† Casian, in darul lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Dunării de Jos,
Preacuvioşilor şi preacucernicilor slujitori ai sfintelor altare, cinului monahal şi tuturor drept-măritorilor creştini din eparhia noastră, har, milă, pace sufletească, bucurie uhovnicească şi sănătate deplină, cu prilejul Praznicului Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.
,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire“
(Luca 2, 14).
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
În nemăsurata Sa iubire de oameni, Dumnezeu ne trimite pe Fiul Său ,,Cel Unul născut“ să Se nască de la Duhul Sfânt şi din Preacurata şi Preasfânta Fecioară Maria, reunind astfel pe cele cereşti cu cele pământeşti, pe oameni între ei, ca fraţi buni şi astfel, astăzi, ,,cerul şi pământul în cântec răsună“. Îngeri şi oameni cântă împreună:
,,Hristos Se naşte,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră“1.
Astăzi, la Naşterea lui Hristos, ,,îngerii cântă, arhanghelii psalmodiază, heruvimii înalţă imnuri, serafimii aduc doxologie. Toţi prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ şi pe om în ceruri, pe Cel de Sus, jos, din pricina tainei Întrupării, pe cei de jos, sus, din pricina iubirii de oameni“2. Aşa, în locul stelelor de pe cer, răsar lumini şi rugăciuni pe pământ, iar împreună cu îngerii din ceruri răsună în biserici, în case şi în sufletele oamenilor, armoniile dumnezeieşti, care au darul de a-L aduce pe Hristos, ,,mititel şi-nfăşeţel“, ,,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat“3, în noi şi între noi.
,,Astăzi, Hristos în Betleem Se naşte din Fecioară. Astăzi, Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii (toată creaţia, s.n) se veselesc: magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi, neîncetat, strigăm: slavă între cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!“4.
Cu toate că aceste daruri cereşti se manifestă neîncetat în viaţa creştinilor, mai ales a celor ce se pregătesc sufleteşte, postesc şi se roagă, săvârşesc fapte bune, iartă greşelile altora şi cer iertare, prin spovedanie, pentru propriile greşeli, nu putem să nu observăm o oarecare slăbire a credinţei şi o îndepărtare a multora de la sensurile spiritual-duhovniceşti ale celei mai mari minuni din câte s-au petrecut pentru noi: Naşterea Mântuitorului, a Fiului lui Dumnezeu, Prunc dumnezeiesc purtat pe braţele Preacuratei Sale Maici, aşezat într-o iesle sărăcăcioasă, în peştera Betleemului.
Cel ce a făcut împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt cerul şi pământul, lumea şi toate câte sunt într-însele nu are casă şi loc de la noi, oamenii, Se naşte într-o iesle a unei peşteri modeste, dar acolo coboară odată cu El, cu Hristos, cerul! ,,…Cer fiind peştera, ieslea, sălăşluirea, întru care încape Cel neîncăput“!5.
Din acel moment, cetatea Betleemului este o casă, în înţeles duhovnicesc, o casă nouă, a pâinii celei cereşti. Hristos Domnul doreşte să-şi facă loc de vieţuire nu doar în locuinţele noastre, ci mai ales în sufletele noastre şi, astfel, noi înşine devenim adăpost omenesc şi gazde bune pentru El.
Preaiubiţilor,
În acest înţeles tainic, înălţător şi mântuitor, Naşterea lui Hristos este revenirea noastră la starea de fii ai lui Dumnezeu, reînfiaţi de Părintele ceresc prin darul mare şi sfânt al Întrupării Fiului Său. Între părinte şi fiu se restabilesc legăturile dragostei şi ale încrederii şi, astfel, nimeni nu mai este orfan pe pământ, ci fiecare semen, prin Hristos îşi vede pe propriul frate, iar în propria casă şi în familie, creştinii regăsesc binecuvântarea şi pacea Betleemului. Acest adevăr este pronunţat în doxologiile îngereşti ale colindătorilor dornici de a fi primiţi în casă, în casa familiei creştine reunite în bucuria unităţii şi a frumuseţii iubirii dintre toţi membrii ei, părinţi şi copii, în ziua cea mai sfântă a unei liturghii domestice a casei devenite Betleem. Colindătorilor, de multe ori, de obicei în satele unde se mai păstrează tradiţiile autentice strămoşeşti, li se oferă ca daruri pâine sub formă de colăcei împletiţi sau preparate din aluat speciale ale gospodinelor, care simbolizează chiar ,,scutecele“ Mântuitorului, semn al înomenirii Sale.
