Sărbătoare pentru Dunărea de Jos

Pregătirea evenimentului mult aşteptat din data de 27 septembrie a.c. începuse cu mult timp înainte. Astfel, la conferinţele preoţeşti corespunzătoare lunii septembrie, pe lângă tema fixată, s-a dezbătut şi tema „Arhiepiscopia Dunării de Jos: istorie şi actualitate”, în care s-au abordat şi prezentat cele mai importante aspecte ale vieţii bisericeşti de la Dunărea de Jos, de-a lungul timpului. De asemenea, în perioada 15-20 septembrie, în cadrul tuturor sfintelor slujbe săvârşite în mănăstirile şi parohiile din Episcopie, slujitorii sfintelor altare au prezentat credincioşilor raţiunea şi însemnătatea pastoral-misionară a acestui eveniment, care „este unul de cinstire a înaintaşilor şi de apreciere a strădaniilor actuale din activitatea liturgică, misionară, culturală şi filantropică eparhială”. În virtutea acestui lucru, în perioada 25-27 septembrie, preoţii împreună cu profesorii de religie din cele două judeţe ale eparhiei au organizat pelerinaje ale credincioşilor de toate vârstele la sfintele moaşte aduse la Galaţi, cu acest prilej.

În ziua sărbătorii, preoţii din municipiile Galaţi şi Brăila, precum şi din împrejurimi, au fost îndemnaţi să săvârşească matinal slujba Sfintei Liturghii, urmând a participa la ceremonia de proclamare solemnă a ridicării la rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Dunării de Jos, la Catedrala Episcopală din Galaţi, alături de grupele de copii îmbrăcaţi în costume tradiţionale.

Astfel, în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2009, Eparhia Dunării de Jos, înnoită duhovniceşte, aştepta emoţionată, momentul solemn al prefacerii întru arhiepiscopie. Însuşi vechiul Centru Eparhial, era pregătit şi „gătit” în haine de sărbătoare, prin înfrumuseţarea clădirii administrative. Din zorii zilei, pâlcuri de credincioşi, cu inimi pline de bucurie, fremătând la unison, se îndreptau cu paşi grăbiţi către Catedrala Episcopală din Galaţi, acolo unde avea să se producă evenimentul istoric: ridicarea eparhiei la rangul de Arhiepiscopie.

Sărbătoarea a început la ora 9:00, cu săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, de către Preafericitul Pă-rinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de 21 de ierarhi ai Sfântului Sinod. Alături de Preafericirea Sa şi de ierarhul – gazdă, Preasfinţitul Episcop Casian, au mai slujit: Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Iosif, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, Înaltpreasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepis-cop al Argeşului şi Muscelului,  Înaltpreasfinţitul  Arhiepiscop Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Epifanie, Episcopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Nico-dim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, Preasfinţitul Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, Preasfinţitul Gurie Gorjeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei şi Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

De asemenea, în soborul  ierarhi-lor slujitori s-a aflat şi Înaltpreasfinţi-tul Dionisie, Mitropolitul Corintu-lui, prieten al eparhiei noastre, cel care a făcut posibilă întâlnirea duhovnicească a credincioşilor Eparhiei Dunării de Jos cu sfinţii Sofronie al Ierusalimului, Vasile cel Mare şi Cuviosul Patapie.

Soborul ierarhilor a mers în procesiune de la Aşezământul pastoral, cultural şi social „Sf. Ioan Casian” din incinta Centrului Eparhial Galaţi până la Catedrala Episcopală, fiind însoţiţi de micii credincioşi din diferite zone ale eparhiei care participă la programul catehetic „Hristos împărtăşit copiilor”, îmbrăcaţi în costume populare, cu chip curat şi cu multă voioşie.

În cadrul Sfintei Liturghii s-a slujit şi s-a citit din Evanghelia din timpul primului ierarh al Dunării de Jos, Melchisedec Ştefănescu – un omagiu adus „ctitorului” eparhiei şi celui care a contribuit decisiv la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii noastre strămoşeşti, ca o pregustare a sărbătorilor închinate în anul 2010 – 125 de ani de Autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, la momentul cuvenit, s-a adresat rugăciune de mulţumire pentru toate darurile revărsate de Dumnezeu, din plinătatea harului Duhului Sfânt peste de Dumnezeu păzita Eparhie a Dunării de Jos.

