Proclamarea anului 2023 drept Anul omagial al pastoraţiei persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreţilor bisericești în Patriarhia Română, ne‑a adus în faţa ochilor modelul de iubire jertfelnică al Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel.
Cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părintelui nostru Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos în Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor, ziua în care s‑a lăsat sec pentru Postul „Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel“, am vizitat un număr de zece persoane în vârstă oferindu‑le câteva daruri din partea parohiei noastre și încurajări pentru a trece mai ușor peste dificultăţile specifice vârstei și a promova valorile creștine moștenite de la strămoșii noștri în rândul tinerilor, prin sfaturi și îndemnuri ziditoare de suflet menite să‑i călăuzească în lumea de astăzi.
Anii cărunteţilor și singurătatea i‑au transformat într‑un izvor nesecat de înţelepciune și dragoste părintească faţă de oricine le trece pragul casei, devenind „medicii“ celor mai tineri într‑o lume grăbită și secularizată. Stând de vorbă cu ei ne vindecăm de boala societăţii contemporane de a identifica libertatea cu individualismul egoist și dorinţa de a acumula cât mai multe lucruri trecătoare.
Deși mulţi dintre vârstnici au rămas singuri în casele lor care se veștejesc odată cu puterea lor de a le întreţine, nu s‑au însingurat de Dumnezeu, ci au rămas în comuniune cu El prin rugăciune. Dovadă stau Cărţile de Rugăciune uzate care vorbesc despre lungile zile și nopţi în care le‑au fost călăuză către lumina lui Hristos. Expresia „nu am timp!“ specifică zilelor noastre, nu o cunosc. A lăsat loc răbdării, empatiei, înţelegerii și sfatului bun pe care bătrânii noștri le transmit interlocutorilor lor.
Aflându‑te în preajma lor te poţi adăpa dintr‑un imens izvor de cunoștinţe din diferite domenii, oferindu‑le și lor posibilitatea de a se simţi valoroși și utili în viaţa comunităţii. Credincioșii vârstnici din parohia noastră nu au studii înalte, dar mulţi dintre ei au fost autodidacţi și doritori de a descoperi lucruri noi atât despre cultul Bisericii, cât și despre alte lucruri care le‑au stârnit curiozitatea.
De multe ori putem învăţa de la ei doar urmărindu‑i cu privirea, fără să le adresăm vreun cuvânt. Sunt printre singurii care deși i‑au lăsat puterile „muncesc ca și cum ar trăi veșnic și se roagă ca și cum ar muri mâine“.
Pentru a le alina într‑o mică măsură durerea singurătăţii și a lipsurilor materiale, parohia noastră le‑a oferit ajutoare constând în alimente, iconiţe și Cărţi de Rugăciuni necesare la parcurgerea Postului „Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel“. Ajutorul nostru material este unul mic în comparaţie cu înţelepciunea, sfaturile și puterea pe care le‑am câștigat în dialog cu bătrânii noștri.
Pr. Mihai Cosmin Chijăr