În aceste vremuri tulburi din aproape toate punctele de vedere, Pronia lui Dumnezeu se manifestă la fel de delicat, blând şi sensibil, asemenea unui înţelept părinte faţă de fiii săi, adesea nerecunoscători. Dar, mai ales, Dumnezeu bucură pe cei bineplăcuţi Lui, care cheamă neîncetat folosul şi puterea Sa.
Astfel se face că Dumnezeu ne-a rânduit pe noi, românii, să fim ucenici şi următori ai celui dintâi Apostol al Fiului Său, Sfântul Andrei şi să primim credinţa cea adevărată prin binecuvântata sa gură care a grăit tuturor: „Veniţi! Aflat-am pe Mesia, care Se cheamă Hristos!”.
Şi pentru că l-am recunoscut ca Apostol al nostru, al tuturor, şi pentru că îi cerem ocrotirea în rugăciunile noastre, Sfântul Andrei nu uită să ofere bucurii duhovniceşti ucenicilor săi, che-mând în oraşul său – Galaţi, binecuvântările sfinţilor.
În 2011, la aproape două decenii de prăznuire a Sfântului Andrei ca ocrotitor al cetăţii Galaţilor, am avut bucuria de a primi moaştele Sfântului Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni. Este, poate, cel mai potrivit sfânt care să vină la noi, la sfârşitul acestui an greu 2011 (al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii) şi la începutul celui următor – 2012 dedicat Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor. Ştia Sfântul de ce avem nevoie, el care a trăit atât viaţa de familie, cât şi pe cea de pustnic, dar care a avut ca nimeni altul, atâta milă faţă de aproapele său!
Sfântul ne trimite veste
Cu mult înainte de ziua rânduită aducerii sfintelor sale moaşte la Galaţi, inimile credincioşilor vibrau de duhul sărbătorii. Ştiau că nici în acest an, Sfântul Andrei nu ne va lăsa văduviţi de binecuvântarea sa şi va trimite un nou „dar duhovnicesc” pentru noi.
La timpul când Înaltpreasfinţi-tul Casian făcea demersurile canonice pe lângă Mitropolia de Corfu şi Paxos pentru aducerea acestui sfânt odor la noi, credin-cioşii de la Dunărea de Jos au încurajat lucrarea ierarhului nos-tru, cerându-i Sfântului Ierarh Spiridon, prin rugăciuni, să bine-voiască să vină la noi.
Şi Sfântul a binevoit! Iar creştinii dunăreni s-au pregătit cum se cuvine pentru acest eveniment: preoţii au catehizat poporul, enoriaşii au luat aminte, bisericile s-au încununat, centrele sociale s-au înfrumuseţat şi lucrarea filantropiei creştine s-a desăvârşit, întru cinstea acestui sfânt şi a Apostolului Andrei.
Din viaţa Sfântului Spiridon
De asemenea, în zilele de ajun ale mult-aşteptatei sărbători, Arhiepiscopia Dunării de Jos a editat un album cu lucrarea social-misionară a eparhiei, intitulat generic „Ajută-ţi aproapele!”, precum şi o broşură cu viaţa, minunile şi acatistul Sfântul Spiridon. Astfel, credincioşii au putut afla despre Sfântul Spiridon că „era simplu la purtări şi smerit cu inima, iar la început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei, a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură, că a fost numit «făcător de minuni».
În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A oprit foametea pusă la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele
în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de necaz, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani, ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia, din pricina lăcomiei, o capră, fără să o plătească, şi a făcut să fugă capra în staul de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.
- Pelerinajul ,,Călători pe calea sfinţilor”
Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea.
Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii, iar încălţămintele sale stau mărturie că Sfântul păstoreşte şi acum, prin ajutorul său grabnic”. (Sinaxarul din Mineiul pe decembrie)
Primirea Sfântului, la Galaţi
În ziua de 26 noiembrie 2011 toată suflarea creştinească de la Dunărea de Jos fremăta de bucurie. Încă de la primele ore, creştinii se adunaseră la Catedrala Arhiepiscopală, aşteptându pe Sfântul Spiridon.
La ora 15, 00 în faţa istoricei biserici Vovidenia din Galaţi şi în vecinătatea altor simboluri sociale ale oraşului (Primăria, Universitatea), Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, înconjurat de un impresionant sobor de preoţi din toate colţurile eparhiei, de monahi, monahii, autorităţi locale, militari, profesori, alături de tineri, studenţi, elevi seminarişti şi mulţimi de credincioşi a întâmpinat sfintele moaşte. Acestea au fost aduse în eparhia noastră de către o delegaţie a Mitropoliei de Kerkira condusă de pcuv. arhim. Serafim şi de protopresbiterul Georgios Vlachos, delegaţi ai ÎPS Mitropolit Nectarie de Corfu şi Paxos.
