Pe bolta înstelată a Bisericii strălucesc miile de sfinţi ai lui Hristos. Fiecare are însă o lumină aparte, aşa cum stea de stea se deosebeşte prin strălucire. Poporul dreptcredincios cinsteşte cu mare evlavie pe toţi sfinţii, dar mai cu ardoare se îndreaptă spre sfinţii mari făcători de minuni, care răspund oamenilor cu ajutor concret, în necazuri şi încercări. Din acest motiv, al credinţei care are nu doar idealism, ci caută şi concreteţe, în evlavia poporului de la Dunărea de Jos, la loc de cinste stă Sfântul Ierarh Spiridon. Se poate vorbi chiar de un cult local al Sfântului Spiridon, care se întemeiază pe existenţa mai multor locaşuri de cult istorice, pe lucrarea harică, misionar – vindecătoare şi pastorală pe care o împlineşte icoana sa făcătoare de minuni de la Galaţi şi pe alte aşezăminte şi instituţii bisericeşti şi de cultură, aşezate sub oblăduirea Sfântului Spiridon.
Biserica „Sfântul Spiridon” din Galaţi
Este unul dintre cele mai vechi locaşuri de cult care dăinuie astăzi în oraşul de la Dunăre, construit pe locul unei mai vechi bisericuţe din lemn, cu acelaşi hram, care s-a risipit la începutul secolului al XIX-lea. Actuala biserică, construită din zid, este ctitoria breslei cizmarilor gălăţeni, care au aşezat piatra de temelie la 15 martie 1815 şi au finalizat sfânta lucrare în 1817. Târnosirea s-a făcut de către protopopul Gheorghe Avram, delegatul episcopului Gherasim al Romanului, în 29 noiembrie 1817. Dintre ctitori se cunosc un Hagi Sandu, cu feciorii săi Gheorghe şi Enachi şi cu nepotul Enachi şi alţii, pe care îi pomeneşte pisania de la intrarea în biserică. În 1821 biserica a fost incendiată, dar a fost refăcută; urmare cutremurului din 1836, a fost iarăşi refăcută, a treia etapă a lucrărilor însemnate fiind anii 1863-1864 şi 1870, când s-a zugrăvit la interior şi s-a tencuit la exterior. În perioada 1924-1936 s-au făcut reparaţii la acoperiş, în pridvor şi în curte, s-a dotat biserica cu străni noi şi cu icoanele mari, care se află şi astăzi în cult.
Una dintre cele mai importante acţiuni duse de această parohie este contribuţia esenţială la reconstruc-ţia bisericii „Sfântul Ioan”, afectată grav de bombardamentele din timpul războiului. După zece ani de mari eforturi financiare şi umane (1954-1964), când lucrările de restaurare şi reparaţii erau gata, din dispoziţia autorităţii timpului, biserica „Sfântul Ioan” a fost demolată, bisericii „Sfântul Spiridon” revenindu-i o parte din inventar.
În perioada 1961-1965 s-au executat lucrări de reparaţii la sfântul locaş, cea mai importantă fiind repictarea în tehnica „fresco”; la 26 septembrie 1965, biserica a fost resfinţită de cuviosul episcop Chesarie Păunescu al Dunării de Jos. Utimele două perioade de mari reparaţii şi amenajări la sfântul locaş au fost: cea dintre anii 1990-2000 (când s-a consolidat clădirea, s-a adăugat un pridvor deschis, pe partea de vest, s-a restaurat pictura, s-a dotat biserica cu mobilier nou) şi cea dintre anii 2000-2011 (când s-a resistematizat şi s-a înfrumuseţat curtea bisericii, s-au construit altarul de vară şi un magazin bisericesc, un muzeu parohial, bibliotecă şi, printr-un program Phare, un Centru de zi pentru copii, cu anexele sale – săli de curs şi meditaţii, teren de sport, spaţii de joacă, o cantină socială unde iau masa zilnic 50 de persoane şi o clinică parohială). Actualmente se află în etapa de finalizare-pictare o capelă mortuară, cu subsol şi o clopotniţă. Trebuie enumerat şi un alt program al acestei parohii – ferma parohială – în care se produc cele necesare cantinei. Toate acestea arată darurile Sfântului Spiridon, risipite cu generozitate în sufletele oamenilor, prin fapte bune, într-una din cele mai dinamice parohii, şi nu doar din spaţiul Dunării de Jos.
