Interviu cu ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos despre vizita Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a unei delegaţii din Biserica Ortodoxă Română, la comunităţile ortodoxe româneşti din Franţa.
O scurtă prezentare a vizitei
În perioada 9-13 aprilie 2011, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în fruntea unei delegaţii din ţară, a vizitat Mitropolia Românilor Ortodocşi din Europa Centrală şi Meridională din Franţa, la invitaţia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh a rostit în plenul Adunării Parlamentare o alocuţiune intitulată ,,Dimensiunea religioasă a dialogului intercultural”, şi a participat la o întâlnire ecumenică în catedrala din Strasbourg.
Mai întâi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi delegaţia română au participat la ceremonia religioasă desfăşurată sâmbătă, 9 aprilie a.c., la Cimitirul militar de la Haguenau, unde odihnesc peste 400 de soldaţi români, eroi din Primul Război Mondial. S-au sfinţit două cruci-troiţe aduse din România, iar Preafericitul Părinte Patriarh a oficiat parastasul cu participarea ierarhilor, a preoţilor şi credincioşilor români, alături de autorităţile române de la Ambasadă şi Consulatul din Strasbourg, precum şi de cele franceze, civile şi militare, locale şi centrale.
În a doua zi a vizitei, duminică, 10 aprilie, în biserica parohială a comunităţii româneşti ,,Sfântul Ioan Botezătorul” din Strasbourg, păstorită de pc pr. dr. Vasile Iorgulescu, a avut loc ceremonia sfinţirii iconostasului, dăruit de Preafericitul Patriarh pe când se afla, ca mitropolit, la Iaşi. Tot Preafericirea Sa a mijlocit la Arhiepiscopia Catolică pentru a se obţine, pentru slujire, o veche, frumoasă şi maiestuoasă biserică! S-a sfinţit apoi o capelă cu hramul ,,Sfântul Ioan Valahul”, precum şi bilioteca şi sălile comunitare ale parohiei, cărora Preafericitul Părinte Patriarh le-a oferit patronaje spirituale: Părintele Arhimandrit Cleopa şi Părintele Profesor Dumitru Stăniloae.
La Sfânta Liturghie au participat împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Înaltpreasfinţitul Iosif, ierarhul locului, Arhiepiscopul Casian al Dunării de Jos, Preasfinţi-tul Timotei al românilor ortodocşi din Spania şi Portugalia, Preasfinţi-tul Marc Nemţeanul, episcop-vicar al Mitropoliei Române a Europei Centrale şi Meridionale, precum şi preoţi români invitaţi de părintele paroh. S-a adăugat soborului şi preacuviosul arhim. Daniil Oltean, vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Dunării de Jos, aflat la studii, la Paris.
În seara aceleiaşi zile a avut loc sfinţirea bisericii ortodoxe române din localitatea Pulversheim, de lân-gă Mulhouse. Comunitatea locală, în frunte cu inimosul ei preot, a primit o biserică veche, monument istoric, pe care a restaurat-o exemplar, oferindu-i hramul ,,Sfinţii Cosma şi Damian”. Mulţimea slujitorilor din Franţa, Germania şi Elveţia, a credincioşilor, a oaspeţilor francezi, omilia Preafericitului Părinte Daniel, o excepţională cateheză mistagogică pentru a înţelege rostul Bisericii, ,,acela de a pregăti pe oameni pentru a primi viaţa veşnică şi bucuria veşnică a Împărăţiei Cerurilor”, au creat pentru toţi o autentică sărbătoare de suflete şi de comuniune, ca şi acasă! A fost o sfinţire tot atât de solemnă ca într-o mare localitate tradiţională din România!
După cum a fost prezentat evenimentul atât în Ziarul Lumina, cât şi la TV Trinitas, în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, adânc legat de locurile vizitate încă de pe vremea studenţiei la Strasbourg, atunci când împreună cu Arhiepiscopul Adrian, cu părintele Aurel Grigoraş, s-a reluat pelerinajul religios la Cimitirul eroilor români de la Haguenau, prilej cu care s-a întemeiat şi comunitatea parohială, prin reunirea românilor aflaţi, în condiţiile de atunci, ale suferinţei României, sub povara dictaturii atee.