Aici s-a petrecut un eveniment binecuvântat: mâna dreaptă a Sfântului Spiridon din insula Corfu s-a întâlnit cu Sfântul Spiridon de la Galaţi, mai precis, cu icoana sa făcătoare de minuni, de la biserica istorică ,,Sfântul Spiridon” din Galaţi.
ÎPS Arhiepiscop Casian a primit sfintele moaşte, binecuvântând po-porul cel binecredincios. Apoi, pe Strada Domnească s-a pornit într-o impozantă procesiune: în fruntea alaiului mergeau ipodiaconii cu prapuri, apoi tineri îmbrăcaţi în costume populare şi bătrânii de la Piscu cu lumânări în mâini, după care urma soborul impresionat de slujitori ai sfintelor altare. Urma în alai, icoana făcătoare de minuni purtată de doi slujitori, după care racla cu sfintele moaşte, ierarhul Dunării de Jos şi autorităţile locale şi mulţimile de credincioşi. Pe tot parcursul traseului, s-a intonat troparul şi alte cântări închinate Sfântului Ierarh, în miros de bună mireasmă duhovnicească şi de negrăită bucurie.
La intersecţia străzilor ,,Basarabiei” cu ,,Domnească”, tradiţionalul pelerinaj de Sfântul Andrei, „Călători pe cărările sfinţi-lor” s-a întregit cu moaştele altor sfinţi: de la biserica Seminarului Teologic din Galaţi au venit sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei; de la Aşezământul eparhial filantropic au coborât moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, iar din partea de răsărit s-a apropiat racla cu moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, aceşti din urmă sfinţi întâmpinând pe „prietenul lor” – Sfântul Ierarh Spiridon, ca precum odinioară, la lucrările Întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea.
Te Deum în Catedrala Arhiepiscopală
La Catedrală, în prezenţa slujitorilor şi a credincioşilor, mâna Sfântului Ierarh Spriridon a binecuvântat mai întâi altarul sfântului lăcaş, iar apoi a fost depusă spre închinarea pelerinilor, în naosul sfântului lăcaş.
A urmat o slujbă de Te Deum, prilej cu care s-au înălţat rugăciuni pentru popoarele grec şi român, precum şi pentru cei care au făcut posibil acest moment: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nec-tarie de Corfu şi Paxos împreună cu Sinodul Bisericii Ortodoxe Elene, care, în plenul său, şi-a dat acordul pentru acest pelerinaj, precum şi pentru Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, care a încu-viinţat dorinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos.
„Sfântul Ierarh Spiridon este în mijlocul nostru!”
După polihrohiul cuvenit, au urmat tradiţionalele cuvântări. Mai întâi, chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a arătat: „Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei din anul 2011 a însemnat, mai întâi la Bucureşti, un eveniment panortodox, prin prezenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe a Greciei din Mitropolia de Patras, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Hrisostom, la solicitarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, cu cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei.
Totodată, anul acesta s-au împlinit 15 ani de la venirea, pentru prima dată, a moaştelor Sf. Ap. Andrei în România, la Iaşi, la sărbătorile Sfintei Preacuvioase Parascheva, începând cu 12 octombrie 1996, şi apoi la Galaţi, în zilele de 16-17 octombrie 1996, prin bunăvoinţa Preafericitului nostru Părinte Patriarh şi a vrednicului de pomenire Mitropolit Nicodim de Patras. A fost cel mai mare eveniment, istoric, al acestui ţinut şi iată că astăzi, la 15 ani de la venirea Sf. Ap. Andrei, primim o nouă bucurie: Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei este în mijlocul nostru!
Sfântul Spiridon este foarte iubit de creştinii români, căci numai la Galaţi şi Brăila sunt şapte biserici închinate Sfântului Spiridon, dintre care cinci sunt în centre social-filantropice, la spitale sau la aziluri.
Pentru întreaga Biserică Ortodoxă a Greciei, Sfântul Ierarh Spiridon reprezintă cel mai mare tezaur, după Sfântul Apostol Andrei. De aceea am rugat pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ca să mijlocească pe lângă Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, căci nici Sf. Ap. Andrei şi nici Sf. Spiridon nu pot părăsi teritoriul mitropoliilor lor fără acordul Sfântului Sinod al Bisericii Elene. Este o sfântă şi mare binecuvântare, atât de mare precum a fost şi venirea Sfântului Apostol Andrei!