Citirea Tomosului patriarhal şi înmânarea însemnelor arhiepiscopale

Sfânta Liturghie a fost urmată de festivitatea solemnă a ridicării în rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Dunării de Jos. În prezenţa reprezentanţilor autorităţilor centrale şi locale, din cele două judeţe ale Eparhiei, a invitaţilor din străinătate şi a mulţimii de credincioşi, care au „inundat” esplanada Catedralei, precum şi strada Domnească, Preasfinţitul Episcop Corneliu al Huşilor a dat citire Tomosului patriarhal, pe care îl redăm în întregime: „Se cuvine să facem cunoscut tuturor că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a aşezat în Sfânta Sa Biserică dregătorii şi vrednicii deosebite şi, prin trimiterea Preasfântului şi de Viaţă Făcătorului Său Duh peste Sfinţii Săi ucenici şi Apostoli, i-a întărit pe aceştia întru propovăduirea cuvântului Evangheliei Sale, iar prin pildele şi învăţăturile Sale ne-a îndrumat să înmulţim talanţii dăruiţi fiecăruia de Tatăl Ceresc noi, slujitorii Lui, fiind cei dintâi chemaţi la împlinirea acestei sfinte îndatoriri, încrezători în dumnezeiasca răsplătire a ostenelilor noastre ca diaconi, preoţi şi arhierei.

De aceea, ca slujitor al Bisericii lui Hristos, în vrednicia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte că în ultimii douăzeci de ani Sfântul Sinod al Bisericii noastre a aprobat înfiinţarea, reînfiinţarea sau reactivarea mai multor episcopii, atât în interiorul, cât şi în afara graniţelor ţării noastre, pentru a răspunde nenumăratelor cerinţe pastoral-misionare, cultural-educaţionale şi social-filantropice ale zilelor noastre în folosul poporului dreptcredincios;

Apreciind că împlinirea în anul 2009, a 650 de ani de existenţă neîntreruptă a Mitropoliei Ţării Româneşti, iar în anul 2010 a 125 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei şi a 85 de ani de la înălţarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române constituie, în curgerea timpului, evenimente majore pentru Biserica noastră, precum şi binecuvântate prilejuri, ca în lumina tradiţiei canonice, a prevederilor statutare bisericeşti şi a practicii mai vechi, să propunem cinstirea, după cuviinţă, a demnităţii dobândite de unele vechi scaune episcopale;

Luând aminte că în Biserica noastră există episcopii cu o dăinuire multiseculară, care încă nu s-au bucurat deplin de aprecierea vechimii precum şi a contribuţiei lor îndelungate la propăşirea vieţii bisericeşti ortodoxe şi a poporului nostru, prin ridicarea lor în ranguri bisericeşti superioare, motivat de îndatorirea ce ne revine ca, spre folosul şi binele Sfintei noastre Biserici, să veghem la promovarea instituţională a unor episcopii, cu o existenţă neîntreruptă de sute de ani, la recunoaşterea contribuţiei determinante a acestor vechi eparhii, la păstrarea şi întărirea unităţii interne a Bisericii Ortodoxe Române şi la intensificarea duhovnicească a vieţii bisericeşti;

Cunoscând că Episcopia Dunării de Jos, înfiinţată la 17 noiembrie 1864, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu sediul la Ismail apoi, din anul 1879 cu sediul la Galaţi, unde există şi în prezent, este continuatoarea istoricei Mitropolii a Proilaviei (1580-1828) cu activitate în raiaua Brăilei, care se extindea până în Basarabia şi Ucraina şi care ocupa locul 55 între eparhiile Patriarhiei Ecumenice, dar care, datorită istoriei zbuciumate din perioada războaielor ruso-turce şi a evenimentelor politico-istorice din epocă a fost desfiinţată la 7 iulie 1828;

Ţinând seama că între ierarhii care au păstorit ca mitropoliţi, ori au vieţuit în Mitropolia Proilaviei, s-au distins Sfântul Ierarh Atanasie al III – lea, Patriarhul Constantinopolului, trăitor la Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae din Galaţi, vreme de 12 ani, sub ocrotirea domnitorului Moldovei Vasile Lupu, apoi Partenie şi Calinic, viitori Patriarhi ai Constantinopolului iar, mai apoi, vrednicii ierarhi ai Dunării de Jos între care, amintim, pe Melchisedec Ştefănescu, mai târziu, Episcop la Roman, ilustru cărturar şi militant al recunoaşterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, Iosif Gheorghian, mai apoi, Mitropolit Primat, şi Pimen Georgescu, viitor Mitropolit al Moldovei;

În lumina rânduielilor canonice şi statornicirilor bisericeşti înscrise în art. 7, aliniatul 3 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române care prevăd că: «episcopiile vechi pot deveni arhiepiscopii pe baza unei motivaţii temeinice, în consultare cu Sinodul Permanent», în calitate de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române am propus Sfântului Sinod ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a şase episcopii, cu o continuitate istorică seculară, între care şi Episcopia Dunării de Jos.