Şirul preoţilor slujitori la această biserică istorică este impresionant. Dintre aceştia, amintim pe: Nicolae Drăguş (1814-1861), Ştefan Vârgolici (1885-1888), Vasile Artimescu (1877-1899), Costache Sfat (1874-1911), Ioan Grigoriu Munteanu (1875-1886), Grigore Dobroveanu (1894-1900), Boris Nedu (1911-1955), David Portase, Nicolae Grosu (1961-2010), Constantin Davideanu (1985-prezent), Vasile Mogoş (1994-prezent).
Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon, de la Galaţi
Cel mai valoros odor din patrimoniul bisericii „Sfântul Spiridon din Galaţi” îl constituie icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Spiridon. Ferecătura, din argint şi argint aurit, datează din anul 1834, dar icoana propriu –zisă este, cu siguranţă, mult mai veche. Îl reprezintă pe Sfântul Spiridon, zugrăvit după canonul erminiei, cu chipul aspru, cu barba lungă şi cu vestimentaţia specifică. Este considerată făcătoare de minuni, întrucât credincioşii din parohie, dar şi din tot oraşul Galaţi şi din împrejurimi află alinare în faţa acestei icoane, prin mijlocirea Sfântului Spiridon, în necazurile cu care viaţa încearcă pe fiecare. Cu prilejul hramului, mii de credincioşi vin spre a se închina la această sfântă icoană.
Cultul Sfântului Spiridon prin această icoană şi afluxul de credincioşi la această biserică se datorează câtorva slujitori de vocaţie, care au avut darul stabilităţii şi al slujirii timp de zeci de ani la acest altar. Dintre aceştia se remarcă preotul Boris Nedu (paroh între anii 1915-1955) şi preotul dr. Nicolae Grosu (slujitor aici în perioada 1961-2010), urmaţi cu vrednicie şi cu jertfelnicie de slujitorii de astăzi ai bisericii.
Biserica „Sfântul Spiridon” din Brăila, demolată în 1963
Istoria recentă a Brăilei păstrează şi pagini negre. Una dintre acestea este demolarea bisericii „Sfântul Spiridon”, de către autoritatea atee a vremii. Se înţeleg mai bine proporţiile acestei drame a sfântului locaş atunci când conştientizăm faptul excepţional că „biografia” lui înseamnă, până în 1963, o existenţă de 122 de ani, răstimp în care aici au fost adăpostite şi folosite efectiv în slujire, icoanele, obiectele liturgice şi cărţile de cult ale vechii biserici rezidenţiale cu hramul „Sfinţii Arhangheli”, a istoricei Mitropolii a Proilaviei.
Construcţia bisericii închinate Sfântului Spiridon a început în 1841, s-a finalizat un an mai târziu. Locaşul a fost sfinţit de către eclesiarhul Teofilact al Episcopiei Buzăului. În anul 1914, un incendiu stârnit chiar în zi de Paşti a distrus parţial catapeteasma bisericii şi a afectat interiorul bisericii. După mai mulţi ani (1928), cu sprijinul Primăriei Brăila, s-a reuşit efectuarea reparaţiilor necesare. Din cauza unor infiltraţii şi a lipsei de reparaţii curente periodice, în anii 1960-1961, sfântul locaş se afla în stare avansată de degradare. Urmare lucrărilor de sistematizare, întrucât pe amplasamentul bisericii se dorea construirea unor alte clădiri, considerate „mai utile”, din ordin de partid, în 1963 biserica „Sfântul Spiridon” a fost dărâmată în 1963, inventarul ei fiind preluat de bisericile „Înălţarea Domnului” şi „Sfinţii Împăraţi” din Brăila.
Dintre preoţii slujitori aici, au rămas spre pomenirea noastră: Theodor Kiriac, ec. Ghiţă Gheorghe, ec. Ioan Meroşanu, Andrei Păun ş.a.
Referiri la această biserică se află în scrierile unor preoţi brăileni, cum ar fi Ilie Didicescu (Privire asupra Bisericei Ortodoxe Române, a judeţului şi oraşului Brăila, 1906) şi Şerban Sânpetru (Rămăşiţele Proilaviei, Editura Istros, Brăila, 1996), dar mai ales în arhiva Protoieriei Brăila şi în alte arhive locale, aşteptând adunarea lor într-o monografie sistematică.