De unde sunt astfel de tradiţii în casele creştinilor? Ce semnificaţie au ele, mai ales pentru majoritatea celor ce s-au obişnuit să procure toate darurile de Crăciun de la supermarketuri?
Toate datinile strămoşeşti, ţinuta vestimentară populară, acurateţea colindelor bătrâne, atitudinea comunitară şi ospitalieră a gazdelor, uşile şi braţele deschise pentru a primi colindătorii, casele curăţate şi împodobite, sufletele curăţate de păcate şi pacea obţinută pentru iertarea semenilor arată profunzimea credinţei apostolice, bogăţia vieţii liturgice a Bisericii Ortodoxe şi legătura tainică dintre Biserică şi familia creştină, prin care s-au păstrat şi cultura, şi obiceiurile, şi generozitatea unui popor paşnic şi ospitalier, harnic şi jertfelnic, smerit şi mereu biruitor prin credinţă, prin iubire de Dumnezeu şi de aproapele.
Prin bunătatea şi prin stăruinţa mulţimii creştinilor, prin lucrarea sfântă şi sfinţitoare a Bisericii noastre, ,,norii“ întunecaţi ai secularizării lasă loc luminii stelei sfinte a Betleemului şi, astfel, noaptea de Crăciun vesteşte revenirea Soarelui Hristos în sufletele, în familiile şi în bisericile noastre. De aceea, cel mai semnificativ răspuns al nostru la darul cel mare şi sfânt, Naşterea Mântuitorului, este lumina vieţii curate din familiile creştinilor noştri. Familia creştină este şi rămâne reperul sacru al Betleemului şi ,,casa pâinii“, în care intră Hristos Mântuitorul să oficieze ,,liturghia păcii“, a unităţii şi a dragostei dintre soţi, dintre părinţi şi copii şi dintre toţi creştinii reuniţi în biserici, în manifestările spirituale, culturale şi tradiţionale, ca într-o unică şi mare ,,peşteră a Betleemului“.
Aşa precum cunoaştem, anul 2011, care se încheie, a fost consacrat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfintelor Taine ale Botezului şi Cununiei. Ambele Taine conduc spre unica ţintă a existenţei noastre, familia creştină, ,,biserica domestică“, ,,celula“ sfântă a vieţii, temelia dăinuirii unui neam şi ,,leagănul“ sacru al fiecărui prunc, care deodată cu Naşterea Mântuitorului poate să-i zâmbească îngerului şi să devină şi el un ,,înger“ al poporului nostru.
Prin naşterea de prunci în familie se actualizează bucuria Betleemului, iar prin Botez, nou-născutul se împărtăşeşte de darurile cereşti ale Mântuitorului, Care îl îmbracă în veşmântul Său de lumină, îl înscrie în ceata aleşilor Împărăţiei şi îi oferă ,,pecetea darului Sfântului Duh“. Aşa înţelegem de ce toţi ,,câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat“! (Rom. 6, 3).
- Fuga în Egipt
Creşterea biologică se întregeşte prin cea spirituală, iar educaţia din familia creştină este o prelungire a învăţăturii de credinţă din Biserică, aşa cum se şi procedează acum în toate parohiile noastre, prin programul instituit de Sfântul Sinod: ,,Hristos împărtăşit copiilor“, care este, în fapt, chemarea Mântuitorului solidar cu toţi pruncii, pentru că El Însuşi S-a născut Prunc Sfânt, în trup omenesc: ,,Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor“ (Matei 19, 14).
Familia creştină, şcoala sacră a vieţii, este şi trebuie să rămână bastionul apărării fiinţei umane de toate provocările seculare, unele mai distructive decât altele.