Privind cu îndreptăţire la temeinicia propunerii noastre, făcute în consultare cu Sinodul Permanent, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărârea numărul 3.621 din 19 iunie 2009, a aprobat înălţarea Episcopiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie şi înscrierea acesteia în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române cu titulatura Arhiepiscopia Dunării de Jos.

În temeiul  prevederilor canonului 12 al  Sinodului 4 Ecumenic şi al articolului 7, aliniatul 2, din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, potrivit cărora, «titulatura mitropoliţilor, arhiepiscopilor şi episcopilor este cea a eparhiei pe care o păstoresc», prin aceeaşi hotărâre, Sfântul  Sinod, a aprobat conferirea rangului de Arhiepiscop, Preasfinţitului Părinte Casian, care va purta titulatura Înaltpreasfinţitul Casian, Arhi-episcopul Dunării de Jos.

Drept urmare, se cuvine, să vestim, prin acest Tomos Patriarhal, hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi să facem cunos-cut tuturor clericilor şi credincioşilor înălţarea Episcopiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie cu titulatura Arhiepiscopia Dunării de Jos precum şi ridicarea Preasfinţitului Părinte Casian la demnitatea de Arhiepiscop al Dunării de Jos.

Prin urmare, de acum înainte, la slujbele religioase Înaltpreasfinţitul Părinte Casian va fi pomenit şi cinstit cu titulatura Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

Încredinţăm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos milostivirii Bunului Dumnezeu, rugăciunilor Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României şi Sfântului Ierarh Atanasie al III – lea, Patriarhul Constantinopolului, şi astfel, cu un cuget şi cu o inimă, împreună să preamărim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea deofiinţă şi nedespărţită. Amin. (Tomos Patriarhal emis de Cancelaria Sfântului Sinod la data de 10 septembrie 2009 şi făcut public la data de 27 septembrie 2009, la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul în Catedrala Arhiepiscopală din Municipiul Galaţi, cu hramurile «Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României»)”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, după ce înmânat tomosul patriarhal Arhipăstorului Dunării de Jos, şi, în intonarea imnului arhieresc şi „Vrednic este!”, a oferit Înaltpreasfinţitului Părinte Casian însemnele arhiepiscopale: mantia, engolpionul, crucea pectorală şi cârja arhierească, precum şi o cruce de binecuvântare, cu care Înaltpreasfin-ţia Sa, Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos a binecuvântat poporul cel dreptcredincios.

„Astăzi este cinstită întreaga Eparhie şi este cinstită preoţimea şi întreg poporul dreptcredincios”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ro-mâne a adresat apoi un cuvânt de preţuire faţă de Eparhia Dunării de Jos şi de noul ei Arhiepiscop, arătând că „a voit Bunul Dumnezeu ca în această zi, sfântă şi mare, de duminică, zi a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi zi de pomenire a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, să fie ridicată la rang de arhiepiscopie, Eparhia Dunării de Jos cu o bogată şi rodnică şi îndelungată activitate misionară şi pastorală.

La această bucurie participă şi Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Dionisie de Corint, pentru că Înaltpreasfinţitul Casian s-a îm-prietenit cu o mulţime de ierarhi, din alte Biserici Ortodoxe surori, întărind astfel comuniunea panortodoxă sau interortodoxă.

Suntem deosebit de recunoscători Bunului şi Milostivului Dumnezeu pentru că această eparhie, astăzi, este recunoscută după vrednicia şi hărnicia ei. După ce ieri am participat la Târgovişte, la o slujbă deosebit de importantă, de proclamare a canonizării Sfântului Domnitor Neagoe Basarab şi cinstirea moaştelor Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolit al Ţării Româneşti şi, apoi, am participat la proclamarea locală a trei sfinţi noi canonizaţi, la Curtea de Argeş, şi la ridicarea în rang de arhiepiscopie a Eparhiei Argeşului, iată, astăzi, ne aflăm în aceeaşi sărbătoare, de demnitate românească ortodoxă.