Biserica „Sf. Spiridon – Vechi” din Brăila
Este un lăcaş de cult cu un istoric foarte interesant. Construit în stil gotic, în anul 1906, sfântul locaş a aparţinut iniţial comunităţii germane lutherane din Brăila, care, în timp, a dispărut. Din 1986, locaşul a fost închiriat Episcopiei Buzăului, la care erau arondate atunci şi judeţul şi municipiul Brăila. Din anul 1997, în baza unui contract ferm de închiriere, Biserica Evanghelică din România a oferit respectivul locaş de cult Arhiepiscopiei Dunării de Jos, pe o perioadă de 99 de ani. Începând cu anul 1999 biserica a fost reparată şi consolidată, devenind şi parohie de sine stătătoare, deservită de preotul Valentin Roşu. În incinta bisericii se află cantina socială „Sf. Ioan Casian”, care aparţine Parohiei „Sf. Treime” – Radu Negru şi care deserveşte zilnic peste 150 de asistaţi.
Biserica „Sfântul Spiridon-Nou” din Brăila
Această parohie a luat fiinţă în urma Deciziei nr. 19 din 20 februarie 1996, emisă de Chiriarhul Dunării de Jos, în temeiul Hotărârii nr. 95/1995 a Consiliului Local al Municipiului Brăila, privind atribuirea şi încredinţarea cu titlu gratuit ale unor suprafeţe de teren din domeniul municipiului Brăila, Eparhiei Dunării de Jos, în vederea construirii a opt noi biserici în cartierele municipiului.
Parohia s-a constituit în anul 1996, prin arondarea unor zone din sectoarele a două parohii învecinate: „Sfânta Treime – Radu Negru” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Sfinţirea locului destinat zidirii bisericii s-a făcut de către (pe atunci) Preasfinţitul Episcop Dr. Casian al Dunării de Jos, la data de 25 noiembrie 1996, cu implicarea preotului Ioan Tudose, atunci suplinitor de paroh. La început slujbele s-au săvârşit într-un cort militar amenajat special, dar între anii 1997-1998 s-a zidit şi pictat capela (sfinţită la 8 noiembrie 1999). Pictura capelei a fost realizată de pictorii Radu Ionel şi Mărgineanu Ionel. În aceeaşi perioadă au început şi lucrările de zidire a actualei biserici, prin strădania primului preot paroh aici, Lungeanu Vasile. Lucrarea de edificare a marii biserici de astăzi, închinate Sfântului Spiridon, a fost coordonată de preotul Mircea Băncilă. Proiectul a fost elaborat de Institutul de Proiectări din Galaţi, de o echipă de ingineri şi arhitecţi, sub îndrumarea directă a domnului dr. Coşovliu I. Octavian. Între ctitorii acestui sfânt locaş se numără autorităţi municipale şi judeţene, alte diverse instituţii şi numeroşi credincioşi din Brăila.
Biserica are ca vecine două instituţii în care oamenii sunt încercaţi de mari suferinţe: Şcoala Specială de Fete şi Spitalul Judeţean de Urgenţă, fapt care a condus la implicarea parohiei în multe programe sociale de asistare şi ajutorare a celor aflaţi în durere şi singurătate. Parohia desfăşoară şi alte activităţi misionare, educaţionale, culturale, Programul catehetic ,,Hristos împărtăşit copiilor’’, programe misionare pentru cei care absentează de la sfintele slujbe, dialoguri cu tinerii şi cursuri de lectură şi exegeză biblică.
Capela „Sfântul Spiridon” a Spitalului de Pneumoftiziologie din Galaţi
Este una dintre cele mai curajoase şi benefice iniţiative ale Arhiepiscopiei, în mediul spitalicesc, în vederea împlinirii cerinţelor duhovniceşti ale bolnavilor, dar şi ale personalului medical şi administrativ din acest spital. Temelia sfântului locaş a fost aşezată de chiriarhul Dunării de Jos, la 17 iulie 1997, iar lucrările s-au derulat în perioada 1999-2006, sub supravegherea şi cu implicarea jertfelnică a pc. pr. Costică Voicu. La zidirea acestui sfânt locaş au contribuit direcţiunea şi medicii din Spitalul de Pneumoftiziologie şi alţi nenumăraţi ctitori din Galaţi. Târnosirea sfântului locaş s-a făcut de către întâistătătorul Eparhiei Dunării de Jos, la 11 decembrie 2006.
