Însemnări vechi pe cărţi de muzică psaltică

Posted on By admin

Depozitul de carte veche din cadrul  Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine la Dunărea de Jos dispune de un număr însemnat de cărți de muzică psaltică colectate de la diferite parohii și mănăstiri, prin anii 1980‑1988. Cele mai vechi sunt exemplarele de Anastasimar bisericesc, volum alcătuit de celebrul psalt și compozitor Macarie ieromonahul (cca 1770‑1836), care s‑a tipărit la Viena, în anul 1823. Urmează diverse ediții de Antologhion, imprimate la oficine din țară, precum București, Iași, Neamț, Buzău, în intervalul anilor 1827‑1856, dar și alte cărți de psaltichie.

Proprietarii sau utilizatorii acestora, elevi seminariști, psalți, dascăli sau cântăreți bisericești, preoți, dar și mireni au lăsat pe filele cărților respective diverse însemnări de epocă. Astfel de crâmpeie istorice, în anul 2023, când s-au împlinit două secole de la apariția cărții de muzică psaltică – Anastasimatarul ieromonahului Macarie – și când Biserica Ortodoxă Română a proclamat  „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)“, aduc importante mărturii în spațiul istoric‑bisericesc al Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Este motivul pentru care publicăm aici însemnări inedite, mărturii care aduc în atenție nume de psalți cunoscuți sau necunoscuți, dar și aspecte ale circulației cărții de muzică psaltică în jurisdicția canonică a acestei eparhii.

Pe un exemplar al Anastasimatarului lui Macarie, ediția vieneză (nr. inv. 2381), care a aparținut parohiei „Sf. Treime“, Filești (astăzi cartier al municipiului Galați) se află mai multe însemnări, din care redăm pe cele mai semnificative: „Proprietatea subsemnatului elev din clasa a III‑a a Seminarului Eparhiei Dunărei de Jos. 1875, octombr. 3, vineri 11 ceasuri“ <semnătură indescifrabilă>  [forzaț 1, față]. Seminarul funcționa la acea dată în orașul Izmail (astăzi în Ucraina).

„Anul 1886. Theodorescu Apostol“ [foaia de titlu, față].

„Acest Anastasimatariu este al subtuscrisului (sic) George Durhagiu (citire nesigură!) ca să înveți pe dânsul fiul său Ioanu, după care să mi‑l primesc înapoi; mă îndatorește să îl și leg. Preotul D. Busescu. 1873, mai 7“ [foaia de titlu, verso].

„Acest Anastasimatariu este a(l) lui Gheorghiu Ion, elev în Siminarul (sic) Eparhie(i) Dunărei de Jos din Ismail, mai jos subsemnatul, Gheorghiu Ion. 1873, martie 21“ [fila liminară 5, față]. Semnatarul însemnării respective a absolvit Seminarul din Ismail în anul 18761.

Pe un exemplar al aceleiași ediții psaltice (Anastasimatar bisericesc, Macarie, Viena, 1823), care a aparținut bisericii parohiale „Sfinții Voievozi“ din satul  Crăiești, comuna Vârlezi, județul Galați (nr. inv. 2380), se găsesc câteva însemnări fără mare însemnătate, făcute de Teodor Sirianu, absolvent al Seminarului din Huși, în anul 18702, din care reproducem una: „Spre aducirea aminte vreodată, m‑am subsemnatu în siminare în clasa I‑a, la clasu lui D. Boiu, matimaticu, la 2 decemvrie anul 1870, într‑o mercuri (sic), eu b(i)etul Sirienu Teodoru, m‑am semnatu, Sirieanu Tudorachi“ [Foaia liminară 5, față].

Anastasimatarul bisericesc, Viena, 1823, care a aparținut Episcopiei Constanței (nr. inv. 2378), are pe foaia liminară 1 față, semnătura olografă a lui Ilie Teodorescu, viitorul Epis­cop al Constanței, Ilarie Teodorescu (1923‑1925).

Două însemnări cu caractere chirilice am aflat pe filele unui Anastasimatar bisericesc incomplet (nr. inv. 2376), anterioar anului 1843 (anul respectiv se poate citi la p. 1, pe ștampila în fum a bisericii „Sf. Nicolae“ din Smulți, semn că respectiva carte a aparținut acestei biserici). Prima dintre ele, scrisă în partea de jos a filelor 125‑135, are următorul conținut: „Să să știi că această carti este a me, a lui Ion Patriche, cumpărată cu prețu patru icusari și giumătate, 1852, iulie 28“. Cea de a doua se află pe pagina 306 a cărții respective, unde citim: Această carti am văndut‑o Sfinții Sale, părintelui iconomului Eni Butunoi din biserica Sfântului Mucenic Gheorghi din satul Smulți, cari și plata mi‑am primitu deplin. Dasc(ăl) Ștefan (?) Patrike, 1859, marti(e) 2“.

Un alt exemplar din Anastasimatarul Macarian, care a aparținut parohiei Adam, județul Galați (nr. inv. 2377) are, la p. 306, o însemnare cu caractere chirilice, cu următorul conținut: „Ioan Petrescu. Cu Dumnezeu cel Sfânt am început a învăța la Anastasimatariu, în luna lui martie 1, anul 1844“.

