Preotul Toader Toma protopop de frunte al ţinutului Covurlui (II)

Posted on By admin

Continuare din nr. 425-426

Când și‑a început preotul Toader Toma activitatea ca protopop al Covurluiului, deocamdată rămâne o necunoscută. Știm sigur că la 13 ianuarie 1774 deținea această funcție dintr‑o însemnare publicată, cum am amintit, de Gh. T. Ki­­rileanu și pe care o re­producem aici: „Această sfântă…anume… priotul Vasile sin Abrohie… şi am cumpărat‑o de la sfinţie sa… protopoapa Theodora din Gălaţi cu bani gata taleri… fie mie… întâmpla la vro prădăciune sau să o fure cineva… vinde‑o cineva… şi a tăgădui‑o… să fie supt blăstămul Domnului nostru I(isu)s H(ris­to)s şi Presfintii Născătoarii de Dumnezău şi de 318 Oteţ(i) de la Nechiia şi afurisiţi. Fierul şi piatra să putrezească, iar trupurile lor să nu putre­zască.

Coperta I a Evangheliei, imprimată la București, în anul 1693, care a aparținut bisericii „Sf. Proroc Ilie“ din Galați

Şi s‑au scris în zilele luminatului şi preînălţatului Costantin voivod Mavrocordat.

Şi umbla veletul 7282 (adică 1774, n. ns.), ghenar 13.

Şi am scris eu, ierei Vasile ot… şi când… eram la Gălaţi de un an şi slujiam la bisărica jupănului Stavri şi în (îmi, n. ns) dedesă… în casa lui Lişcă ce o cumpărasă jupănul Stavri. Şi dascal ave(a)m pe finul Ion… Ştefan Buşilă din Pisc. Şi ave(a)m pe Strătulat clisiiarc, ficiorul lui moş Sandul din Gălaţi, fratili lui Marin băcalul“1.

Însemnarea aceasta, cu toate sincopele (nu știm dacă punctele de suspensie care aparțin lui Kirileanu reprezintă rupturi ale suportului sau cuvinte indescifrabile), prezintă deosebit interes pentru informațiile bogate pe care le conține.

Este posibil ca Abrohie, tatăl preotului Vasile să fie preotul Neacşul Amvrohie, slujitor înainte de anul 1809 la biserica Sfinţii Voievozi din Şerbeştii Vechi de lângă Galaţi.2 Un alt preot, Gheorghie Amvrohii era al treilea slujitor la biserica Sf. Voievozi din Măxineni (fost sat pe teritoriul actual al satului/comunei Independența, județul Galați), ținutul Covurlui, la 18093.

Preotul Vasile a ţinut să precizeze că însemnarea sa a făcut‑o „în zilele luminatului şi preînălţatului Costantin voivod Mavrocordat“. Este vorba de cea de a patra şi ultima domnie a lui Constantin Mavrocordat (iunie – decembrie 1769, urmată de ocupaţia rusească, 27 septembrie 1769 ‑ septembrie 1774).

Așadar, înainte de 13 ianuarie 1774, preotul Toader Toma era sigur protopop al Covurluiului. Deținea această funcție și în anul 1785, cum rezultă dintr‑o altă însemnare contemporană: „Să să ştie că această carte (este) a protopopului Theodoran de ţinutul Cohurluiului; am scris eu, Caramfil sin prot(opopului), la leat 1785“. Însemnarea se găsește pe un exemplar din lucrarea domnitorului Dimitrie Cantemir al Moldovei (23/4 decembrie 1710‑11/22 iulie 1711, a doua domnie), anume Divanul, Iași, 1698, f. 37, păstrată în Biblioteca Universitară din Cluj4. Conform acestei însemnări, aflăm că protopopul avea un fiu, numit Caramfil, care este pomenit și mai târziu, cum vom vedea.

Peste aproape 6 ani o altă însemnare, în limba greacă, ne încredințează de cumpărarea de către protoiereul Theodoran a unei Evanghelii bilingve imprimată la București, în 1693, a cărei traducere în limba română o reproducem aici: „Această Sfântă Evanghelie este a protoiereului Theodoran din Galați și a cumpărat‑o pentru 12 florini de la un romios în anul 1779, octombrie 10“5. Preotul Toader era protopop al Protopopiatului Covurlui şi la 27 noiembrie 1786, conform unui „perilips6 de samă“ pentru „luaturi şi daturi ci‑au fost rânduit de răposatul Iacob episcop de Roman (a păstorit în perioada martie‑25 octombrie 1786)“7, la care ne‑am referit mai înainte.

