au fost organizatorii celei de-a XX-a ediţii a Festivalului „Tudor Pamfile”.
În ziua de 18 decembrie 2011, ultima duminică de dinaintea Crăciunului, aşa cum este tradiţia, colindătorii au venit la biserică pentru a primi binecuvântarea pentru a vesti Naşterea Domnului la casele credincioşilor.
La această ediţie jubiliară a festivalului au fost invitate şi grupuri din ţările care formează Euroregiunea Dunării de Jos. Din România au participat grupuri de colindători şi urători din localităţile: Măstăcani, Brăhăşeşti, Tuluceşti (Şiviţa), Bereşti, Rediu, Odaia Manolache, Ţepu, Buciumeni (judeţul Galaţi), Ciocile (judeţul Brăila), Turcoaia (judeţul Tulcea), Văleni şi Soleşti (judeţul Vaslui), Nereju (judeţul Vrancea).
Republica Moldova a fost reprezentată de grupuri de colindători din localităţile: Văleni şi Dimitrie Cantemir. Cealaltă ţară membră a euroregiunii Dunărea de Jos, Ucraina, a fost reprezentată de un grup al comunităţii româneşti din Reni.
Scopul acestui festival este acela de a valorifica datinile şi obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou, de a stimula activitatea în cadrul instituţiilor de cultură şi de a revitaliza cultura populară, aflată în regres vizibil de la an la an, în satele româneşti.
Grupurile participante au fost selectate de către o echipă de specialişti alcătuită din repre-zentanţii celor trei ţări participante, astfel încât tradiţiile şi obiceiurile puse în scenă să reprezinte cu adevărat autenticitatea spiritua-lităţii noastre româneşti.
La Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, după oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos a primit şi a binecuvântat cetele de colindători şi urători. Fiecare a prezentat un scurt program artistic din zona de provenienţă, bucurând inimile celor prezenţi.
La sfârşit, au primit, după datină, colăcei tradiţionali împle-tiţi, ceai şi vin fiert. De aici cei peste 300 de invitaţi ai festivalului au plecat în alai către locul unde a urmat spectacolul.
Acest alai al obiceiurilor creştine tra-diţionale şi al costumu-lui autentic românesc, care inspiră nobleţe şi puritate, a atras privirile trecătorilor de la oraş, neobişnuiţi cu aşa ceva, dar a stârnit şi nostalgii şi chiar lacrimi în ochi celor care, în copilăria lor, au mai avut parte de aceste obiceiuri care se desfăşurau în satele româneşti de altădată.
Pr. Daniel Popa