Astăzi, în această capelă, cu rugăciune fierbinte înălţată Sfântului Spiridon, bolnavii primesc alinare, încurajare şi putere de a se tămădui. Pe lângă programul liturgic specific, ce include Taina Sfântului Maslu, acatiste şi rugăciuni de sănătate, între îndatoririle preotului capelan stă şi zilnica activitate duhovnicească la saloane, cu bolnavii, cărora li se citesc rugăciuni, li se dă cuvânt de folos şi li se oferă diverse daruri de suflet (iconiţe, revista eparhială, pliante, broşuri).
Capela „Sfântul Spiridon” a Spitalului de Urgenţă din Brăila
Pentru bolnavii internaţi în Spitalul de Urgenţă din Brăila, Eparhia Dunării de Jos a rânduit, încă din 1994, o capelă în incinta instituţiei, sfinţită la 12 decembrie 1995. Aici chiriarhul nostru a aşezat ca slujitor pc pr. Gabriel Vasilescu, în vederea asigurării asistenţei religioase pentru toţi creştinii încercaţi de boală şi de neputinţe, internaţi în spital. Încă de la început, capela şi-a dovedit rolul său de loc sfânt de împrospătare a forţelor duhovniceşti şi trupeşti, cu darul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile alesului său, Sfântul Ierarh Spiridon.
În paralel cu desfăşurarea programului liturgic şi a diverselor activităţi din capela provizorie din interior, în curtea spitalului, cu trudă, prin sprijinul financiar al Primăriei şi al multor ctitori, s-a construit o biserică, înzestrată cu toate cele necesare slujirii. Sfinţirea noului locaş s-a făcut de către pimenarhul Dunării de Jos, în zi de Bunăvestire, anul 2010.
La Sfânta Liturghie, la Sfântul Maslu şi la celelalte ierurgii participă bolnavii şi chiar personalul medical, primind ajutorul Sfântului Spiridon. Cea mai grea, dar cea mai benefică lucrare a preotului-capelan este cercetarea fiecărui bolnav, la pat, unde îi citeşte rugăciuni de sănătate şi îi aduce binecuvântarea marelui ocrotitor al spitalului.
Istorica şcoală de la biserica „Sfântul Spiridon” din Galaţi şi Centrul de zi de astăzi
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, la biserica „Sfântul Spiridon” funcţiona Şcoala lui Ştefănachi Popovici (1801-1889), una dintre cele 15 şcoli ale Galaţilor vremii. Ajutat de prodascălul Ioniţă Nedu şi de Alecu Franga, dascălul Ştefănachi preda aici în „moldoveneşte şi greceşte”, drept cărţi de studiu folosind Ceaslovul şi Psaltirea. Se presupune că aici se predau, pe lângă „citit”, „scris” şi „socotit”, şi elemente mai temeinice de Matematică, Muzică şi, bineînţeles, Religie. Şcoala a funcţionat în perioada 1832 (după unii chiar din 1823)-1853, în casele parohiei de pe strada Plantelor, cu statutul de ,,Şcoală de grămătici” sau ,,cateheţi”, la un moment dat având şi peste 50 de elevi.
Pe temeliile acelei şcoli, în prezent, la această biserică, încă din anul 2009, funcţionează un Centru de zi, ai cărui beneficiari sunt 40 de copii. Este un proiect PHARE, pornit la iniţiativa Eparhiei, susţinută de pc. pr. paroh Vasile Mogoş, de membrii Consiliului parohial şi de peste 40 de profesori, psihologi şi pedagogi voluntari, enoriaşi ai parohiei. Aici, zilnic, copiii servesc masa, sunt ajutaţi pentru rezolvarea temelor, primesc meditaţii gratuite, participă şi chiar organizează diverse activităţi duhovniceşti, culturale, educative, artistice, sportive, de recreere şi chiar gospodăreşti.
Alte şcoli de astăzi, aşezate sub oblăduirea Sfântului Ierarh Spiridon
La Galaţi, Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” desfăşoară un parteneriat educaţional şi cultural cu Parohia „Sf. Spiridon” din municipiu, aşezându-şi viaţa spirituală sub ocrotirea sfân-tului ierarh al vechii Trimitunde.