Este posibil ca la sfârșitul acestui an, respectiv decembrie 1786, să înceteze activitatea de protopop al ținutului Covurlui a părintelui Toader (Theodoran) Toma, dacă afirmația că urmașul său, protopopul Gheorghe Avram, și‑a început slujirea de protopop la Galați, în anul 17868.

După această dată, la 10 noiembrie 1792, Inochentie Greceanu, egumenul Mănăstirii Adam din ținutul Covurlui, dă un zapis „părintelui chir Teodoret pro(to)p(op) i a dumisali săn Caranfil, ot ță(nu)tul“, prin care adeverește că s‑a împrumutat de la aceștia cu 500 de lei9. Așadar, părintele Teodoret era în viață la această dată, dar nu se mai afla în funcția de protopop10; titulatura aceasta și‑a păstrat‑o, așa cum s‑a întâmplat și în alte situații similare.

O ultimă însemnare care amintește de protopopul Toader Popa, cunoscută până acum, din primăvara anului 1826, înscrisă pe Evanghelia bilingvă (greco‑română), tipărită la București, în 1693, de către Antim Ivireanul (exemplar aflat în depozitul de bunuri bibliofile al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, inv. nr. 249) aparține unui nepot al protopopului Theodoran. Iată ce scrie autorul însemnării (f. 1‑63): „Această Sfăntă Evanghelii s‑au găsăt (sic) la mine în vremea Revoluției (de) la anul 1821 și am păstrat‑o până acum și acu am dat‑o părintelui Petrea proto(po)pu din Galați ca s‑o dea earăș(i) la biserica Sfântul Prorocu Ilie din Gălați, să fii di slujbă și spre pomenire, pentru osteneali și purtare di grijă ci am avut di n‑am înstrăinat‑o la altă mănă; cari și di acu înainte, cine va fi epitropi la acea sfăntă bisărică și o va înstrăina să aibă a da samă la Dreptu(l) Judecătoru. Și spre pomenire rogu și eu pi cei ci or sluji cu această Sfântă Evanghelii să se roage și pentru mine, păcătosul. 1826, aprilie 13. Enachi Caranfil, nepot protopopului Theodoran răposatu din Galați“11.

Din însemnarea de mai sus rezultă, indirect, că protopopul Theodoran fusese slujitor la biserica Sf. Proroc Ilie din Galați, unde se afla și sediul protopopiatului. Nepotul acestuia, Enachi Caranfil, se pare că a fost epitrop al bisericii amintite, calitate în care și‑a asumat răspunderea de a proteja de distrugere sau pierdere Evanghelia, în timpul Eteriei din 1821. După trecerea pericolului și, probabil, refacerea bisericii, înapoiază cartea proprietarului de drept, prin intermediul protoiereului în funcțiune la 1826, Petru (Petrea, în însemnare) Procopie. Tot însemnarea respectivă ne încredințează că protopopul Toader nu mai era în viață la 13 aprilie 1826.

Desprindem din însemnările respective că protopopul Toader Toma era preocupat de cultură, cumpărând cărți și avea o caligrafie foarte frumoasă. Nu este exclus ca acest protopop să fi fost unul din profesorii Şcolii domneşti de la Mănăstirea Mavromol, înfiinţată la 1765.

Pe baza mărturiilor prezentate încercăm, la finalul acestui studiu, o schiță biografică a protopopului Toader (Teodoran) al ținutului Covurlui:

 Preotul Toader Popa s‑a născut aproximativ în primele două decenii ale secolului al XVIII‑lea. Tatăl său se numea Ion. Toader Popa, era dascăl la una din bisericile din Puțeni, astăzi localitatea Valea Mărului, județul Galați. Dascălul Toader se căsătorește la 18 ianuarie 1741 cu Sanda, „fata Neniții din Tecuci“. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Caramfil, semnatarul unei însemnări la 1785, care, la rândul său, a avut un băiat, Enache, autorul unei însemnări la 13 aprilie 1826. La 8 noiembrie 1743 Epis­copul Ghedeon al Romanului îl hirotonește pe dascălul Toader ca preot, pentru una din bisericile din Puțeni, cel mai probabil la biserica în strana căreia cântase. Hirotonia s‑a săvârșit în Iași. La 15 decembrie același an se afla în Focșani, de unde cumpără un Molitfelnic.

La o dată pe care n‑o cu­noaștem, dar înainte de 13 ianuarie 1774 este numit protopop al ținutului Covurlui. Activitatea sa ca protoiereu la Covurlui probabil că se încheie în luna decembrie a anului 1786. Era în viață la 10 noiembrie 1792. Mutarea sa la cele veșnice s‑a petrecut în intervalul 10 noiembrie 1792‑13 aprilie 1826.