Aici, la Dunărea de Jos, spuneam, se recunoaşte, astăzi, hărnicia şi vrednicia îndelungată a acestei eparhii, continuatoarea Mitropoliei Proilaviei care, în timpurile grele ale stăpânirii otomane a păstrat credinţa ortodoxă. Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos are o putere extraordinară de a gândi  Ortodoxia  ca fiind cea mai sfântă forţă de unificare, de unire în cuget şi simţiri, nu doar a poporului român, ci şi a tuturor popoarelor ortodoxe şi a făcut atât de mult pentru canonizarea unor sfinţi, de altă origine decât cea română, încât, cu adevărat, are vocaţie de universalitate ortodoxă. A învăţat, pe de rost, numele tuturor mitropoliţilor Proilaviei, pe care îi pomeneşte la fiecare liturghie deşi, majoritatea, erau de alt neam decât român. Prin aceasta, arătăm că, în Biserică, noi ne simţim în universalitatea credinţei dreptmăritoare şi Biserica este pregătirea popoarelor credincioase pentru a intra în Împărăţia cerurilor, unde fiecare popor îşi va aduce slava credinţei şi a culturii sale luminate de credinţă.

Părintele Arhiepiscop Casian este binecuvântat de Dumnezeu să fie arhipăstor acestei eparhii în momentul în care ea se ridică la rang de Arhiepiscopie. După cum şi ceilalţi ierarhi, care păstoresc episcopii propuse de noi şi acceptate de Sfântul Sinod să fie ridicate la rang de arhiepiscopie, au o caracteristică, o virtute comună – anume sunt cei mai harnici şi darnici dintre păstorii care au păstorit aceste episcopii de-a lungul timpului. Niciodată, în istoria Bisericii Ortodoxe Române nu s-a lucrat mai mult ca în anii precedenţi, adică în ultimii cincisprezece sau optsprezece ani. Niciodată n-au fost construite, într-un timp atât de scurt, atâtea biserici şi n-au fost înfiinţate atâtea instituţii cultural-misionare şi social-filantropice, ca în ultimii optsprezece ani. Este perioada în care, şi graţie mobilităţii stimulate de dezvoltarea mijloacelor de comunicare, ierarhii noştri au vizitat atât de mult şi atât de repede, parohiile şi mănăstirile din eparhiile lor, încât, nu se cunoaşte o activitate mai intensă, mai bogată, într-un timp atât de scurt, ca în această perioadă.

Aşadar, a voit Dumnezeu ca ridicarea în rang, a acestor eparhii, să aibă loc într-o vreme în care arhipăstorii lor au lucrat cel mai mult, într-un timp scurt. Deci, nu a fost întâmplător, considerăm noi, faptul că tocmai în aceşti ani a voit Dumnezeu ca vrednicia tuturor înaintaşilor să fie subliniată într-o vrednicie suplimentară, în aceşti ani, în care noi am folosit libertatea  pentru a iubi mai mult pe Hristos şi Biserica Sa, pentru a sluji, mai intens, Biserica lui Hristos din poporul român. Aceasta, credem noi, este motivaţia binecuvântatei lucrări de recunoaştere a meritelor, a hărniciei şi vredniciei multor eparhii vechi care, acum, sunt ridicate la o treaptă superioară.

Desigur, lucrarea aceasta, de multă hărnicie şi multă jertfelnicie, se desfăşoară în toate eparhiile din ţară, nu  numai în cele care sunt ridicate în rang, dar, Dumnezeu a binevoit ca eparhiile vechi, de 600 de ani, de pildă, la Roman, de 330 de ani la Argeş, de 500 de ani la Râmnic, de 500 de ani la Buzău, de 300 de ani la Arad şi, această eparhie, continuatoare a Mitropoliei Proilaviei să fie, acum, scoase în evidenţă ca semn de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru vrednicia tuturor arhipăstorilor lor, dar, şi ca recunoaştere a vredniciei arhipăstorilor prezenţi.

Noi, mai întâi, mulţumim lui Dumnezeu pentru mulţimea darurilor revărsate asupra noastră şi, în acelaşi timp, rugăm să ne dăruiască ajutorul Său în continuare. Nicolae Iorga spunea că „orice treaptă, urcată, în viaţă, este un nou altar de jertfă” în toate domeniile, nu doar în cel religios. Deci, cu cât ai un rang mai mare, se aşteaptă mai multă jertfelnicie şi, mai ales, în Biserică, onoarea nu vine din comoditate, ci din multă lucrare, din multă slujire şi multă jertfelnicie.