În acest sens, am solicitat Înaltpreasfinţiei Sale câteva gânduri şi mărturisiri ale acestei vizite pastorale şi ecumenice în Franţa:
– Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop, pentru început, povestiţi-ne puţin despre oraşul Strasboug şi importanţa lui pentru cultură, teologie şi în raporturile dintre români şi francezi?
– Oraşul Strasbourg, situat în Alsacia, este un mare centru de spiritualitate şi cultură, cu origini în perioada romană. Aşezat pe afluentul Rhinului, oraşul este reprezentat prin una din cele mai frumoase catedrale ale Europei, a cărei construcţie, începută încă din secolul al XII-lea, se continuă şi în ziua de astăzi. De asemenea, tot acolo funcţionează a treia universitate, ca importanţă, din Franţa, iar ca vestigiu patrimonial este de remarcat cartierul „La Petite France”, care conservă într-un mod admirabil arhitectura medievală continuată de arhitectura de influenţă germană, actualizată de arhitectura modernă dezvoltată astăzi la periferie.
Faima acestui oraş o reprezintă sediul unor instituţii precum Consiliul Europei sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pentru noi românii însă, Strasbourgul înseamnă mult mai mult din punct de vedere a prezenţei româneşti, încă din timpul Primului Război Mondial, deoarece acolo îşi odihnesc somnul cel de veci eroii români, în cimitirele de la Haguenau sau de la Soulzmatt.
Strasbourgul este şi un centru luminos pentru educaţie, cultură teologică şi pentru ştiinţă, în general, aceasta deoarece, în condiţiile de după Primul Război Mondial, acest oraş, prin Universitatea sa, a devenit „vitrina” ţărilor din est prin grija autorităţilor franceze care au oferit burse pentru nenumăraţi români, teologi de marcă. Amintim, printre aceştia, pe Patriarhul Iustin Moisescu, Arhiepiscopul nostru Antim Nica, pr. prof. dr. Ioan G. Coman sau pr. prof. dr. Rămureanu. Şirul acestor nume ilustre culminează cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Şi Noi, la rândul nostru, am beneficiat de o bursă de studii, la iniţiativa fericitului întru pomenire Mitropolit Antonie al Ardealului. Timpul petrecut acolo a însemnat, pe de o parte, pregătirea doctoratului, iar pe de altă parte, începutul ceremoniilor religioase, mai întâi la cimitirul militar de la Haguenau şi, mai ales, prin aşezarea temeliei spirituale şi umane pentru comunitatea parohială „Sfântul Ioan Botezătorul”, care, după treizeci de ani, a primit vizita Părintelui Patriarh, la invitaţia mitropolitului locului şi a părintelui paroh.
– Cum sunt românii din zona Alsacia?
– Prin cinstirea eroilor, românii de acolo se înrădăcinează într-un „tablou” care seamănă mult, din punct de vedere geografic, cu unele din regiunile României, beneficiind însă de mai multe facilităţi culturale şi economice.
Românii din zona alsaciană sunt intelectuali, medici sau muncitori care s-au integrat destul de bine, având câteva exemple foarte bune încă din perioada interbelică. Aici mă refer la profesorul universitar Alexandre Chabert sau la profesorul Octavian Nandriş, la medici precum doctorul Virgil Pîntescu sau alţii.
Trebuie să spunem că, prin parohie şi prin prezenţa lăudabilă a studenţilor în teologie, care sunt în număr de doisprezece, românii din Alsacia sunt mult implicaţi în viaţa spirituală a Bisericii noastre. Am putut observa foarte multe trăsături spirituale, tradiţii din locurile de baştină ale românilor, aşezate ca într-un buchet şi oferite la slujbe sau la diversele manifestări culturale ale parohiei româneşti de acolo.
Aş putea spune că românii din Alsacia sunt „ambasadorii” de suflet ai unei Românii echilibrate între credinţă, cultură şi hărnicie.
– Spuneţi-ne şi câteva cuvinte despre parohia românească „Sfântul Ioan Botezătorul”.
– Totul a început acum treizeci de ani, pe când eram diacon şi cadru didactic la Seminarul Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău, când am avut nevoie de un cadru firesc de continuitate, în Biserica în care cred şi între oamenii pe care îi iubesc şi îi respect. Toate acestea au constituit reperele importante pentru invitarea românilor, care erau pe atunci puţini, dar reprezentativi pentru sufletul românesc şi pentru tradiţia noastră. Majoritatea erau plecaţi din ţară din perioada interbelică. Am încercat, atât cât am putut, dar din toată inima să îi slujesc, la Liturghie, fie în capela comunităţii greceşti, fie în cea a bisericii ruse. Veneau persoane pentru care rosteam şi părţi ale Liturghiei în limba română, însă nu trebuie uitate nici celelalte ceremonii de obşte, care au consolidat şi mai mult românii între dânşii, dându-mi şansa de a respira credinţa şi specificul vieţii noastre spirituale într-o altă zonă decât a noastră patrie.
Am învăţat multe de la românii din zona Strasbourgului şi unii de la alţii am învăţat să ne preţuim şi să ne stimăm, pentru a ne continua în Biserică existenţa noastră ca popor creştin. Aşa a luat naştere comunitatea parohia românească de la Strasbourg. Acum, comunitatea creată este una importantă, iar pentru mine, personal, a rămas prima familie bisericească, la începutul slujirii ca diacon.
După plecarea mea în ţară, Patriarhia a trimis un preot stabil, care este şi acum, pr. Iorgulescu, cel care cu multă răbdare, după douăzeci şi şapte de ani a reuşit, în alte condiţii decât cele de pe timpul Nostru, să obţină cu sprijinul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la acea vreme Mitropolit al Moldovei, un spaţiu de slujire, o splendidă biserică din secolul al XIX-lea, destul de aproape de centrul oraşului, lăcaş binecuvântat cu prilejul recentei vizite.
Aş putea spune că în treizeci de ani, parohia românească de la Strasbourg funcţionează exact ca orice parohie de acasă, ceea ce nu este puţin lucru dacă ne gândim la condiţiile oferite de un oraş cosmopolit, la faptul că românii – de multe ori – se află la distanţe deloc neglijabile unii faţă de alţii şi cu toţii faţă de locaşul de cult sau la faptul că nu întotdeauna condiţiile de viaţă sunt prielnice unei comunităţi eterogene. Oricum, este una dintre cele mai dinamice parohii ale noastre în Franţa şi în Occident. Este o lucrare sfântă şi, în acelaşi timp, o minune a Sfântului Ioan Botezătorul, pentru care mulţumim lui Dumnezeu şi apreciem mult pe toţi cei ce se ostenesc cu multă râvnă în viaţa comunităţii de acolo!
– Care sunt realităţile prezente în viaţa comunităţii româneşti de acolo?
– Am putea să rezumăm realităţile din viaţa comunităţii româneşti de la Strasbourg în câteva cuvinte. Acestea vizează trei mari direcţii. Este vorba de o realitate spirituală, care stă pe temelia eroilor şi a martirilor români care, prin jertfă, au pregătit integrarea noastră. O a doua formă de reprezentare este cea spirituală, prin intermediul tinerilor credincioşi care poartă Biserica şi credinţa în viaţa lor printre oameni de alte credinţe şi alte culturi; iar în al treilea rând este o reprezentare românească ca ţară şi popor, acolo unde sunt structurile sociale şi culturale europene. O reprezentare sacră – prin eroi, o reprezentare spirituală – prin studenţi şi prin creştinii care se întrunesc în biserică şi, în acelaşi timp, o reprezentare propriu-zis naţională, într-o zonă europeană. Toate aceste elemente: elementul sacru, elementul spiritual şi cel cultural, împreună cu cel naţional reprezintă trăsătura de bază a comunităţii româneşti de la Strasbourg.
Interviu realizat de Petrişor Ghidu