Preotul Toader Toma protopop de frunte al ţinutului Covurlui 1

Istoria Protopopiatului Galați (fost Covurlui), deși una multiseculară, înregistrează hiatusuri în ceea ce privește lista cronologică a conducătorilor acestuia – protopopii – până în secolul al XVIII‑lea. Fără îndoială că nume de protopopi ai acestei unități adminis­trativ‑bisericești se ascund încă în documente necercetate și nepublicate. Cu timpul se va întregi acest inventar, prin cercetări documentare sistematice sau descoperiri aleatorii.

Așa s‑a întâmplat și cu protopopul Toader Toma, care a condus Protopopiatul Covurlui spre sfârșitul secolului al XVIII‑lea.

Cel care pomenește succint într‑o scriere, pentru prima dată protopopii Covurluiului este profesorul și publicistul Moise N. Pacu, originar din Basarabia, stabilit în Galați, după Războiul de Independență a României. Relatarea sa despre cei „cari au cârmuit mai mult trebile bisericeşti ale acestui judeţ“ începe cu „Teodoreanu cu reşedinţa la biserica Sf. Ilie“². Lista de protopopi ai ţinutului Covurlui, publicată în 1906 de protoiereul Gheorghe Popescu, „după informațiile culese de la preoții bătrâni“ începe cu protoiereul Gheorghe Avram, „cu reședința la biserica Vovidenia, pe la 1813“³; acesta însă, cum vom relata mai departe, a fost succesorul protopopului Toader, zis Teodoreanu la conducerea protoieriei covur-luiene.

La 1910 marele istoric român Nicolae Iorga reproducea într‑una din publicațiile sale⁴ o însemnare pe un Penticostar imprimat în 1743⁵ – carte pe care a găsit‑o la biserica „Sf. Nicolae“ din Tecuci – având următorul înscris: „Să se știe că această carte, Penticostariu, o am vândut eu, pro/topopul/ Toader /cu/ un t/a/l/er/ sfinției sale protopopului Miron“. Informația aceasta, la vremea respectivă, n‑a fost valorificată de vreun cercetător. Ea va fi readusă în atenție peste 77 de ani mai târziu de istoricul Paul Păltănea, cum vom arăta în continuare.

Preotul publicist dr. Ioan C. Beldie, fost director al Seminarului „Sf. Apostol Andrei“ din Galați, scria că preotul Teodoreanu era deservent la biserica Sf. Ilie şi a fost protopop „probabil la începutul secolului trecut“ (adică la 1800, n. ns.)⁶.

În intervalul anilor 1936‑1940 folcloristul, editorul și bibliofilul Gheorghe T. Kirileanu publica o însemnare pe o Liturghie (Iaşi, 1759, nu se precizează fila), aflată la biserica „Sf. Ioan Domnesc“ din Piatra Neamţ, însemnare datată 13 ianuarie 1774, potrivit căreia „erei Vasile“ (de la biserica Vovidenia din Galați, n. ns.) adeverea că a cumpărat‑o „de la sfinţie sa… protopoapa Theodora (sic) din Gălaţi“⁷. Asupra acestei mărturii vom stărui puțin mai departe.

În fine, în anul 1973 s‑a publicat o însemnare făcută pe un exemplar din lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Divanul (Iaşi, 1698), f. 37, păstrat la Biblioteca Universitară din Cluj (CN‑U, inv. 36/1923), care menționează numele protopopului Theodoran de ţinutul Cohurluiului, și al fiului său, Caramfil, la anul 1785⁸. La acestea se adaugă alte mărturii, îndeosebi furnizate de însemnări făcute pe cărți vechi, la care ne vom referi în cursul acestui studiu.

Cum am menționat puțin mai înainte, cel care se va referi la însemnarea publicată de Nicolae Iorga este redutabilul istoric Paul Păltănea, care publică într‑un valoros volum⁹, apărut la inițiativa Arhiepiscopului Antim Nica al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, acest prim reper documentar al biografiei protopopului de care ne ocupăm, adăugând însă și o altă mărturie inedită de arhivă.

Este vorba despre „un perilips de samă“ pentru „luaturi și daturi ci‑au fost rânduit de răposatul Iacob, episcop de Roman“ (martie ‑ 25 octombrie 1786). Potrivit acestui act, „protopopul Tudoran s‑a încărcat cu 2.119,60 lei încasați din «poclon cărții Episcopiei de 82 nume ot Covurlui, câte 8 lei, 4 parale de nume; poclon cărți pe 18 numi ot Horincea; poclon i banii școalei și a cutiei de Sfeti Dimitri tij Covurlui, câte 4 lei, 27 parale; dajdea aceasta ot Horincea, pentru 70 antimise, câte 10 lei; pentru 50 cărți antimise câte 20 parale; pentru alte 5 cărți și învățături duhovnicești și o rămășiță dintr‑o hirotonie».