Aici, la Dunărea de Jos, se vede cum rodeşte harul atunci când lucrează în oameni jertfelnici. Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian, de cincisprezece ani, fără pauză, fără încetare, „cu timp şi fără timp”, cinstind pe înaintaşi, într-un mod pilduitor, a adăugat, a îmbogăţit patrimoniul bisericesc, liturgic, cultural şi filantropic, într-un ritm nemaiîntâlnit. Mulţimea bisericilor noi, în oraşe şi sate, mulţimea mănăstirilor, mulţimea instituţiilor noi, a aşezămintelor de binefacere, mulţimea centrelor culturale şi social-filantropice arată că Înaltpreasfinţia Sa are o vocaţie de a fi păstor şi de a construi multe centre la marginea ţării. Şi, pentru ca nimeni să nu se considere, în Biserică, la margine, adică marginalizat, ci să aibă în centrul vieţii lui pe Hristos şi Biserica Sa, iată, în felul acesta, Eparhia Dunării de Jos a devenit o Eparhie a „Dunării de bază”, adică, de temelii multe, de fundaţii multe şi o eparhie pe care te poţi bizui şi în vreme de bucurie şi în vreme de încercare.

Pentru toate aceste vrednicii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a binevoit să recunoască demnitatea şi activitatea acestei Eparhii.

Nu e nevoie să spunem mai mult, pentru că, faptele vorbesc de la sine, iar albumul pe care l-aţi editat Înaltpreasfinţia Voastră, recent, arătând o parte din lucrări, este foarte convingător şi reprezintă şi o cinstire a tuturor colaboratorilor, slujitorilor din toată eparhia, credincioşilor şi, o cinstire, a autorităţilor locale, regionale şi centrale care v-au ajutat. Aici, cooperarea între Biserică şi autorităţile de stat este exemplară. Colaborarea sau cooperarea dintre Biserică şi Universitate şi alte instituţii de învăţământ, de asemenea, este pilduitoare. Este o mare bucurie când vedem că, de fiecare dată când venim aici, întâlnim ceva nou. Astăzi, nu este cinstit cu o înălţare solemnă şi sfântă, în rang, doar Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, ci este cinstită întreaga Eparhie, care a fost înălţată la rang de Arhiepiscopie şi, este cinstită, întreaga preoţime de aici şi întreg poporul dreptcredincios. Este o bucurie imensă pentru Eparhie, dar şi pentru întreaga Patriarhie Română pentru că, dacă într-o parte a Patriarhiei ceva este roditor, frumos şi luminos, toată Patriarhia se bucură şi creşte în demnitate.

Rugăm pe Hristos-Domnul, Arhipăstorul Veşnic al Bisericii Sale să ne dăruiască bucuria de a fi răspuns chemării Lui şi bucuria de a înţelege ce mare este cinstea să fii chemat de Hristos, să zideşti biserici Lui şi Preasfintei Treimi, să conduci pe oameni pe calea mântuirii, a fericirii şi bucuriei veşnice, în lumina Preasfintei Treimi şi, desigur, noi, dorim să felicităm pe toţi cei prezenţi astăzi la bucuria acestei Arhiepiscopii binecuvântate de Dumnezeu cu păstori vrednici şi binecuvântată cu credincioşi foarte evlavioşi!

Aici, la Galaţi, se vede, ca şi la Brăila, o creştere duhovnicească şi o creştere în lumină. Credincioşii din această Eparhie sunt foarte râvnitori, foarte harnici, foarte darnici şi foarte misionari. Avem aici un laicat ortodox foarte activ şi iubitor de Biserică încât, am putea spune că, pilda acestei Eparhii poate fi urmată şi de alte eparhii în care laicatul ortodox este mai puţin activ. Contează foarte mult să învăţăm unii de la alţii. Avem de învăţat de la o eparhie, din partea de răsărit a ţării, lucruri capitale, chiar dacă noi ne aflăm în capitală, şi anume că, cine iubeşte Biserica şi poporul devine lumină pentru altul, aşa cum Mântuitorul ne îndeamnă să fim lumină în lume.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să avem bucuria aceasta şi, de asemenea, să mai participăm şi la alte evenimente, mari, pentru că mai urmează înălţarea în scaun a Episcopiei de la Buzău, a Episcopiei de la Râmnic şi a Episcopiei Aradului.
Suntem o echipă aici de «înălţători de episcopi», anul acesta, ca pregătire pentru a serba aniversarea a 125 de ani de autocefalie în anul viitor şi, ca o bucurie a comuniunii cu Sfinţii Părinţi Capadocieni pe care, noi, îi cinstim în mod deosebit, anul acesta, dar, mai ales, această înălţare în rang, pentru eparhiile din Ţara Românească, menţionate, înseamnă şi o cinstire a 650 de ani de existenţă a celei mai vechi Mitropolii româneşti, Mitropolia Ţării Româneşti.