De aceea, principala îndatorire a părinţilor este de a-i dori, de a-i creşte şi de a-i iubi pe propriii copii, aşa precum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Familia există prin iubirea care îi spiritualizează treptat pe soţi şi astfel se revarsă darul jertfelniciei asupra copiilor, precum razele soarelui care luminează şi încălzeşte pe toţi oamenii deopotrivă. Sfântul Vasile cel Mare ne arată sensul adânc al educaţiei în familie: ,,Nu mic este folosul sădirii în sufletele tinerilor a unei oarecare înrudiri şi obişnuinţa cu virtutea, pentru că din pricina frăgezimii vârstei, învăţăturile unor astfel de oameni pătrund adânc şi rămân pentru totdeauna“6.
Dar pentru ca toţi pruncii să se bucure de creştere şi de educaţie virtuoasă este nevoie de familii jertfelnice, puternice şi credincioase, pe care valurile efemere ale modernismului şi ale secularizării să nu le cucerească, nici să le distrugă.
Asistăm uneori cu durere la nenumăratele drame sociale care ating cea mai curată ,,celulă“ a Bisericii, familia, prin mulţimea divorţurilor, prin înlesnirile legislative ale destrămării cuplurilor „în numele drepturilor omului“, prin abandonul nedrept şi antiuman al copiilor, prin perpetuarea avorturilor, crimă asemănătoare celor săvârşite de Irod la Naşterea Domnului.
Spectrul unor realităţi tulburătoare din societatea noastră, indiferent care ar fi motivaţiile materiale, culturale sau de mentalitate, nu poate niciodată ascunde lumina lui Hristos, Care prin Naşterea Sa în Betleem rămâne scutul şi pavăza, arma nebiruită şi salvarea familiei din toate erorile egoismului, necredinţei şi indiferenţei.
De aceea, vom repeta şi noi cuvintele calde ale Sfântului Vasile: ,,Dacă leoaica îşi iubeşte pe cei născuţi de ea, iar lupul se luptă pentru puii săi, ce va spune omul, care nu ascultă de porunca (iubirii) şi strică firea, fie atunci când copilul necinsteşte bătrâneţile tatălui, fie atunci când tatăl, prin a doua căsătorie, uită pe copiii din prima căsătorie. De nebiruit este, la cele necuvântătoare, dragostea dintre părinţi şi pui, pentru că Dumnezeu, Cel ce le-a creat, a înlocuit în ele lipsa raţiunii cu bogăţia simţurilor.“7 Absenţa educaţiei şi a creşterii creştineşti a copiilor în unele familii duce la abandonul părinţilor la bătrâneţe, o altă boală cronică a societăţii moderne. Iată ce le recomandă acestora tot Sfântul Vasile cel Mare: ,,Grija pe care o au berzele bătrâne de la puii lor e îndestulătoare copiilor noştri, dacă ar vrea să vadă, pentru a-i face să-şi iubească părinţii! Berzele, când văd că tatălui lor i-au căzut penele la bătrâneţe, îi pregătesc din belşug hrană, iar la zbor îi dau ajutorul ce-l pot da, ajutându-l şi dintr-o parte şi din alta cu aripa“8.
Drept-măritori fraţi creştini,
Am prezentat doar câteva aspecte din bogăţia vieţii curate în familia creştină, fără a insista asupra nenumăratelor şi dramaticelor cazuri de divorţuri, din ce în ce mai multe şi nejustificate din punct de vedere creştin. De asemenea, nu s-a dorit a se insista, într-o zi ca aceasta, asupra suferinţei copiilor abandonaţi, maltrataţi în propriile familii ori separaţi de părinţi care lucrează în străinătate. Voim, astăzi, să înmulţim rugăciunile pentru familiile creştine în toate comunităţile parohiale din eparhie, împreună cu iubiţii noştri slujitori, evlavioşi, harnici şi buni misionari, susţinători ai vieţii virtuoase, acasă şi în sfântul lăcaş, cu scopul încurajării creştinilor în apărarea şi cultivarea valorilor morale şi religioase în lumea noastră.
- Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian purtând moaştele Sfântului Spiridon
În acest sens, evidenţiem şi apreciem în mod deosebit programele eparhiale şi parohiale organizate cu prilejul anului omagial al Sfintelor Taine ale Botezului şi Cununiei: conferinţele preoţeşti, simpozioanele, publicaţiile, precum şi ajutoarele acordate multor familii aflate în dificultate, atât economic, dar şi moral. S-a acordat o atenţie mai mare, în parohii, catehezei premergătoare Sfintei Taine a Cununiei şi s-a amplificat lucrarea preoţilor de a elimina nenumăratele obiceiuri şi practici străine sensului profund al unirii soţilor în faţa lui Dumnezeu, în biserică. Cu toate acestea, a sporit numărul divorţurilor, a scăzut dramatic numărul naşterilor, iar în unele localităţi, migraţia şi sărăcia au obstrucţionat venirea pruncilor pe lume.
La începutul Postului Cră-ciunului, Sfântul Sinod ne-a trimis un bogat şi înălţător ,,Cuvânt pastoral“ şi un program adecvat redresării speranţei în familiile apăsate de greul zilei. Aşa precum v-au vestit toţi păstorii şi, sperăm, aşa precum aţi şi purces, multe fapte bune au luat locul relelor şi suferinţelor din familii.
Mare binecuvântare şi ajutor ceresc în modestele noastre lucrări social-filantropice ne-a oferit ,,pe calea sfinţilor“, la Arhiepiscopie, Sfântul Apostol Andrei, prin procesiunea cu sfintele moaşte, mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon din Corfu – Grecia, adusă de Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nectarie. Toate faptele milei creştine izvorâte din lucrarea sfinţilor sunt ,,medicamente“ pentru însănătoşirea vieţii spirituale şi sociale.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a încununat eforturile noastre cu prezenţa sa la Galaţi şi a încurajat lucrările misionare, pastorale, liturgice şi social-filantropice, în anul închinat de Sfântul Sinod familiei creştine.
Toată familia creştină a eparhiei, slujitori şi nenumăraţi pelerini, împreună cu ierarhi din alte eparhii, din ţară şi din străinătate, au devenit o ,,icoană“ a comuniunii, a frăţietăţii şi a dragostei, prin care se sfinţesc sufletele şi se vindecă multe suferinţe din viaţa creştinilor. ,,Familia creştină, între sfinţenie, suferinţă şi speranţă“ ne arată ,,luminile“ Betleemului în sufletele şi în casele noastre, iubirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, dar şi jertfelnicia, lucrarea demnă şi vindecătoare în Biserică, pentru toată lumea. Cu toate efectele crizei economice ori morale, ,,nu putem reduce familia doar la aspectul ei biologic, juridic, psihologic, sociologic sau economic, pentru că ea este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende. Familia are vocaţia de a fi conlucrare vie a omului cu Dumnezeu, în lume pentru lume, pentru a dobândi viaţa eternă. De asemenea, orice criză economică ne cheamă la filantropie şi solidaritate, la ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a orfanilor, a bătrânilor, a semenilor, a oamenilor singuri şi deznădăjduiţi. Criza ne cheamă la pocăinţă şi sobrietate, la dărnicie şi ajutorare reciprocă, la sfinţenie şi speranţă“9.
Astfel lucrând şi astfel bucurându-ne unii pe alţii, în toate familiile, ,,casele Betleemului“, în toate localităţile, în toate comunităţile creştineşti de la oraşe şi sate, să ne rugăm Mântuitorului, la praznicul Naşterii Sale, pentru pace, pentru iertare de păcate şi pentru mai multă iubire şi frăţietate, spre binele nostru pământesc şi mântuirea sufletelor noastre!
De Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului, Bobotezei şi Anului Nou, vă dorim viaţă paşnică, cu sănătate şi împliniri folositoare tuturor!
La mulţi ani!
Al vostru de tot binele doritor şi către Domnul rugător,
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
1 Colind
2 Sfântul Iona Gură de Aur, Cuvânt la Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în ,,Predici la Sărbătorile împărăteşti” şi ,,Cuvânt de laudă la sfinţi”, E.I.B.M.O.R, 2002, p. 23.
3 Simbolul credinţei.
4 Slava de la Laude de la Slujba Naşterii Domnului.
5 Axion la săbătoarea Naşterii Domnului.
6 Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a XXII-a către tineri III, col. P.S.B, vol. 17, p. 570.
7 Idem, Omilii la Hexaimeron, Omilia a IX-a, IV, col P.S.B, vol 17, pp. 174-175.
8 Ibidem, p. 163.
9 Din cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala Arhiepiscopală, 30 noiembrie 2011.