Concursul de eseuri pe temă literar-religioasă „Scrisoare către Domnul Iisus Hristos” a fost organizat la iniţiativa părintelui Gheorghe Şuşnia, de la parohia „Sfântul Ilie” din Tecuci şi s-a adresat iniţial copiilor din cadrul programului „Hristos împărtăşit copiilor”, desfăşurat în parohie. Prin implicarea Protoieriei Tecuci, concursul a fost extins pe plan local, în toate şcolile şi liceele din Tecuci.
Obiectivele vizate în cadrul concursului au fost: cultivarea spiritului creştin în rândul tinerilor, atragerea tinerilor către Biserică, prin activităţi motivante, însuşirea de către tineri a valorilor morale creştine, necesare în zilele noastre, oferirea unei posibilităţi de exprimare liberă a credinţei văzută prin prisma cunoştinţelor proprii, crearea unei căi de comunicare a tinerilor cu Dumnezeu; evidenţierea, cultivarea şi răsplătirea capacităţilor intelectuale şi literare ale tinerilor.
Implicarea profesorilor şi dăruirea elevilor de a participa la acest concurs s-a concretizat prin numărul mare de scrisori – 140, din care 99 de la liceu şi 41 de la gimnaziu, de la 8 instituţii de învăţământ: 4 licee şi 4 şcoli generale.
Juriul-format din părintele paroh şi profesori de religie a apreciat originalitatea şi trăirile personale, fiind acordate astfel 29 de premii şi menţiuni, pentru participnaţii de la ambele secţiuni: gimnaziu şi liceu.
Premierea a avut loc în ziua de Crăciun, la biserica „Sf. Ilie”, după Sfânta Liturghie. Premiile au constat în cărţi şi sume modice de bani după cum urmează: premiul I-50 lei, premiul II – 30 lei, premiul III – 20 lei.
Victor Daniel Miron
Vă prezentăm în continuare, eseurile premiate cu punctaj maxim de la cele două secţiuni:
Scrisoare către Domnul Iisus Hristos
Doamne, Tu eşti primul Căruia Îi scriu o scrisoare. De aceea nici nu ştiu cum să încep. Tu mă cunoşti, Tu ştii totul despre mine, dar simt ceva din interior care mă îndeamnă să-Ţi vorbesc. Vreau să Te cunosc cu adevărat! Ştiu că, poate, cer prea mult, dar vreau să ne jucăm amândoi: Tu – „Copil”, eu – copil, vreau să mă înveţi un joc de iubire, vreau să-mi descoperi frumosul care cândva era pe Pământ! Ce s-a întâmplat Doamne, ce s-a întâmplat de nu mai e aceeaşi lume, aşa cum am citit de curând într-o carte, acea lume plină de credinţă şi iubire?!
Vreau să vorbesc cu Tine, Doamne cât se poate de sincer, să-Ţi spun tot ce gândesc eu faţă de Tine, cât de mult Te iubesc eu pe Tine şi cât de mult mă bucur pentru tot ce Tu ne-ai dat pe pământ. Doamne, Tu eşti singurul în Care cred, Tu eşti o parte din mine; de fapt eşti o parte din noi toţi. Tot cea ce ne-ai dat pe pământ înseamnă mult pentru fiecare dintre noi. Dar, mai presus de toate Tu eşti cel mai important. Ajută-mă să cresc în lumina credinţei Tale, ajută-mă Doamne să nu mă pierd în această „lume a vitezei”, o lume a trupescului şi materialului. Vino în întâmpinarea mea şi apără-mă de răutate ce zace în noi, reînvie iubirea Ta în sufletele noastre. Fereşte-mă de „turma” grotescului şi vino în căutarea mea ca să mă readuci în turma iubirii Tale. Ai grijă şi de părinţii mei, îndreaptă-i, şi pe ei, pe calea credinţei, luminează-i să mă înveţe lucruri bune. Ai grijă de fratele meu şi de prietenii mei să ne bucurăm împreună de darurile Tale. Ai grijă şi de bunicii mei să mă pot bucura de poveştile lor de viaţă, pline de învăţături. Ai grijă de profesorii mei să pot învăţa şi de la ei lucruri trebuitoare în viaţă. Ai grijă de toţi oamenii şi de toată creaţia Ta!