Ca atare, noi dorim să oferim Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian, al Dunării de Jos, o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul Mitropolit al Ţării Româneşti, ca Mitropolit de Principat sau de Voievodat care a contribuit mult la menţinerea credinţei ortodoxe începând cu anul 1359. Să ajute Bunul Dumnezeu ca Sfântul Iachint, pe care îl vom proclama local, ca Sfânt canonizat în după-amiaza aceasta şi la Tulcea, pentru că, în zona aceea, a fost el, la început, Arhipăstor la Vicina, să ne ocrotească cu rugăciunile sale şi să ne inspire să lucrăm pentru binele Bisericii şi binele poporului român, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin.
Să trăiţi întru mulţi ani Înalt-preasfinţia Voastră!”.

La final, Preafericitul Daniel a dăruit Înaltpreasfinţitului Casian o icoană a Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti şi arhipăstor, mai întâi, al creştinilor de pe meleagurile Dunării de Jos, ca semn al continuităţii slujitoare şi sfinţitoare în această parte de ţară.

Mulţumind Preafericirii Sale pentru binecuvântarea acestei săr-bători a întregii suflări creştineşti de la Dunărea de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a spus:  „Astăzi, în zi de duminică, prin a cărei Evanghelie Hristos Domnul ne cheamă să urcăm cu Sfinţii Apostoli în Corabie, spre a propovădui mulţimilor adunate «Cuvântul cu putere multă», plini de iubire şi de profunzimea milostivirii cereşti faţă de pământeni, ni se face şi o altă invitaţie, tot de la Domnul, să mânăm mreaja duhovnicească «mai la adâncul apelor» sufleteşti ale inimilor noastre, dar şi în cele ale istoriei noastre bisericeşti, ca să scoatem şi noi bogăţie, aidoma peştilor din timpul pescuirii minunate de la Marea Galileii, adică demnitatea, vrednicia şi lucrarea sfântă ale înaintaşilor.

Aşadar, ne aflăm şi noi tot în corabie, în biserică, plutind pe deasupra grijilor şi a valurilor vieţii, cu puterea Marelui Arhiereu Hristos, dar în acelaşi timp ne situăm chiar pe marginea fluviului Dunărea – ,,cristelniţa” creştinării românilor la Dunărea de Jos, în oraşul Sfântului Andrei, şi întocmai cuvântului sfânt ,,cu mreaja cuvântului” încercăm să vânăm ,,peşti” cuvântători, pe care să-i aducem la Altarul Bisericii strămoşeşti, precum ne-au arătat Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip; Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian, Gherman şi Dionisie cel Smerit; Sfinţii Ierarhi Iachint de la Vicina, Mitropolitul Ţării Româneşti şi Sfântul Atanasie, Patriarhul Constantinopolului şi Păstorul creş-tinilor de la Dunăre, recent trecut în calendarul nostru. La aceeaşi păstorire duhovnicească a oamenilor ne cheamă ierarhii Vicinei şi Proilaviei, apoi cei ai tronului Dunării de Jos, care este astăzi ridicat din adâncurile istorice ale lucrării creştine multiseculare, la limanul slujirii ahiepiscopale.

În mod special astăzi, şi la Galaţi, ca şi în alte centre bisericeşti sunt evidenţiate vredniciile înaintaşilor ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi în cei 650 de ani de când Mitropolia Ţării Româneşti a fost recunoscută de Patriarhia de Constantinopol, drept continuatoare a slujirii pe aceste meleaguri din primele veacuri ale creştinării

Preafericirea Voastră, aţi iniţiat un amplu program sinodal de cinstire a apostolatului, misiunii, pastoraţiei şi memorabilelor mărturii istorice, culturale şi social-filantropice în acest an, tocmai pentru a evalua bogăţia lucrării Bisericii Ortodoxe Române, de veghe pentru binele poporului pe care-l slujeşte pe de-o parte, iar pe de altă parte aţi procedat la acte de cinstire a înaintaşilor şi a instituţiilor chiriarhale în eparhiile cu trecut istoric şi activitate liturgică-misionară şi cultural-socială deosebite, pentru a impulsiona aceeaşi sfântă şi jertfelnică slujire în viaţa comunităţilor noastre, de astăzi şi de mâine!