Din acești bani, protopopul Tudoran a cumpărat «un cort» pentru episcop, a plătit «pentru navlon i chiria pe niște lucruri ci‑au venit episc(opului) de la Țarigrad și le‑a trimis la Focșani, i niște apă de flori ce i‑au cumpărat» și alte cheltuieli“¹⁰. Aceste înscrisuri dau mărturie despre activitatea protopopului Toader (Teodoran) la Covurlui, în a doua jumătate a veacului al XVIII‑lea, Covurluiul ținând atunci de Episcopia Romanului.

Câteva însemnări pe cărți vechi, dintre care unele au fost făcute publice mai înainte, la care se adaugă altele, tot vechi, dar publicate în anul 2011, însă neutilizate până acum, ne ajută să întregim biografia acestui protopop, care s‑a aflat în fruntea Protopopiatului Covurlui, cum am spus, în a doua jumătate a secolului al XVIII‑lea.

vCea mai veche mențiune despre viitorul protopop Toader al Covurluiului, despre care avem știre până acum, o reprezintă o însemnare pe un Evhologhion tipărit la București, în anul 174111, care a aparținut bisericii „Sfinții Voievozi“ din Parohia Cotoroaia, comuna Cerțești, județul Galați. Cartea a fost luată, împreună cu alte cărți vechi cu însemnări, de la biserica respectivă de către preotul Ioan Antonovici, protoiereu al județului Tutova (viitorul episcop Iacov Antonovici al Dunării de Jos și apoi al Hușilor), cu ocazia unei inspecții pe care acesta a făcut‑o la Cotoroaia, în ziua de 21 septembrie 1901¹². Însemnarea despre care autorul ce o reproduce¹³ menționează că este făcută „cu o frumoasă scrisoare“ se găsește într‑o Condică de inscripții și diferite însemnări din cărțile vechi de pe la bisericile din orașul Bârlad și județul Tutova, manuscris păstrat la Societatea Județeană a Arhivelor Statului Iași, sub cota nr. 104. Iată textul însemnării, datată 18 ianuarie 1741: „Să se scie de când m‑am însurat eu, To(a)der dascălul, ficiorul lui Ion Tomii din Puțeni, cu soțul meu Sanda, fata Neniții din Tecuci, la anul după iarna ce(a) rea, în luna lui ghenar 18 zile, în zilele Mării Sale lui Gligore vodă, în domnia al(sic) doilea (sic), atunci umbla velet 7249 <1741>, ghenar 18 zile“¹⁴. Deși succintă, această însemnare introduce în „fișa“ protopopului de Covurlui mai multe elemente biografice. Mai întâi aflăm că Toader era dascăl la Puțeni¹⁵, târg important în prima jumătate a veacului al XVIII‑lea și loc de popas pe drumul dintre satul Piscu (jud. Galați) și Bârlad¹⁶. Satul Puţeni este atestat documentar la 4 martie 1533 într‑un „suret di pi ispisoc sârbesc de la Petru voievod“¹⁷, dar cu siguranţă exista şi în vremea domniei lui Ştefan cel Mare¹⁸. În catagrafia din anul 1809, la Puțeni sunt înscrise 4 biserici, fiecare cu mai mulți preoți¹⁹.

A doua informație importantă este numele de familie – Toma – al dascălului Toader, necunoscut până acum. În mărturiile ulterioare, la care ne vom referi, protopopul respectiv apare doar cu prenumele: Todoran, Theodora, Theodoran, Teodoreanu, Teodoret.

Aflăm apoi că s‑a însurat, la 18 ianuarie 1741, cu Sanda, „fata Neniții din Tecuci“. Evenimentul respectiv s‑a petrecut „la anul după iarna cea rea“²⁰.

Singura inadvertență care i‑a scăpat dascălului Toader Toma este menționarea faptului că evenimentul căsătoriei sale s‑a petrecut în a doua domnie pe tronul Moldovei a lui Grigore II Ghica; în realitate domnul respectiv, în ianuarie 1741, se afla în cea de‑a treia domnie (3/24 octombrie 1739‑3/14 septembrie 1741). Dacă presupunem că la data căsătoriei dascălul Toader avea între 20‑30 de ani, putem să aproximăm că s‑a născut prin 1711‑1721.

