Cetatea Sfântului Andrei
În al 30‑lea an de când „Fiul Galileii şi frate al lui Petru, Andrei cel minunat“ din soborul Apostolilor a fost chemat de gălăţeni să le fie patron și ocrotitor spiritual, cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos, a apărut, în Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, volumul omagial „Cetatea Sfântului Andrei“.
Prima ediție a acestei lucrări a fost editată în anul 2000, iar actuala ediție, cu adaosurile din presa vremii, totalizează un tom de 884 pagini care arată, pas cu pas, drumul de la „idee“ la înfăptuire, de la gând la faptă, de la o intenție inițial timidă la transformarea din temelii a societății noastre de astăzi.
Trebuie să recunoaştem cu toţii că în oraşul nostru s‑a petrecut atunci un miracol care a descătuşat multe inerţii latente, personale şi colective. Eram însinguraţi, nedezmeticiţi bine după minunea eliberării noastre, nu prea ştiam ce este libertatea şi ce să facem cu ea. Marea revelaţie a venit atunci când am aflat, unii pentru prima oară, că un oraş se poate aşeza sub oblăduirea unui sfânt şi că rugăciunea lui pentru membrii întregii comunităţi ne poate uni mai mult decât orice înfrăţire omenească, iar acţiunile noastre comune pot căpăta protecţie şi sens.
Faptul că l‑am ales pe Sf. Apostol Andrei ne‑a apropiat, ne‑a dat sentimentul apartenenţei la marea familie creştină a lumii ‑ ceea ce nu e deloc puţin! Şi cu bucurie duhovnicească putem spune astăzi că gălăţenii au fost şi ei, la rândul lor, „cei dintâi chemaţi“ la credinţa adevărată, Galaţiul fiind primul oraş din ţară care a adoptat un patron spiritual după ’89 ‑ peste câţiva ani, acesta devenind ocrotitorul României! Catedrala Mântuirii neamului are astăzi hramul Sfântului Andrei. Iar Catdrala din Galați are, pe lângă Sfântul Nicolae și hramul Sfântul Andrei.
Toate aceste binecuvântate semne ale apropierii noastre de Dumnezeu au fost și sunt semne ale renaşterii noastre naţionale.
„Ideea“ nu a venit așa, ca o sămânță aruncată la întâmplare, ci s‑a pogorât de la Duhul Sfânt, prin Preasfințitul Episcop (pe atunci) Casian Gălățeanul și a fost preluată și adoptată cu entuziasm – am zice – de consilierii locali. Și astfel, ziua de 30 noiembrie 1992 a devenit, de atunci, ziua când un oraș întreg a celebrat pentru prima oară „Sărbătorile Galațiului“ sub patronajul Sfântului Andrei. Și, de atunci, această sărbătoare este la fel de vie pentru noi.
De 30 de ani suntem Cetatea Sfântului Andrei! Galațiul a devenit o cetate cu adevărat creștină, care știe să‑și prețuiască valorile spirituale. De atunci, cu fiecare an mai mult, orașul și fiecare creștin în parte s‑a îmbogățit cu noi valori creștine.
Și viața noastră s‑a schimbat de atunci. Putem spune că suntem astăzi mai buni creştini? E o întrebare la care se cade să răspundă fiecare. Ceea ce constatăm însă, în viaţa noastră colectivă şi putem afirma cu bucurie este că, an de an, sărbătorile Galaţiului au o mai conştientă implicare socială, cu noi valenţe sociale, filantropice, spirituale, culturale și sportive deosebite. Iar progranul Episcopiei Dunării de Jos şi programul Primăriei municipiului Galaţi se întrepătrund în aşa fel încât manifestările dedicate sărbătorii noastre de suflet sunt un corolar care cuprinde întreaga lună noiembrie. Dacă s‑a schimat ceva în cetate, s‑a schimbat şi în noi.
Această carte monumentală este o mărturie clară asupra acestei dezvoltări exterioare și interioare a gălățenilor noștri. Dar este și un prinos de recunoștință adresat „călăuzitorului“, ierarhului nostru, datorită căruia am urcat pe toate aceste trepte ale unui astfel de urcuș spiritual. Fiecare articol de presă din anii pe care i‑am parcurs împreună este o mărturie în acest sens. Fiecare gest de bunăvoință, de milă creștină, de îngăduință față de aproapele este de asemenea o mărturie.