În faţa atâtor mărturii, sunt copleşit de uriaşa responsabilitate în faţa Domnului, a Bisericii noastre, a celor de ieri şi de astăzi, în armonioasă lucrare cu slujitorii şi poporul creştin de la Dunărea de Jos, din judeţele Galaţi şi Brăila. Asemenea Sfinţilor Apostoli din corabia de odinioară plină de peşti, rezultaţi din ascultarea de Hristos şi de sfaturile Sale, şi noi, toţi creştinii cei din «corabia» duhovnicească a Dunării de Jos, învăţăm cum să-i cinstim pe sfinţi, pe înaintaşii slujitori, şi cum să respectăm şi să evaluăm zestrea spirituală, culturală, istorică şi umană ce ne-au transmis-o. Din bogăţia şi din dărnicia lor primim îndemnul să cinstim şi să recunoaştem pe binefăcătorii noştri contemporani, în frunte cu Preafericirea Voastră şi cu Sfântul Sinod pentru iniţiativa, binecuvântarea şi oficierea ridicării în rang de Arhiepiscopie a Episcopiei Dunării de Jos şi a smereniei mele la cel de Arhiepiscop.

Împreună cu toţi slujitorii şi credincioşii noştri, într-o simfonie duhovnicească, cu Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii prezenţi din ţară şi din Grecia – Înaltpreasfinţitul prieten şi frate Dionisie, Mitropolit de Corint – aducem astăzi prinos de recunoştinţă şi mulţumim în acest cadru solemn Domnului, pentru toate binefacerile revărsate asupra Bisericii Ortodoxe Române în cei doi ani de când Preafericirea Voastră, ca Patriarh şi Părinte duhovnicesc al nostru, al tuturor românilor ortodocşi din ţară şi din lume, aţi primit «vâslele», în fruntea Corabiei celei mari.

Să Vă ţină Dumnezeu sănătos, spre a ne povăţui, îndruma şi ajuta, ca şi până acum, cu aceeaşi putere de slujire şi de misiune sfântă în lucrarea patriarhală, ani mulţi şi binecuvântaţi, încărcat de roadele «pescuitului» mereu bogat.

Îndreptându-mă, acum, către înalţii ierarhi prezenţi la evenimentul de astăzi la Dunărea de Jos, unde au contribuit prin prezenţă şi ajutor de atâtea ori la consolidarea frăţietăţii şi dragostei comunitare, le mulţumesc, cu recunoştinţă, şi îi rog să îmi fie şi pe mai departe în frunte cu Preafericirea Voastră, ajutor, prin sfatul şi experienţa lor, spre binele nostru comun, în Biserica Mântuitorului Hristos.

În mijlocul credincioşilor, aşa cum este şi firesc, mulţumim susţinătorilor, ctitorilor şi împreună-slujitorilor din societatea noastră de la Dunărea de Jos, autorităţilor judeţene, municipale, guvernamentale şi parlamentare, care ne însoţesc la acest eveniment cu semnificaţii profunde, adânci, aşa cum ne-a arătat Evanghelia de astăzi.

Cu cât intrăm împreună mai des la rugăciune şi la lucrare, în corabia Bisericii, unde ne aşteaptă Corăbierul Hristos, înţelegem şi practicăm faptele profunzimii şi ale iubirii, ale comuniunii, ale solidarităţii şi ale frăţietăţii. Doar astfel ni se va oferi şi bogăţia «pescuitului minunat», spre bucuria şi bunăstarea poporului nostru, atât de jertfitor, de demn şi de răbdător.
Îndreptându-mă, Preaferi-cirea Voastră, spre păstoriţii mei, cu preţuire, cu iubire şi cu recunoştinţă, reamintesc cele afirmate acum două decenii: «Pentru voi sunt episcop, dar cu voi sunt creştin!». În ziua Sfântului Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti aţi ridicat Episcopia Dunării de Jos la o cinstire care ne cheamă să urmăm aceleiaşi lucrări în viaţa noastră de zi cu zi. Înaintaşul nostru în slujire la Dunărea de Jos a fost Antim. Ultimul mitropolit al Proilaviei a fost tot un Antim. O parte din cinstiţii ierarhi de aici, în frunte cu Preafericirea Voastră am ucenicit şi am slujit la Mănăstirea Antim din Bucureşti.
Daţi-mi voie, Preafericirea Voastră să închei cu cuvintele Sfântului Antim Ivireanul: «Vă rog, iubiţi părinţi slujitori şi iubiţi credincioşi, intraţi neîncetat în corabia mântuirii şi dumneavoastră, încă, aveţi datorie, cele ce veţi cunoaşte şi învăţa (…) fără de făţărie şi fără de vicleşug, vă îndemn să le primiţi şi să le faceţi, pentru folosul sufletesc al dumneavoastră şi să vă supuneţi ascultării, că acea ascultare ce o faceţi mie, o faceţi lui Hristos. Şi mă rog bunătăţii şi iubirii Sale de oameni să-mi lumineze mintea ca să pot propovădui cuvântul adevărului şi să-mi întărească inima întru frica Lui, ca să pot păstori turma Lui cea aleasă, pe care a răscumpărat-o cu sângele Său».
Fie ca şi evenimentul de astăzi să stea sub binecuvântarea neîncetată a lui Dumnezeu şi sub ajutorul neîncetat al sfinţilor!”.

