Sfinţii Părinţi ai Bisericii au lăsat nenumărate scrieri privind marea şi Sfânta Taină a Botezului. Baia ,,naşterii în duh” este asemănată cu însuşi mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului, din care noul creştin, purtând pecetea hristică a Învierii, devine fiu, după har, al lui Dumnezeu.
Am selectat pentru cititorii noştri câteva pericope reprezentative, ştiind că fiecare creştin are datoria, în toată viaţa sa, de a-şi păzi neîntinat veşmântul Duhului primit la botez.
Botezul este moarte şi înviere cu Hristos
„În Botez se închipuie moartea, Patima, Învierea, viaţa lui Iisus Hristos şi aceste lucruri se fac toate deodată. Capul nostru fiind cufundat în apă ca într‑un mormânt, vechiul om este înmormântat şi astupat cu totul; când ieşim apoi din această apă, învie noul om. Precum ne este uşor să ne afundăm în această apă şi să ieşim apoi, la fel îi este uşor lui Dumnezeu să‑l înmormânteze pe vechiul om şi să‑l creeze pe cel nou. Această repetare se face de trei ori, pentru a ne învăţa că puterea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh este cea care face toate lucrurile acestea. (…)
Căci precum ne este uşor să ne botezăm şi de a ieşi din apă, la fel, Iisus Hristos fiind mort, a înviat atunci când a vrut El, sau mai bine mult mai uşor încă, ca şi cum ieşim noi din apă, cu toate că, printr‑o înţeleaptă şi tainică hotărâre, El a rămas trei zile în mormânt“. (Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia de la Ioan. Omilia a XXV‑a)
Botezul, lepădarea de omul vechi
„«Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului» (Romani 6, 6). Prin urmare, învăţăm şi din aceste cuvinte că cel ce se botează în Hristos, în moartea Lui se botează, şi nu numai că se înmormântează cu Hristos, ci se şi răsădeşte împreună cu El, răstignindu‑se mai întâi, ca şi din aceasta să învăţăm că, după cum cel răstignit se înstrăinează de cei vii, tot aşa şi cel care este împreună răstignit cu Hristos, întru asemănarea morţii, să se depărteze de toţi aceia care trăiesc după omul cel vechi…
«Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi‑au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele» (Galateni 5, 24). Neapărat trebuie să ne răstignim cei ce ne botezăm în apă, care este asemănarea crucii, şi a morţii, şi a mormântului, şi a învierii morţilor, după cum este scris. Şi din nou zice: «Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti [păzind întru totul rânduielile botezului]: desfrânarea, necurăţenia, patima, pofta rea, lăcomia care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu…» (Coloseni 3, 5‑6).
Şi dincolo de aceasta, în chip lămurit şi cuprinzător, a adăugat: «…peste fiii neascultării». Astfel încât nicio plăcere, fie ea cât de măruntă şi de trecătoare, să nu‑i mai facă tulburare celui împreună răsădit cu Hristos întru asemănarea morţii Lui, dispreţuind şi urând unul ca acesta orice răutate, ba mai mult, orice gând care aţâţă patimile…“. (Sfântul Vasile cel Mare, Despre Botez)
Botezul – învrednicirea harului
„Te pogori în apă purtând păcatele; dar invocarea haru-lui, pecetluindu‑ţi sufletul, nu mai îngăduie să fii înghiţit de înfricoşătorul balaur.
Te cobori mort întru păcate, şi te urci înviat întru dreptate.
Dacă ai fost împreună sădit prin asemănarea morţii Mântuitorului, atunci vei fi învrednicit şi Învierii Lui.
Căci după cum Iisus a murit luând păcatele lumii, ca să te învie întru dreptate, omorând păcatul, tot astfel şi tu, când te cobori în apă şi eşti oarecum îngropat în apă ca şi Acela în mormânt de piatră, te scoli iarăşi, «umblând întru înnoirea vieţii».
Când vei fi învrednicit de har, atunci Dumnezeu îţi va da puterea să lupţi cu puterile cele potrivnice.
Căci după cum Domnul, după botez, a fost ispitit patruzeci de zile (asta nu înseamnă că nu putea să biruiască pe vrăjmaş şi înainte de ispitire, ci că voia să le săvârşească pe toate în ordine şi după rânduială), tot astfel şi tu înainte de botez nu îndrăzneai să lupţi cu potrivnicii, dar după ce ai luat harul şi după ce te bizui pe viitor pe armele dreptăţii, luptă şi, dacă vrei, vesteşte Evanghelia!“. (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze)