La începutul Postului Paştilor, moment de introspecţie şi de meditaţie profundă, ce se cere desfăşurată pe tot parcursul vieţii personal-eclesiale, cei de departe şi cei de aproape s-au reunit să pomenească, în gând şi rugăciune, pe unul dintre cei mai renumiţi preoţi profesori ai învăţământului teologic românesc. Părintele Profesor Dumitru Popescu a fost pomenit în ziua de 17 martie a.c., la un an de la trecerea sa la Domnul, la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul” din Bucureşti, printr-o ceremonie care, prin anvergura ei spirituală, a subliniat încă o dată amprenta binefăcătoare şi cu totul specială a unui om devotat lui Hristos şi Bisericii Sale, amprentă lăsată în inimile preoţilor, profesorilor, oamenilor de cultură şi, în general, ale celor ce l-au cunoscut şi iubit.
Comemorarea părintelui profesor a început de dimineaţă, prin săvârşirea sluj-bei panihidei la mormântul său din cimitirul Belu, în prezenţa familiei, pre-cum şi a numeroşi părinţi profesori ai Facultăţii şi preoţi din capitală.
Slujba Parastasului a fost săvârşită de că-tre Înaltpreasfinţitul Dr. Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, ca delegat al Prea-fericitului Părinte Pa-triarh Daniel, înconjurat de părinţi profesori, preoţi, personalităţi culturale şi studenţi, în Paraclisul ,,Sfânta Ecaterina” al Facultăţii de Teologie ,,Justinian Patriarhul”, începând cu ora 12. La sfârşitul slujbei, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a evocat personalitatea complexă a părintelui profesor Dumitru Popescu, cu deosebit respect şi admiraţie şi în cuvinte alese şi profunde, specifice acestui moment, arătând printre altele că ,,viaţa lui continuă să impulsioneze vieţile noastre”, că ,,noi nu comemorăm doar o personalitate vie în viaţa Bisericii, ci ne rugăm Domnului împreună cu toţi cei care l-au cunoscut şi îl însoţim în drumul către viaţa veşnică” că, prin gândirea sa, părintele Dumitru Popescu a fost ,,un creator de sinteze teologice”, aşa cum îl caracteriza, la slujba înmormântării, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.
Părintele Dumitru Popescu a fost un mare profesor de teologie şi un slujitor devotat al Bisericii şi, în acelaşi timp, un creştin angajat în viaţa Bisericii lui, a ţării lui şi a poporului lui, un fidel mărturisitor al teologiei adevărate ortodoxe, dar cu o prezentare a ei cu ochii la lume şi la societate, făcând o sinteză între adevărul de credinţă al Ortodoxiei, adevărul neschimbat şi starea lumii – Biserica fiind ,,o lume nouă, stabilă, într-o lume instabilă”. ,,În aceeaşi ordine de idei – a arătat părintele Arhiepiscop – Părintele Dumitru Popescu este un teolog al dialogului, nefiind un teolog închis, ci propunând el însuşi deschiderea spre celălalt, în care Îl găsim viu pe Mântuitorul Hristos”.
La sfârşitul cuvântului său, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a evocat imaginea părintelui profesor Dumitru Popescu din postura ucenicului şi a studentului care i-a fost: ,,Ne amintim cât de complicată este studierea Teologiei Dogmatice, care este precisă ca şi matematica, ascunsă câteodată în apofatismul ei, încât scapă raţiunii omeneşti. Părintele Dumitru Popescu a sclipit printr-o logică deopotrivă raţională, dar şi profund duhovnicească. Şi el a descoperit aceasta la Sfinţii Părinţi. Iar aici, în lume, i-au fost călăuze magiştri, trei profesori: Teodor M. Popescu, Dumitru Stăniloae şi I. G. Coman”. Într-adevăr, această mărturisire arată rolul important pe care părintele Dumitru Popescu l-a avut, în decursul timpului, în ,,ctitorirea” unor oameni de seamă ai Bisericii Ortodoxe Române, slujitori ai altarelor şi ai învăţământului teologic, oameni care mărturisesc prin întreaga manifestare a vieţii lor, o viaţă în Hristos şi integrată în Biserică, Evanghelia iubirii Logosului pentru lume.