Înveşmântat cu însemnele arhi-episcopale, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, alături de Preafericitul Părinte Patriah Daniel şi de ceilalţi ierarhi slujitori s-au adresat apoi credincioşilor prezenţi la ceremonie care însă nu au putut intra în Catedrala Arhiepiscopală, privind ceremonia pe un ecran amplasat în exterior. Pe un podium special pregătit, în ovaţiile mulţimii de credincioşi, noul arhipăstor, ÎPS Casian a binecuvântat asistenţa şi s-a adresat spunând: „Am venit în faţa dumeavoastră ca să vedeţi că este adevărat ceea ce am spus acum 19 ani: «Pentru voi sunt episcop, dar cu voi sunt creştin!», mărturisitor al unui eveniment istoric, datorită vredniciei înaintaşilor noştri şi a receptivităţii şi dragostei dumneavoastre, ale tuturor!”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a binecuvântat pe entuziaştii creştini, rostind o alocuţiune în care a arătat că deşi nu au putut intra în catedrală pentru că spaţiul a fost restrâns, ei „au lărgit catedrala de credincioşi binecuvântaţi de Dumnezeu cu această mare şi frumoasă sărbătoare. Ridicarea sau înălţarea în rang a unei eparhii este o bucurie pentru toată eparhia, demnitate şi exprimare a recunoştinţei pentru lucrarea săvârşită, e vrednicia întregii eparhii. Noi, astăzi, ne-am permis să onorăm înălţarea în rang a Preasfinţitului, care a devenit Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, dar şi ridicarea în demnitate a aprecierii a tuturor clericilor şi credincioşilor din această vrednică, harnică şi binecuvântată eparhie.

Vă felicităm deodată cu Înaltpreasfinţitul Părinte Casian şi pe dumneavoastră, clerul şi credincioşii din această de Dumnezeu păzită şi de Dumnezeu învrednicită pentru lucruri mari Arhiepiscopie a Dunării de Jos!
Dumnezeu să vă dăruiască bucuria rodirii faptelor bune şi aşa să ne vedem şi în împărăţia lui Dumnezeu, în lumina Învierii şi să ne dăruiască Hristos-Domnul binecuvântarea Sa ca să zidim noi biserici, să creştem copiii în credinţă, să ajutăm pe cei bătrâni, pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei mai necăjiţi decât noi, să aducem bucurie pretutindeni – bucurie din bucuria lui Hristos şi lumină din lumina lui Hristos!”

De la Galaţi la Tulcea, însoţiţi de paşii Sfântului Ierarh Iachint de Vicina

Ultima parte a vizitei canonice a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-a desfăşurat în Episcopia Tulcii.
În după-amiaza zilei de 27 septembrie a.c., Preafericirea Sa, însoţit de alţi ierarhi ai Sfântului Si-nod a sfinţit biserica cu hramul „Sfânta Treime şi Sfântul Ierarh Iachint“  din municipiul Tulcea. De asemenea, în cadrul acestei sfinte slujbe a avut loc şi ceremonia de proclamare locală a canonizării Sfântului Ierarh Iachint al Ţării Româneşti.

Arhiepiscopia Dunării de Jos – înnoirea chemării la continuitatea împreunei-slujiri

Ridicarea Eparhiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie reprezintă recunoaşterea vechimii istorice, a misionarismului creştin şi a împlinirilor pastorale ale acestei eparhii, de-a lungul vremii. Dar, mai presus de toate, ea reprezintă o nouă responsabilizare, mai înaltă şi mai mare, atât pentru întâistătorul ei, ÎPS Arhiepiscop Casian, cât şi pentru cler şi credincioşi, în continuarea faptelor sfinţitoare şi mântuitoare pentru toţi, deopotrivă, aduse ca o jertfă de mulţumire Domnului Hristos, Arhiereul cel veşnic.