„Cu siguranță, acum trei decenii, nu noi l‑am ales, ci sfântul ne‑a ales pe noi“ – scrie ÎPS Sa în cuvântul de început al cărții. „Nu s‑a schimbat poate cât se dorește fața orașului. Ar fi prea mult pentru timpul nostru, dar s‑a îmbogățit sufletește creștinul minunat, receptiv, harnic și darnic“…
Sărbătorile Galațiului au antrenat urbea, din an în an, cu mai multe manifestări demne să adune comunitatea în comuniune. Așa au fost aduse, de fiecare dată, noi moaște spre închinare la altarul din fața Catedralei din Galați, tocmai din locurile lor de baștină, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel și a Părintelui Arhiepiscop Casian, la care au venit zile în șir pelerini din oraș, din județ și chiar din județe mai îndepărtate. Așa au ajuns la Galați „Târgurile meșterilor populari“ poposind aici din toată țara. Așa au fost organizate concerte de muzică în mai multe piețe din oraș, pentru toate gusturile. Așa au avut loc spectacole cu muzică bisericească și colinde la teatrele din oraș. Au fost organizate concursuri de religie în școli, acțiuni filantropice ale asociațiilor femeilor ortodoxe și studenților ortodocși, precum și ale comitetelor parohiale din tot orașul.
Numele sfântului Andrei este astăzi pe buzele multora, fiindcă spitalul de urgență, biserica Combinatului Siderurgic, Seminarul Teologic ortodox și biserica lui poartă acest nume, dar și pentru că 5.000 de băieți și fete născuți de atunci au numele de Andrei și Andreea…
Suntem Cetatea Sfntului Andrei! Toate acestea sunt „minuni“ ale Sfântului care ne‑a luat sub aripa sa ocrotitoare, înfăptuite de oamenii recunoscători că trăiesc, de 30 de ani, „în duh andreian.“
Biserică. Misiune. Slujire. 23
Cu binecuvântare arhierească, a apărut, în 2022, la Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, al 23‑lea volum al retrospectivei „Biserică. Misiune. Slujire“, un tom de 650 pagini realizat pe baza „Dărilor de seamă“ întocmite de parohiile din eparhie, centralizate la nivelul Centrului Eparhial, ca și a „Dării de seamă asupra vieții bisericești pe anul 2022“ prezentată la întrunirile Consiliului și Adunării Eparhiale din 3‑4 februarie 2023.
Ca de fiecare dată, volumul cuprinde un cuvânt de deschidere al Părintelui Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos intitulat „Alte făptuiri milostive ale plugăriei din inimile dunărenilor“ în care sunt prezentate intențiile și principalele tematici din această monumentală lucrare. Înaltpreasfinția Sa pune accent pe rugăciune, 2022 fiind un an al rugăciunii și de „chemare la rugăciune prin rețelele de comunicare on‑line“ – ceea ce ierarhul nostru a făcut continuu, adresându‑se credincioșilor creștin‑ortodocși și primind confirmarea participării lor la apelul său repetat. Roadele „plugăriei“ rugăciunii preoților și credincioșilor noștri se văd în fapte și în statistici. În note se amintește că pagina de facebook a Arhiepiscopiei Dunării de Jos a avut milioane de utilizatori, iar slujba Prohodului Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam a fost urmărită online de un milion şi jumătate de credincioși. Astfel „s‑a născut o nouă ceată a rugătorilor în casele lor“. Devenind «din singulare, triste și suferinde, centre încăpătoare, „biserici“ umanizate, empatice, compătimitoare și primitoare de frați!»
Capitolul „Teologie și misiune bisericească“ cuprinde „Programe patriarhale în 2023 – Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)“.
În cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se specifică: „Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu‑se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor“.
Fiind închinat și imnografilor și cântăreților bisericești, anul 2023 continuă, după cum anunță Patriahul nostru, anul rugăciunii și isihasmului, care a fost anul 2022, căci: „Privim rugăciunea însoțită sau susținută de cântarea bisericească, psalmodierea însăși devenind rugăciune comunitară“. Anul acesta devine astfel „un prilej de comemorare a celor ce s‑au ostenit prin munca lor, inspirați de Dumnezeu, să compună cântări bisericești și să le interpreteze, spre înaintarea noastră în cunoașterea lui Dumnezeu. Iar Anul pastorației persoanelor vârstnice ne îndeamnă să ne îmnulțim activitățile pentru ajutorarea bunicilor, oferindu‑le un sprijin concret ca semn al prețuirii lor și al comuniunii între generații.“
La „Studii și articole“ citim un „Memoriu. Cântările bisericești în România“, scris de Episcopul Melchisedec Ștefănescu și transcris de pr. Gelu Aron din revista „Biserica Ortodoxă Română“, anul VI, ian. 1882, nr.1, Tipografia cărților bisericești, București, 1882.
În sprijinul celei de a doua teme propuse de Sf. Sinod al B.O.R. pentru anul în curs, au fost publicate în acest volum scrierea pr. prof. Dumitru Stăniloae „Cântarea liturgică comună, mijloc de întărire a unității de dreaptă‑credință“, precum și a conf. Nicolae Lungu, „Cântarea în comun ca mijloc de lămurire a dreptei‑credințe“, care a apărut în Biserica Ortodoxă Română, anul LXX, nr. 11‑12, noiembrie‑decembrie 1952.
