O dată cu întemeierea noului stat, independendent politic, dar şi bisericesc cum a devenit România în secolul al XIX-lea, a apărut necesitatea construirii, în Bucureşti, a unei catedrale care să întărească noua realitate istorică. Prin câştigarea independenţei de stat la 1877 şi declararea statului român ca regat în anul 1881, a trebuit ca Biserica Ortodoxă Română să încununeze aceste realizări prin ridicarea unui lăcaş de rugăciune care să devină simbol pentru credinţa naţiunii române.
Aşadar, primele demersuri pentru ridicarea Catedralei neamului românesc au început la 1 martie 1881, în timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu (1875-1886) care a invitat la Palatul mitropolitan pe cei mai de seamă oameni ai ţării pentru a discuta despre necesitatea ridicării unei catedrale la Bucureşti. Urmare acestui demers, în anul 1884 guvernul condus de I.C. Brătianu a alocat Ministerului Cultelor şi Instrucţiunilor publice suma de 5.000.000 de lei pentru catedrala din Bucureşti.
Proiectul a fost reluat după înfiinţarea Patriarhiei Române la anul 1925, însă cel de Al Doilea Război Mondial şi apoi regimul comunist au împiedicat continuarea acestuia.
Abia după anul 1990 proiectul a fost reluat, dar cu multe piedici ridicate de alegerea amplasamentului. După îndelungi dezbateri, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a aprobat pe 6 ianuarie 2006 memorandumul privind cedarea terenului pentru construirea ansamblului arhitectural „Catedrala Mântuirii Neamului”. Astfel, la 13 februarie 2006, Patriarhia Română a preluat terenul în suprafaţă de 11 ha unde vor fi construite Catedrala şi aşezămintele patriarhale. La începutul lunii aprilie 2006 a fost aprobat şi proiectul de hotărâre privind planul urbanistic zonal pentru ridicarea acestui complex arhitectonic bisericesc reprezentativ pentru slujirea şi rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria neamului, pe locul marcat de existenţa a şase biserici demolate în timpul regimului comunist prin anii 1982-1984.
Prin purtarea de grijă şi strădania PF Patriarh Daniel, în vederea realizării Ansamblului Arhitectural „Catedrala Mântuirii Neamului”, te-mele de proiectare au fost dezbătute în trei simpozioane consultative, ce au avut loc în Palatul Patriarhiei în datele 15 decembrie 2008, 26 iunie 2009 şi 9-10 decembrie 2009. Patriarhia Română a lansat în ziua de 28 decembrie 2009 licitaţia de selectare a proiectului „Catedralei Mântuirii Neamului”, această lucrare având valoare de simbol în conştiinţa şi viaţa poporului român. Depunerea dosarelor cadru, care angajează ofertantul în elaborarea ofertei de proiectare, a avut loc în data de 26 ianuarie 2010.
După alegerea proiectului au început demersurile privind obţinerea autorizaţiei de construire, pe scurt aceste etape desfăşurându-se astfel:
– 02 septembrie 2010 – obţinerea autorizaţiei de construire;
– 08 noiembrie 2010 – începerea lucrărilor pentru amenajarea organizării de şantier – lucrări executate de către firma SC FC CONSTRUCT EDIL SRL;
– 26 noiembrie 2010 – începerea lucrărilor pentru executarea pereţilor mulaţi – lucrări executate de către firma SC FORETIS INJECT SRL
– 05 ianuarie 2011 – finalizarea lucrărilor pentru amenajarea organizării de şantier.
Lucrările au demarat încă din primăvara anului 2011 şi la această dată sunt continuate cu toate forţele amplele lucrări de pe Dealul Arsenalului. În aceste zile a fost finalizat primul rând de ancoraje de pe latura estică a locului unde se va afla altarul noii Catedrale patriarhale. Conform declaraţiei unuia din inginerii constructori, lucrarea se află la nivelul excavaţiei pentru rândul 3 de ancoraje, iar în continuare se va lucra cu ambele utilaje pentru a finaliza şi aceste rânduri. Ar fi ultimele ancoraje, cca 190 de bucăţi. Se va continua cu săpăturile, cu montarea şpraiţurilor, urmând a se finaliza şi primul rând de şpraiţuri, după care urmează încă două. Excavaţia se află la -9 metri, deci, mai sunt de săpat încă 4 metri de la această cotă.
Pentru realizarea zonelor de acces şi a legăturilor funcţionale între toate nivelele Catedralei Mântuirii Neamului, au fost prevăzute şase noduri de circulaţie verticală, formate din scări şi baterii de lifturi. Acestea asigură legătura dintre parter şi nivelele inferioare până la cota -16,0 metri, dar şi cu nivelele superioare, până la cota + 42,0 metri. De la aceasta cotă în sus, circulaţia se continuă prin intermediul a patru baterii de scări şi lifturi, situate la baza turlei principale, până la cota +57,0 metri. De asemenea, două scări si două lifturi urcă pană la cota +71,0 metri, apoi cele două lifturi şi o scară – care se desfăşoară în jurul turlei principale, urcă până la cota +91,0 metri.
În amintirea cinstitoare a jertfei eroilor neamului, catedrala va purta hramul „Înălţarea Domnului”, iar la propunerea ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, Sf. Sinod a hotărât conferirea unui al doilea hram – Sfântul Apostol Andrei- ilustrativ pentru sorgintea apostolică şi vocaţia unificatoare şi integratoare a Ortodoxiei româneşti. În demersul făcut către Sf. Sinod, în februarie 1999, ÎPS Sa arăta că „nu este de prisos însă mărturia puternică, profundă şi directă a poporului dreptcredincios la aducerea moaştelor Sf. Ap. Andrei în România, la Iaşi, în octombrie 1996 la iniţiativa ÎPS Mitropolit Daniel la Moldovei şi Bucovinei, fapt remarcabil de recunoaştere peste milenii a Apostolului încreştinării noastre. Oraşe, biserici, zone ale ţării şi asociaţii poartă recunoştinţă veşnică Sfântului Andrei ca ocrotitor şi tot mai multe voci aderă pentru alegerea de către Biserică a Sfântului Andrei ca ocrotitor al neamului”.
Deci, Catedrala Mântuirii Neamului nu va fi nici mică, nici mare, nici ieftină, nici scumpă, ci, un simbol al sufletului românesc în rugăciune înălţătoare către cer! Preafericitul Părinte Patriarh Daniel prezintă în cuvinte dumnezeieşti frumuseţea acestei biserici:
“Întrucât o biserică ortodoxă este învelişul arhitectural al unui conţinut spiritual, şi anume comuniunea oamenilor credincioşi cu Hristos-Capul Bisericii celei vii, “Acelaşi, ieri, astăzi şi în veci”(Evrei XIII, 8), fiecare biserică ortodoxă trebuie să exprime eternitatea în timp, deci în fiecare veac. Iar amprenta de veac se vede în ceea ce se aduce nou ca un reflex şi ca o ofrandă a veacului respectiv, nu numai privitor la materialele construcţiei, ci şi ca interpretare a spaţiului sacru. Ca atare, Catedrala Mântuirii Neamului trebuie construită astfel încât să devină cuvânt teologic, cuvânt teologic zidit în simbol, cuvânt vizualizat, nu numai prin icoane, ci şi prin modul de a organiza spaţiul, ca spaţiu sacru, pentru a simboliza comuniunea oamenilor cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt, mai precis comuniunea cu Sfânta Treime şi cu toţi sfinţii din toate veacurile”.
Sectorul Patrimoniu şi Construcţii bisericeşti