Între cărțile bise­ricești vechi ce au fost în uzul parohiei „Sfinții Împărați Constantin și Elena“ din Galați s‑a aflat și un Anastasimatar bisericesc, imprimat la Viena, în 1823, exemplar complet (nr. inventar 2383), cu mai multe însemnări din secolul al XIX‑lea3. Pe verso‑ul foii de titlu, o însemnare cu caractere latine, ne face cunoscut primul ei proprietar: „Acestu Anastasimataru este al suptuscrisului de mai jos, Ilie Trandafirescu, 1865, iulie 17“. Persoana respectivă a mai scris pe cartea de muzică și pe foaia liminară de dinainte de p. 1 „Acest Anast(asima)tar este al lui Ilie Trandafirescu“; „I. Trandafirescu, biserica dichiului care zice și Tirchilești“, dar și la pginile: 64: Acestu Anastasimataru este al meu, Împăratu de la… (indescifrabil); 65, 99, 155 și 239: I. Trandafirescu..

Al doilea proprietar al Anastasimatarului a fost renumitul arhimandrit, apoi ieroschimonah Dosoftei Crihană (cca 1840‑1920), născut în Cudalbi, care a viețuit la Muntele Athos, a slujit la biserica din Sulina, județul Tulcea și și‑a săvârșit viața în Galați.

Pe foaia de titlu a Anastasimatarului amintit, se află însemnarea, manu propria, a părintelui Dosoftei, cu caractere chirilice: „Acest Anăs(tasi)matar este a(l) gios iscălitului și de să va întămp(l)a să‑l prăpădescu“ și cine să va întămp(l)a ca să‑l găsască să mă pomenească pentru el la Sfintele rugăciuni. 1868, săptemvrie 24. Dosoftei K(rihană) ieroshimonah. Însemnarea este urmată de aplicarea „pecetei“ în fum a autorului acesteia (o ștampilă rotundă), reprezentând central o Sfântă masă de altar cu o cruce în stânga și o carte (Evanghelie?) în dreapta, având în exergă textul Arhimandritu Dosoftei Crihană, anul 18804.

Câteva însemnări am găsit și pe un exemplar din Anastasimatarul bisericesc din 1823, care era în folosința stranei de la biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din satul Roșcani, comuna Băneasa, județul Galați (nr. de inventar 2384). Exemplarul este uzat, dovedind multa lui folosire. De‑a lungul timpului s‑a aflat în posesia mai multor proprietari, dar și utilizatori.

Cel mai vechi proprietar la cărții, potrivit însemnării datate la p. 206, a fost Tănase Mane, care notează: „Amu văndut‑o ac(e)astă carte D(umi)sali Părintelui Dumitrachi, 1866, octomv(rie) 19“. În ordine cronologică urmează însemnarea în versuri de pe verso‑ul forzațului 2: „1902, fevruarie în I, spre știință și amintire. Pârvulescu“  și „Ca amic și ca coleg/Asta foae (sic) me‑o aleg/Și spre semn că te iubesc/Eute (sic) cum mă iscălesc. Stavăr Pârvulescu, 1903, august 24“.

În perioada de după anul 1916, când ia ființă la Galați Regimentul 11 Siret (infanterie), cartea aparținea sergentului Ion Dragomir, care a dat‑o „ca suvenir“ lui Ioan Pârvu [însemnări pe forzațul 2 față și la p. 206]. Pe prima filă a Precuvântării Mitropolitului Veniamin Costachi, o însemnare mai recentă în creion are acest cuprins: „Preot C. Balș, 1963“, iar la p. 109, însemnarea „Galatz. Ion Croitoru, bis. Vovidenia“.

O Antologie de cântări (lipsă foaia de titlu), probabil imprimată la Iași, în 1841 (nr. de inventar 2395), a fost dăruită bisericii „Sf. Spiridon“ din Galați de către cântărețul bisericesc Vasile Radu, precum glăsuiește însemnarea de pe forzaț 2 verso: „Subsemnatul Vasile Radu, cântăreț pensionar, donez bisericei Sf. Spiridon din acest oraș (Galați, n. ns.), al cărui slujitor din marea bunătate a lui Dumnezeu am fost timp de 40 ani, această Antologie de cântări, spre veșnică a me pomenire și îndemn de dragoste către Dumnezeu, urmașilor mei.Galați, 23 iunie 1931“5.

Între alte însemnări mărunte și una din 1 septembrie 1933 a doi dascăli de la biserica amintită: „I. Dumitru, cânt(ăreț) I, 7,3 luni de slujire: C. Cocu, cânt(ăreț) II, 4,10 luni de slujire [forzț 3, față]6.

Pr. Eugen Drăgoi

 

  1. Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Telogic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, p. 272, nr. 15.

  2. Prof. Costin Clit, „Documente inedite ale Seminarului Teologic din Huși din timpul arhimandritului Melchisedec Ștefănescu (1856‑1861)“, în Cronica Episcopiei Hușilor, VII, 2001, p. 295, nr. 10. Hirotonit preot, în anul 1871, pe seama bisericii „Sf. Gheorghe“ din Smulți, județul Galați (Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare generale, dosar nr. 1094/1871), se afla în serviciul acestui sfânt locaș și în 1880 (Ene I. Patriciu, Monografia comunei Smulţi – Covurlui, Bârlad, 1935, p. 77).

  3. Pentru proprietarii acestei cărți și prezența ei în biblioteca bisericii „Sf. Împărați“, a se vedea Econ. Ludovic Cosma, Cărțile și revistele Bisericii „Sf. Împărați“ din Galați, după vechime (1776‑1938), cu toate datele și însemnările de pe ele, Galați, 1938, p. 5.

  4. Anul este mai vizibil în ștampila aplicată la p. 206.

  5. Despre acest dascăl a se vedea vol. Biserica Sfântul Ierarh Spiridon, făclie a iubirii jertfelnice și tămăduitoare, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2015, p. 92.

  6. Este vorba de cântăreții Iordan Dumitriu și Constantin Cocu, care au ținut strana bisericii „Sf. Spiridon“ din 1932 până în 1977. A se vedea Biserica Sfântul Ierarh Spiridon…, p. 93.