După ce am parcurs cu toții drumul Postului Mare, care ne conduce spre Sfintele Paști, dedicându‑ne curățirii sufletului, căutării interioare și înfrânării de la ceea ce este nepotrivit față de Dumnezeu și de semenii noștri, și în același timp conștientizând propriile neputințe și suferințe și simțind povara vieții de zi cu zi, am ajuns îla „praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor“, Învierea Domnului. Această sărbătoare, asemenea unui far luminos, nu doar călăuzește viața credincioșilor pe pământ, dar luminează și tărâmul vieții de dincolo, căci Învierea Domnului este o sursă de lumină și speranță, oferindu‑ne tuturor o nouă perspectivă și o profundă bucurie spirituală.
În Arhiepiscopia Dunării de Jos, slăvitul praznic a început când Părintele Arhiepiscop, însoțit de cântările de rugăciune de la strană, a pășit în Catedrala Arhiepiscopală, purtând în mâinile sale Lumina Sfântă într‑un suport special de candelă. Lumina a fost adusă în seara Sâmbetei Mari de la Patriarhia Română, care trimisese o delegație la Ierusalim pentru a aduce Lumina Sfântă de la Mormântul cel de viață dătător al Domnului nostru Iisus Hristos, cu scopul de a „lumina“ și binecuvânta Grădina Maicii Domnului, România.
Înaltpreasfinția Sa a oferit părinților slujitori din Eparhia Dunării de Jos „Lumina lui Hristos“. Acest moment înălțător de bucurie a permis ca, prin preoți, fiecare creștin să primească Sfânta Lumină, născând astfel în sufletele lor speranță și întărire în dreapta credință.
La momentul mult așteptat, soborul de preoți și diaconi ai Catedralei din Galați, condus de păstorul turmei lui Hristos de la Dunărea de Jos, a ieșit solemn în fața locașului de cult. În fruntea lor, Chiriarhul a rostit cuvintele de chemare „Veniți de luați lumină“, adresându‑se miilor de credincioși strânși în jurul catedralei, pe strada Domnească a municipiului. Acest moment a fost plin de solemnitate și emoție pentru toți cei prezenți, marcând începutul praznicului Învierii Domnului.
Așa cum se exprimă și în cântarea a treia din Canonul Învierii: „Acum toate s‑au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s‑a întărit!“, și Calea Domnească a orașului dunărean a devenit un adevărat ocean de lumină, strălucind din candelele fiecărui credincios prezent la această sfântă slujbă. Imaginea aceasta reflectă o participare a întregii creații la bucuria Învierii. Lumina purtată de credincioși este simbolul bucuriei, speranței și încrederii în Învierea lui Hristos, care înalță sufletele și împlinește inimile.
În cuvântul rostit, ÎPS Sa a evidențiat că biruința asupra suferinței, greutăților și singurătății în viața poporului este posibilă prin credința neclintită și iubirea față de Dumnezeu. Creștinii au fost îndemnați să‑și deschidă inimile către cei care se confruntă cu lipsa iubirii aproapelui, astfel încât să poată împărtăși din bunătatea și faptele lor bune. Acest act de împărtășire poate lua forma atât a cuvintelor încurajatoare, cât și a acțiunilor concrete de generozitate, oferind alinare și speranță celor aflați în nevoie și aducând astfel pace și bucurie în viețile lor. În acest mod, credincioșii sunt chemați să fie surse de lumină și speranță în lumea înconjurătoare, manifestând dragostea și compasiunea lui Hristos în întâlnirea cu ceilalți.
Înaltpreasfinţia Sa a adus în discuție importanța și semnificația profundă a sărbătorii Învierii Domnului: „Hristos este sursa vieții și a luminii pentru omenire, iar această lumină este simbolizată de fiecare lumină aprinsă în timpul slujbei de Înviere, care înfrânge întunericul și se răspândește în inimile credincioșilor. Mântuitorul, conform evangheliei din noaptea pascală, este lumină pentru fiecare ființă umană care vine în lume. Învierea lui Hristos din morți în a treia zi a biruit umbrele întunecate ale morții și a adus speranță și încredere în veșnicie. Deși Hristos a venit pentru cei ai Săi, mulți nu L‑au primit așa cum ar fi trebuit. Însă cei care L‑au primit, adică toți cei ce cred în El, primesc harul de a fi fii ai lui Dumnezeu‑Tatăl. Prin faptele lor bineplăcute, credincioșii primesc din plinătatea Sa, adică har peste har, obținând puterea de a birui frica morții și de a depăși iluzia veșniciei acesteia. Adevărul este că prin Învierea Sa, Hristos ne oferă nădejdea că și noi vom învia, căci fiecare credincios primește viața din El și este chemat să trăiască în lumină și speranță. Este o încurajare profundă de a avea credință în Învierea Domnului și de a trăi în conformitate cu învățăturile Sale, știind că prin El avem nădejdea unei vieți veșnice alături de Dumnezeu“.
După cuvintele pline de înțelepciune, toți credincioșii au primit pâinea sfințită, cunoscută sub numele de „pască“. De pe esplanada Catedralei, părintele arhiepiscop și soborul de slujitori le‑au oferit credincioșilor darurile tradiționale specifice Sfintelor Paști.
Hristos a înviat!
Vicențiu Tacea