 Ca preot în Galați a slujit la biserica „Sf. Ilie“, unde era și sediul Protopopiatului Covurlui.

Pr. Eugen Drăgoi

 

  1. Gheorghe T. Kirileanu, Despre biserica lui Ştefan cel Mare din Piatra Neamţ, p. 8. Reprodusă și de I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, vol. II (1751‑1795), Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 222. Am reprodus această însemnare și în lucrarea noastră La izvoarele Covurluiului, vol. I, Studii de istorie ecleziastică, Editura Partener, Galați, 2017, p. 96, cu comentariu.

  2. Vezi Const. N. Tomescu, „Ştiri catagrafice din Biserica Moldovei în 1809“, în: Arhivele Basarabiei, an. III, nr. 3, 1931, p. 193.

  3. Constantin N. Tomescu, Biserica din principatele române la 1808‑1812, Editura Partener, Galați, 2010, p. 66.

  4. Aurora Ilieş, Marieta Adam, „Date noi despre circulaţia şi ctitorii operei lui Dimitrie Cantemir «Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea»“, în: Studii, 26, 1973, 5, p. 1017; Elena Mosora, Doina Hanga, Catalogul cărţii vechi româneşti din colecţiile BCU „Lucian Blaga“ Cluj (1561‑1830), Cluj‑Napoca, 1991, p. 33; Paul Păltănea, Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918, I, ed. a II‑a, Editura Partener, Galaţi, 2008, p. 410 (numele protopopului este scris Theodorache). Reprodusă și de I. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, vol. II…, p. 404.

  5. Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Viața Mitropolitului Antim Ivireanul. Notițe biografice și alte texte documentare și evocatoare, lucrare îngrijită de ÎPS dr. Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos și pr. Eugen Drăgoi, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2016, p. 116.

  6. Perilips = listă cu rezumatul unor documente.

  7. Paul Păltănea, „Vechi locașuri de cult și viața bisericească în sudul Moldovei până la 1864“, în: Monumente istorice și izvoare creștine. Mărturii de străveche existență și de continuitate a românilor pe teritoriul Dunării de Jos și al Dobro­gei, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1987, p. 232. Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, ediția a II‑a, îngrijită și prefațată de Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, Editura Filocalia, Roman, 2008, pp. 243‑246.

  8. Ionuț‑Daniel Barbu, „Morminte ale unor personalități implicate în istoria edificării Catedralei Naționale“, în: Ziarul Lumina, an. XVII, nr. 231, 3 decembrie 2021, p. 11; Damian Anfile, Nicoleta‑Liliana Dinu, Dr. Ionuț‑Daniel Barbu, Cimitirul Șerban Vodă Bellu din Capitală, Editura Basilica, București, 2022, p. 308.

  9. Documente hușene, vol. IV (1631‑1865), întocmit de Costin Clit, Editura Pim, Iași, 2016, p. 179, nr. 190; Mănăstirea Adam, documente, însemnări, inscripții, descrieri și repere biografice edite, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și indici de pr. Eugen Drăgoi, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2020, p. 179. Fiul protopopului Teodoret, Caramfil, (în document „Caramfii lui protopop“) este amintit și într‑un document din 1803, ianuarie 23, prin care „Gheorghii Cișman“, ctitorul Mănăstirii „Sfinții Arhangheli“ – Metoc din Galați însemnează câți bani ia cu zapis, pe care i‑a împrumutat diverselor persoane. Costin Clit, Documente privitoare la istoria Mănăstirii „Sfinții Arhangheli“ – Metoc din Galați, editura Muzeului de Istorie Galați, 2021, p. 45, doc. nr. 10.

  10. Revenim asupra afirmației noastre (Protopopul Theodoran /Teodoret/ al ținutului Covurlui, în rev. „Școala gălățeană“, nr. 259, noiembrie 2018, p. 20) că preotul Teodoran „și-a încheiat slujirea sa în fruntea acestei instituții biseicești în intervalul după 10 noiembrie 1792-ante 26 septembrie 1797“, precum și la cea din volumul Cimitire și morminte creștine în Galați…, p. 129, n. 131, în care propuneam ca perioadă a activității ca protopop a preotului Toader/Teodoret – pe baza informațiilor pe care le dețineam la acea dată – 1773 – după 1786.

  11. Episcopul Melchisedec Ștefănescu, Viața Mitropolitului Antim Ivireanul. Notițe biografice și alte texte documentare și evocatoare…, p. 116.