Ne sunt puse la dispoziție și bibliografiile pentru cele două teme ale acestui an, o serie de titluri interesante, pe care le putem consulta pentru lămurirea multor aspecte încă necunoscute.
Sunt redate aici „Chipuri de vârstnici“ care constituie modele acum și în veac: pr. Dumitru Bejan din comuna Cuca, pr. Gh. Buruiană, Arhim. Simeon Ovezea de la M‑rea Măxineni, pr. Vasile Ciorâță, pr. Teodor Dobrea din Suceveni, pr. Șerban Sânpetru, pr. C‑tin Picoș, pr. Jean Popovici, învățătoarea Ecaterina Hagima, învățătoarea Constanța Teodorașcu etc. În „Bucuriile vârstei a treia“ sunt de asemenea redate portrete de bătrâni care au trăit cu rost și constituie modele demne de urmat.
Partea a doua a lucrării, intitulată „Slujire și misiune bisericească“ cuprinde „Viața bisericească la Dunărea de Jos în anul 2022, anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț. Mesaje, studii și articole“. Rețin cel mai mult atenția frumoasele versuri ale Zoiței Lascu‑Teodosia, maica poetă de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ din comuna Vladimirești, o versificare strălucită a cuvântului Sf. Cuv. Simion Noul Teolog Cuvântător de Dumnezeu.
Citim în continuare cuvântul IPS Pantelimon, Mitropolitul Veriei, Naoussei și Kampaniei la Conferința preoțească din Arhiepiscopia Dunării de Jos din 14 noiembrie 2022, intitulat: „Darul și binecuvântarea Sf. Grigorie Palama pentru credincioșii de la Dunărea de Jos“.
În „Coresiana“ citim o serie de recenzii la volumul „Plugărie în țara inimii“, vol. I și II, al ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun al Dunării de Jos, semnate de pr. Marius Sinca, de la Parohia „Sf. Apostoli Petru și Pavel“ Brăila (vol.I) și pr. George Albu, protoiereu de Însurăței (vol. II) și la volumul „Întru odihna Ta, Doamne“, de același autor, recenzie semnată de pr. conf. Dr. Lucian Petroaia.
Slujirea bisericească în eparhia noastră începe prin relatarea „Itinerariului pastoral al IPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în perioada 1 ianuarie ‑ 31 decembrie 2022“.
Sunt consemnate în continuare „Evenimentele eparhiale, Slujirea ierarhului“, „Structura organizatorică și organigrama eparhială. Date statistice“, „Slujitorii din eparhie“, „Conferințele administrative și pastoral‑misionare“, „Activitatea angajaților mireni“, „Departamentul cimitire, servicii și monumente funerare“, „Activitatea personalului în cadrul Cancelariei și Administrației eparhiale, din cadrul Serviciului se resurse umane“ – o analiză amplă semnată de Pr. Gelu Aron.
La capitolul „Misiunea educațională în eparhie“, pr. conf. Dr. Lucian Petroaia se referă la activitatea Departamentului Teologie din Facultatea de Istorie, Filosofie, Teologie a Universității Dunărea de Jos.
Un spațiu amplu este oferit orei de religie în școli din județele Galați și Brăila, rapoarte semnate de profesorii inspectori ai celor două județe, precum și activității catehetice cu tineretul pe anul 2022. Nu lipsește, desigur, și activitatea ascorenilor pe anul ce a trecut, semnată de președintele asociației Codruț Mirică.
O deosebită importanță a fost acordată misiunii și activității culturale, cuprinzând activitatea editorială și tipografică, misiunea de comunicare media, activitatea culturală și de patrimoniu bisericesc mobil, cu muzeele și colecțiile bisericești și cu Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos.
Ca și în ceilalți ani este de remarcat „Lucrarea filantropică sau despre oamenii faptelor bune“, ca și activitatea asociațiilor misionare a Bisericii (SNFOR, ASCOR și Ascociația medicilor creștini‑ortodocși din Brăila). Pentru partea economico‑financiară din eparhie, a raportat pr. Nelu Ioan Perțea, consilier economico‑financiar, iar pentru sectorul patrimoniu și construcții bisericești, pr. consilier Horațiu Moldovan.
Avem date și despre activitatea monahală cu un raport rămas nesemnat.
Toate sectoarele cancelariei eparhiale au aici o relatare a activităţii lor, fiecare având semătura responsabililor care se ocupă de buna lor funcționare.
Ultimul capitol este rezervat șematismului.
Extrem de bogat în conținut și informații de mare valoare, anuarul eparhial al Dunării de Jos aduce și anul acesta un surplus de valoare întregii vieți bisericești din această parte de țară binecuvântată de Dumnezeu, prin complexitatea activităților întreprinse, dar mai ales, prin fapta bună ce derivă din credință în toate domeniile vieții sociale și spirituale, cu adevărat demne de „Cetatea Sfântului Andrei“…
Violeta Ionescu