Cea de a treia duminică din Postul Mare – Duminica Crucii – a fost o zi deosebită în viaţa tinerilor aflaţi în Penitenciarul de Minori şi Tineri din localitatea Tichileşti, judeţul Brăila.
Activităţile liturgice, sociale şi filantropice desfăşurate au implicat aproape o treime din cei aflaţi în custodia penitenciarului.
După oficierea Sfintei Liturghii la capelă, unde au participat la slujbă 30 de copii, alţii în număr de peste o sută au fost vizitaţi la dormitoare, prilej cu care au primit dulciuri şi un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia acestei zile: „Fără Învierea Domnului, Crucea ar fi fost doar o palmă pe obrazul istoriei omenirii. Prin Patimile, Moartea şi Învierea Domnului, crucea, obiect de tortură, devine Sfânta Cruce, se preschimbă în Altar sfinţit cu Sângele Mielului Hristos, din dragoste pentru lumea pe care, tot din iubire, a creat-o.
Sângele arată viaţa. De aceea, putem spune că viaţa Mântuitorului Iisus Hristos a preschimbat lemnul în care era înfipt boldul morţii, în sad de viaţă purtător pe pământ (Axion la Înălţarea Sfintei Cruci). Prin Mântuitorul Hristos, viaţa înseamnă Cruce, iar Crucea înseamnă viaţă. Îndemnul Mântuitorului de a lua crucea şi a-L urma este de a ne accepta viaţa, aşa cum este ea. Viaţa omului din penitenciar, mai ales a copilului, este o cruce grea, care de multe ori îl îngenunchează pe cel ce o duce. Şi bine este când acestora le iese în cale un Simon din Cirena, care poate fi oricine dintre noi, atât mama, tata ori un prieten.”
Cu acest gând, împreună cu conducerea penitenciarului, cu lucrătorii din serviciul de educaţie şi intervenţie psihosocială şi conducerea Şcolii de Arte şi Meserii din penitenciar, s-a organizat o vizită socială, la care au luat parte 12 copii şi 45 de vizitatori. „Fiecare întâlnire a persoanelor private de libertate cu familia reprezintă o ocazie importantă de conştientizare a faptului că sunt iubiţi, preţuiţi, doriţi. Privarea de libertate oferă oportunitatea de a verifica prietenia autentică şi nu de puţine ori dezamăgirile au fost crunte. Familia este cea care nu-l uită, care oferă permanent suport. Familia, care de multe ori însemnă mai puţin decât prietenii, este cea care se gândeşte permanent la cel care a lăsat «cuibul gol»” – a precizat doamna Siţa Popa, psihologul unităţii.
Tot în această zi, pr. Costel Vatră, parohul Catedralei „Naşterea Domnului” din municipiul Brăila şi credincioşi din parohie au cercetat duhovniceşte 33 de copii nevizitaţi de familii, datorită situaţiei financiare precare sau pentru că nu este nimeni care să se intereseze de soarta lui. Pentru a vedea cât de importantă este o asemenea faptă de milostenie sinceră, redăm doar cuvintele unui deţinut: „Nu are cine să vină la mine! Numele meu este numele locului şi al lunii din anul când am fost găsit, fiind abandonat pe stradă. Este greu să nu ai pe nimeni pe lume, să nu fie şi pentru tine o uşă la care să baţi şi din spatele căreia o mână să deschidă şi o faţă pe care se odihneşte un zâmbet cald să te întâmpine. A trebuit să ajung la puşcărie pentru ca să înţeleg că şi pentru cei ca mine este o uşă mereu deschisă. De mine depinde dacă intru sau nu. Aceea este uşa Bisericii!” (I. B.).
Copii au primit încălţăminte, ciorapi, prosoape şi săpun, lenjerie intimă şi nelipsitul pachet cu dulciuri. „Ca şi anul trecut, am răspuns în această zi la apelul făcut de părintele capelan, de a ajuta pe cei de departe şi necăjiţi, aflaţi în penitenciar la Tichileşti. Crucea ne aminteşte de jertfă. Perioada Postului Paştelui este una foarte potrivită de a bucura şi pe alţii din puţinul jertfei noastre. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Dintru ale Sale dăruim aproapelui, prin care cele dăruite iarăşi se întorc la Domnul!” a mărturisit pc. pr. Costel Vatră despre scopul acestei vizite frăţeşti.
Preot capelan Sorin Pleşca