După săvârşirea slujbei Parastasului, în incinta Facultăţii de Teologie a fost lansat volumul omagial dedicat Părintelui Profesor Academician – ,,Hristos. Biserică. Misiune”, volum care reuneşte cuvinte de preţuire la adresa părintelui Dumitru Popescu, recenzii ale lucrărilor sale şi ultimele dialoguri teologice purtate cu Părintele Profesor de către conf. univ. dr. Cristinel Ioja, de la Facultatea de Teologie ,,Preot Ilarion V. Felea” din Arad. Acest volum-testament a fost alcătuit prin purtarea de grijă şi viziunea sintetică şi cuprinzătoare a Înalt-preasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian, secondat cu deosebită dăruire de cei ce-i sunt aproape, de ucenici ai săi şi împreună-lucrători în ogorul Domnului din dinamica Arhiepiscopie a Dunării de Jos. Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun a prezentat conţinutul acestei cărţi, lecturând şi câteva pasaje semnificative. Cu acest prilej au elogiat personalitatea Părintelui Academician mai mulţi oameni de teologie şi cultură, dintre care amintim: Pr. Prof. Dr. Ştefan Buchiu, Decanul Facultăţii de Teologie ,,Justinian Patriarhul” academicianul Alexandru Boboc, profesorul Martin Hausser şi conf. univ. dr. Cristinel Ioja.
După lansarea volumului omagial, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a sfinţit un nou amfiteatru din clădirea Facultăţii de Teologie ,,Justinian Patriarhul”, care poartă numele părintelui Dumitru Popescu.
Pe coridoarele Facultăţii a fost prezentată o expoziţie în memoria părintelui academician, expoziţie care a reunit fotografii şi diplome obţinute de dânsul în diferite momente ale vieţii sau în cadrul simpozioanelor şi congreselor la care a participat sau pe care le-a organizat, în ţară şi străinătate. Fotografiile prezentate în cadrul acestei expoziţii, aşa cum arăta părintele decan Ştefan Buchiu ,,reprezintă mai toate etapele vieţii părintelui profesor, de când şi-a început activitatea didactică la Bucureşti ca profesor, rector şi mai apoi decan, apoi cât a lucrat în afara ţării, la Conferinţa Bisericilor Europene de la Geneva, acolo unde dânsul a făcut cunoscută Ortodoxia românească în mediile catolice şi protestante, atrăgând atenţia asupra faptului că Biserica noastră păstrează cu fidelitate mesajul evanghelic şi îl exprimă printr-o spiritualitate deschisă credincioşilor şi în care este prezentă misiunea Bisericii”.
De asemenea, părintele Ştefan Buchiu a mai arătat că ,,Părintele academician a pregătit învăţământul românesc pentru secolul al XXI-lea şi să nu uităm că a fost un om providenţial, pentru că reintrarea Facultăţii de Teologie în Universitate, după 1989, nu a fost un proces uşor, iar dânsul, în calitatea de Decan a arătat locul ei în Universitate, arătând că ea poate dialoga cu celelalte Facultăţi, aşa cum dialoghează cu ştiinţa, cultura şi întreaga creaţie spirituală a societăţii. Considerăm că acest model pe care l-a oferit învăţământului Părintele Academician va rămâne şi pe mai departe actual” – a mai arătat părintele Profesor Ştefan Buchiu.
O altă acţiune care va fi demarată în curând la Facultatea de Teologie ,,Justinian Patriarhul”, va fi acordarea unei burse care-i va purta nunele şi la care vor avea acces studenţii din anii III şi IV, de la specializarea Teologie Pastorală, pe baza unei bibliografii din lucrările părintelui profesor: ,,Urmărim pe această cale să-i motivăm pe studenţi pentru cunoaşterea Teologiei Dogmatice româneşti, reprezentată cu atâta strălucire de părintele academician, alături de părintele Dumitru Stăniloae şi de alţi corifei ai învăţământului nostru”.
Reuniţi în gând şi rugăciune cu distinsa familie a teologului nostru trecut la Domnul, precum şi în prezenţa plină de cuviinţă şi har a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian Crăciun, participanţii au făcut experienţa unei comemorări pilduitoare şi a unei zile dătătoare de nădejde în ceea ce priveşte viitorul teologiei şi al Bisericii, prin legătura strânsă dintre generaţii, prin cinstirea înaintaşilor şi prin elogierea mărturisitoare a vieţii şi gândirii lor, ca viaţă şi gândire în Hristos.
Conf. univ. dr. Cristinel Ioja,
Facultatea de Teologie Ortodoxă
a Universităţii ,,Aurel Vlaicu”- Arad