Aşadar, în aceste momente de emoţie, dar şi de multă bucurie, primim o vizită mare, sfântă şi cerească pentru ca să putem să înţelegem mai bine lucrarea lui Dumnezeu în lume printr-un «apostol al săracilor».
Sfântul Ierarh Spiridon este însă, mai presus de toate, şi un mărturisitor al dreptei-credinţe, căci mâna sa a ţinut cărămida în care s-a arătat lucrarea şi prezenţa celor Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Putem spune că dreapta Sfântului Spiridon s-a contopit cu dreapta lui Hristos. Iar dreapta Sfântului Ierarh Spiridon se află în mâna oricărui arhiereu, în mâna oricărui preot şi în mâna oricărui creştin care se închină Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Este acolo unde mâna noastră este plină de dragoste creştină faţă de aproapele: dreapta Sfântului Spiridon este în dreapta fiecăruia dintre dreptmăritorii creştini şi în dreapta celor ce lucrează pentru binele şi ajutorarea aproapelui. Mâna cealaltă este aici, de faţă şi noi ştim că atunci când a ridicat cărămida, s-a folosit şi de mâna aceasta. În această mână au stat tot timpul Sfântul Trup şi Scumpul Sânge ale Domnului, şi din cauza aceasta trupul Sf. Spiridon este permanent cald, pentru că este viu! Iar picioarele sale se grăbesc către toate persoanele care au trebuinţă de ajutor!
Ne bucurăm nespus de mult că România este a patra ţară, din toată istoria, vizitată în mod oficial de către Sfântul! Iată de ce, după Rusia, Ucraina şi Cipru, suntem aleşi de Sfântul Spiridon pentru această vizită, poate şi pentru că mulţi dintre noi nu ne-am învrednicit sau alţii nu am putut să facem acest pelerinaj şi pentru că sunt timpuri mai grele, de criză economică. Dar Doctorul Hristos, vindecătorul de toate crizele spirituale este Cel care l-a trimis pe «asistentul» Său, pe Sfântul Spiridon, ca să ne arate că atunci când nu există criză spirituală şi când nu există criză morală, atunci nu există nici criză economică. Răspunsul sfinţilor la crize este însăşi viaţa ritmică a creştinilor prin filantropie. Iată, după «Părintele Apostolatului», cetatea noastră, biserica noastră, viaţa noastră, parohiile noastre sunt binecuvântate de «Părintele filantropiei», Sfântul Ierarh Spiri-don.
Sfântul Spiridon nu ne-a lăsat o teologie scrisă în tomuri, dar s-au scris tomuri despre faptele Sfântului Spiridon! Sfântul Spiridon continuă viaţa Mântuitorului, continuă viaţa sfinţilor până la sfârşitul veacurilor! Să fim cu toţii continuatori, în chip smerit, ai lucrării Sfântului Spiridon! ”.
„Sfântul Ierarh Spiridon este aici!”
La rândul său, conducătorul delegaţiei elene şi delegatul Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nectarie de Corfu şi Paxos, pcuv. arhim. Serafim a dat glas emoţiilor resimţite la venirea în această eparhie: „Sfântul Spiridon este cu adevărat viu! Sfântul Spiridon este astăzi în România! Sfântul Spiridon este printre noi!”.
Începutul sărbătorilor andreiene cu Sfântul Spiridon
După închinarea soborului de preoţi, în dangăt de clopot şi cântări vesperale, sfintele moaştele au fost aşezate apoi spre închinare în baldachinul special pregătit pe esplanada catedralei gălăţene, alături de raclele cu părticele din moaştele Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Ierarh Nicolae şi ale Sfântului Vasile cel Mare. Credincioşii evlavioşi au început să se închine la sfintele moaşte, şirul acestora neîntrerupându-se nicidecum în toate zilele de prăznuire ale Sfântului Apostol Andrei.
A doua zi, în duminica a XXX-a după Rusalii şi mai înainte de praznicul andreian, delegaţia elenă a slujit Sfânta Liturghie alături de ierarhul Dunării de Jos, în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, după care s-a săvârşit Te Deum-ul la deschiderea Sărbătorilor Sf. Ap. Andrei, ediţia a XX-a. Astfel, cu Sfântul Ierarh Spiridon, Sfântul Apostol Andrei a venit tot mai aproape de sufletele noastre, sperând ca prin rugăciunile lor să Îl găsim şi noi totdeauna pe „Mesia, care Se cheamă Hristos!”.
Pr. Adrian Portase