La Brăila, trei unităţi de educaţie publică-Grădinţa nr. 11, Şcoala cu clasele I-VIII ,,Fănuş Neagu’’ şi Liceul „Constantin D. Neniţescu” – l-au ales pe Sfântul Ierarh Spiridon ca patron spiritual. În baza tradiţionalelor legături dintre Biserică şi Şcoală, dezvoltate mult de Arhiepiscopia Dunării de Jos prin programele comune dintre şcoli şi parohii, aceste trei unităţi şcolare derulează multiple activităţi comune cu biserica „Sfântul Spiridon-Nou” din apropiere.
Căminul pentru persoane vârstnice „Sfântul Spiridon” din Galaţi
Deşi nu este o instituţie din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Căminul de bătrâni din Galaţi împlineşte una dintre cele mai nobile misiuni pe care le au, deopotrivă, Eparhia (din punct de vedere spiritual) şi Municipalitatea (din punct de vedere administrativ): îngrijirea bătrânilor. Eparhia îşi exercită această importantă lucrare în acest aşezământ ocrotit de Sfântul Spiridon, prin lucrarea social-misionară pe care o împlinesc aici capela din curtea Căminului, cu hramul „Sfântul Gheorghe” (construită între anii 2003-2005, după un proiect aparţinând arhitecţilor Doina Ciofu şi Doru Budeşteanu, zugrăvită „in fresco” de pictorii Constantin şi Petronia Gherghe-Dumitraşcu; din anul 2009 cu statut de biserică parohială) şi preotul Ioan Alexandru Budeşteanu. Îngrijirea omului în ultima parte a vieţii, cu neputinţe fizice, boli şi însingurare se constituie într-un sfânt comandament al Bisericii, împlinit în această instituţie, cu jertfelnicie şi aplecare duhovnicească de preotul slujitor aici. Prin programul liturgic, misionar şi cultural derulat zilnic, acest sfânt locaş, face din bătrânii săi „enoriaşi” fiii duhovniceşti ai Sfântului Spiridon şi următorii puterii de mărturisire pe care o dă Sfântul Gheorghe.
Momentul sfinţirii bisericii, la 29 mai 2011, de către ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, a punctat şi sfinţirea Căminului, reînnoit şi dotat cu toate utilităţile moderne, ca urmare a accesării unui program european, obţinut prin Primăria Galaţi, prin demersul dlui director Adrian Subaşu.
Cabinetul medical „Sf. Spiridon şi Sf. Irina” din Galaţi
Din iniţiativa pc. pr. paroh Vasile Mogoş, cu susţinerea Consiliului Parohial, în cadrul Parohiei „Sfântul Spiridon” din Galaţi funcţionează, de trei ani, şi un cabinet medical pentru tratamente antireumatice oferite gratuit persoanelor în vârstă. Aparatura necesară a fost oferită de Centrul Medical „Irina” din Galaţi, motiv pentru care acest cabinet a fost aşezat sub patronajul spiritual al Sfântului Spiridon şi al Sfintei Irina. Personalul deservent aici este alcătuit din medici şi asistenţi care, din credinţă şi cu dragoste creştină, îşi oferă voluntar serviciile lor celor aflaţi în boală şi sărăcie. În fiecare trimestru, la acest cabinet sunt tratate cca. 65 de persoane.
***
Am încercat să arătăm că, pe temelii adânc aşezate în istorie, astăzi, la Dunărea de Jos, din iniţiativa şi cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Casian, cu implicarea jertfelnicilor preoţi şi a nenumăraţi ctitori şi binefăcători, sunt oferite slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor mai multe sfinte locuri de binefacere – altare ale slujirii Sfintei Liturghii şi „altare” ale slujirii semenilor prin fapte bune – închinate Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei. Toate reperele prezentate mai sus constituie ceea ce s-ar putea numi ,,Spiridonia” la Dunărea de Jos. Pe aceste temeiuri sfinte, gândul inspirat al Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop al Dunării de Jos şi bunăvoinţa generoasă a Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Kerkira, de a aduce, la Galaţi şi Brăila, scumpul odor al moaştelor Sfântului Spiridon, mâna sa, sunt răspunsuri providenţiale pe care Sfântul Ierarh al Trimitundei le dă unui popor care, de secole, îl cinsteşte cu evlavie şi îl iubeşte ca pe un părinte binefăcător, vindecător şi alinător.
Sfinte Ierarhe Spiridon, bine ai venit la noi, bine ai venit ACASĂ!
Pr. Lucian Petroaia