Îndată după însemnarea de mai sus, „cu aceeași mână“ menționează jurnalistul Ion N. Oprea, originar din Priponești, județul Galați, un alt înscris pe aceeași pagină glăsuiește astfel: „Adică să se scie de când m‑am preoțit, să se scie, în zilele Mării Sale, lui Ion Vodă, ficiorul lui Neculaiu Vodă, la Episcopul Ghedion de Roman, în Eși (Iași, n. ns) m‑am preoțit în ziua de Sveti Arhangheli, noiembrie 8 zi, velet 7252, noemb. 8“²¹. Voievodul menționat este Ioan Mavrocordat, aflat pe tronul Moldovei în perioada 20/31 iulie 1743‑aprilie 1747.

Hirotonia întru preot a dascălului Toader Toma, potrivit însemnării respective s‑a săvârșit la 8 noiembrie 1743, în capitala Moldovei, de către Episcopul Ghedeon al Romanului (1734‑1743), ierarh cu viață îmbunătățită, având metania la Mănăstirea Secu și ctitor al Schitului Sihăstria Putnei, anterior fiind Episcop al Hușilor (1728‑1734)²². Nu se menționează pe seama cărei biserici a fost hirotonit, dar potrivit uzului vremii, credem că hirotonirea acestuia s‑a făcut pentru biserica din Puțeni, unde fusese dascăl, ori pentru una din celelalte biserici ale acestui târg din Moldova de jos.

O a treia însemnare pe același Evhologiu (în josul paginilor de la 154 la 172), „cu frumoasă scriere“ are următorul conținut: „Această carte ce este Moliftvenicu este a me, a preotului To(a)der, ficiorul lui Ion Tomii ot Puțeni și am cumpărat‑o în șapte lei (din) Focșani, ca să‑mi fie odor mie și ficiorilor mei și nepoților și strănepoților în veci, iar cine s‑ar ispiti s‑o fure sau de s‑ar întâmpla s‑o și pierd sau de ar robi‑o și n‑ar culăci‑o văzând titularul acesta, a cui este și ar tăgădui‑o ca să n‑o dea și să‑și e colacul unii ca aceia să fie afurisiți de Domnul Chris(tos) și de Maica Precista și de 318 Părinți de la Nicheie, și să aibă parte cu Iuda, și anftima maranafa, iar cari or da‑o și or vesti‑o, aceia Dumnezeu să‑i ierte și să‑i blagoslovească în veci, Amin.

Și am cumpărat‑o în zilele Mării sale lui Ion vodă, ficiorul lui Neculaiu vodă, și atunci umbla veleat 7252 <1743> dechemb. 15. Erei Toder protopop ot Covurlui“²³.

Mențiunea că la data cumpărării Molitfelnicului „umbla velet 7252“ ne încredințează că însemnarea a fost făcută mult mai târziu, pe când preotul Toader era deja protopop de Covurlui.

(Va urma)

Pr. Eugen Drăgoi

 

1. Prezentul articol a fost publicat, într‑o formă restrânsă, cu mai puține informații și cu unele aproximări, în mensualul Școala gălățeană, nr. 259, noiembrie 2018, p. 20, sub titlul Protopopul Theodoran (Teodoret) al ținutului Covurlui. În volumul de față am adăugat informații noi, pe baza mărturiilor depistate ulterior, și am corectat aproximările.

2. Moise N. Pacu, Cartea judeţului Covurlui, partea I şi II, Galaţi, 1891, p. 119. Autorul nu aminteşte niciun reper cronologic al acestei păstoriri. Referiri despre bisericile cu hramul „Sf. Ilie“ din Galați a se vedea la: Pr. Eugen Drăgoi, Cimitire și morminte creștine în Galați, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2022, pp. 49‑50, cu bibliografie.

3. Econom stavrofor Gheorghe Popescu, Protopopia judeţului Covurlui. Dare de seamă despre afacerile bisericeşti, Bucureşti, 1906, p. 36.

4. N. Iorga, Studii și documente, vol. XIX, București, 1910, p. 88.

5. În același an au apărut două ediții ale Penticostarului: una la București și alta la Râmnic. Bibliografia românescă veche, 1508‑1830, tom. II, 1717‑1808, București, 1910, p. 70.

6. Econ. I. C. Beldie, Schiţe istorice asupra judeţului Covurlui. Contribuţiuni, Galaţi, 1925, p. 28.

7. „Despre biserica lui Ştefan cel Mare din Piatra Neamţ“, în: Anuarul Liceului de Băieţi Petru Rareş, Piatra Neamţ, 1936‑1940, p. 8.

8. Aurora Ilieş, Marieta Adam, „Date noi despre circulaţia şi ctitorii operei lui Dimitrie Cantemir «Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea»“, în: Studii, 26, 1973, 5, p. 1017.

9. Caproşu, E. Chiaburu, Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei, vol. II (1751‑1795), Casa Editorială Demiurg, Iași, 2008, p. 202.

10. Monumente istorice și izvoare creștine. Mărturii de străveche existență și de continuitate a românilor pe teritoriul Dunării de Jos și al Dobrogei, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1987. Studiul lui P. Păltănea, Vechi locașuri de cult și viața bisericească în sudul Moldovei până la 1864, este publicat la paginile 191‑255. Reproducerea însemnării publicate anterior de N. Iorga, la p. 203 din studiul lui P. Păltănea. Nu face însă aici niciun comentariu legat de cei doi protopopi; la pagina 232 scrie însă lămuritor că în noiembrie 1786 „preotul Tudoran era protopop la Galați, iar la Tecuci îndeplinea această funcție preotul Miron“.

11. P. Păltănea, Vechi locașuri de cult și viața bisericească în sudul Moldovei până la 1864…, p. 232.

12. Bibliografia românească veche, tom. II, 1716‑1808, Editura Academiei Române, București, 1910, p. 55.

12, Ion N. Oprea, Ioan Antonovici depozitarul. Opere, vol. II, Editura Pim, Iași, 2011, pp. 167, 456.

13. Ion N. Oprea, Ioan Antonovici depozitarul. Opere, vol. II…, p. 7 (sursa însemnării) și 168 (reproducerea însemnării).

14. Ion N. Oprea, Ioan Antonovici depozitarul. Opere, vol. II…, p. 168. Potrivit autorului, însemnarea este făcută pe pagina 87 a Evhologhionului. Știind acum numele soției preotului Toader Toma, renunțăm la afirmația, lansată ca o probabilitate (Pr. Eugen Drăgoi, La izvoarele Covurluiului, vol. I, Editura Partener, Galați, 2017, p. 97), că preotul Toader a cărui văduvă, Măriuța, vinde protopopului Gheorghe Avram al Covurluiului, la 12 mai 1802, o casă din Galați, vecină cu biserica „Vovidenia“, ar putea fi protopopul Toader de care ne ocupăm.

15. Astăzi satul Valea Mărului, reședința comunei omonime, situat la 22 km est de municipiul Tecuci.

16. Constantin C. Giurescu, Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X‑lea până la mijlocul secolului al XVI‑lea, ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 1997, p. 76. Pentru acest sat, la 1772‑1773, a se vedea P. G. Dmitriev, Moldova în epoca feudalizmului, vol. VII, partea I, Editura Știința, Chișinău, 1975, p. 154; P. G. Dmitriev, Moldova în epoca feudalizmului, vol. VII, partea a II‑a…, pp. 107‑110.

17. Vezi Paul Păltănea, Repertoriul documentelor istorice referitoare la judeţul Galaţi, 1430‑1650, manuscris dactilografiat, 1985‑1990, la Biblioteca „V. A. Urechia“, Galaţi (cota IV/6787), doc. 345. Domnitorul este Petru Rareş, în prima domnie (1527‑1538).

18. Paul Păltănea, Repertoriul documentelor istorice referitoare la judeţul Galaţi, 1430‑1650.

19. Constantin Tomescu, Biserica din principatele române la 1808‑1812. Mărturii și documente, ediție îngrijită și note de pr. Eugen Drăgoi, Editura Partener, Galați, 2010, pp. 70‑71.

20. Mai multe însemnări despre cumplita iarnă a anului 1740, la Ilie Corfus, Însemnări de demult, Editura Junimea, Iași, 1975, pp. 117‑118; Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Cavalerii Apocalipsului, Editura Silex, București, 1993, p. 152.

21. Ion N. Oprea, Ioan Antonovici depozitarul. Opere, vol. II…, p. 168. Însemnarea respectivă era mai lungă, dar – menționează – autorul „fila este tăiată de legător și nu se mai poate ceti“.

22. Informații despre păstorirea Episcopului Ghedeon la Roman la Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, ediția a II‑a, îngrijită și prefațată de Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, Editura Filocalia, Roman, 2008, pp. 224‑226. Despre însemnarea respectivă, care ne‑a oferit prilejul de a stabili terminus post quem al încheierii activității de ierarh titular la Eparhia Romanului a episcopului Ghedeon, a se vedea Pr. Eugen Drăgoi, „Episcopul Ghedeon, vrednic păstor al Romanului“, în: Ziarul Lumina, anul XV, nr. 199, 3 septembrie 2019, p. 6.

23. Ion N. Oprea, Ioan Antonovici depozitarul. Opere, vol. II…, p. 169.