Doamne, îţi cer de toate. Dar eu? Eu ce fac ca să primesc atât de multe daruri din partea Ta? Merg la biserică, la Sfânta Liturghie, mă simt atât de bine, mă simt liber în atotpurtarea Ta de grijă, învăţ mereu ceva nou despre Tine şi despre toate frumuseţile pe care ni Le-ai dat. Încerc să-mi ajut prietenii, colegii, părinţii aşa cum pot eu mai bine. Dar e de ajuns? Ştiu că este puţin, ştiu că este o infimă parte, căci peste toate acestea greşesc de prea multe ori înaintea Ta, dar sper să mă ajuţi şi Tu să cresc, să cresc odată cu Tine, căci încurând Te vei naşte din nou pentru noi. Vrei să creştem împreună în lumina iubirii Tatălui Ceresc? Vrei, Doamne? Vrei să fim prieteni buni, chiar cei mai buni, căci ştiu că Tu eşti cel mai bun ascultător al problemelor mele şi cel mai bun îndrumător şi ştiu că voi avea de acum încolo din ce în ce mai multă nevoie de Tine.
Aştept să-mi răspunzi la această scrisoare prin purtarea Ta de grijă faţă de mine, de părinţii, de colegii, prietenii şi profesorii mei. Aştept să-mi accepţi prietenia sinceră. Aştept să răsară în inima mea iubirea adevărată. Te iubesc, Doamne Iisuse Hristoase!
Daniel Mihalache,
clasa a VI-a, Şcoala Generală „Dimitrie Sturdza”,
Tecuci
Către Domnul
Încă de la început vreau să-Ţi menţionez că e prima scrisoare pe care o fac pentru Tine şi că am scris-o cu cel mai mare drag. Poate pare banal, dar eu vreau să-Ţi spun că mereu am sperat şi am crezut în Tine şi că Tu mi-ai dat cel mai mare har, acela de a nu purta ură şi de a ierta uşor, ceea ce mă face să simt că am făcut ceva bun. Este necesar să afli – de fapt Tu ştii totul – dar vreau să-ţi mai spun şi eu că în fiecare an m-am mărturisit şi m-am împărtăşit, dar, ce-i drept, nu am putut ţine post mai mult de patru zile şi din acest motiv îmi cer iertare în faţa Ta.
Nu vreau să par un copil mic, dar vreau şi eu să Te rog ceva: aş dori să mă ajuţi să termin cu bine şcoala şi să pot realiza ceva. Aş mai dori ca în familia mea să nu mai fie neînţelegeri şi aş mai vrea să Te rog să ne dai sănătate, pentru că este cel mai important lucru. Ştiu şi conştientizez că nu mă aflu printre cele mai cuminţi dintre fete şi că nu m-am putut abţine să nu înjur, dar aş vrea să-mi dai gânduri mai bune şi să mă faci să iubesc Biserica şi pe mama. Te rog să-i dai sănătate, să ne crească în continuare la fel de bine cum a făcut-o şi până acum.
În ceea ce mă priveşte, să ştii că nu sunt genul de persoană să ceară prea multe. În orice caz, aş vrea să-Ţi mulţumesc pentru toate cele bune de până acum şi, în special pentru când m-ai salvat după ce m-am lovit cu sania şi era să mor. Tu m-ai susţinut şi mi-ai oferit şansa să mă pot ridica de pe patul de spital şi să pot merge iarăşi
Chiar dacă nu Te-am văzut niciodată, vorbesc cu Tine de parcă Te-aş cunoaşte de o viaţă. O să mă rog în continuare Ţie pentru noi toţi, să ne ierţi de câte ori facem câte o boacănă.
Să ne dai apă de câte ori este secetă, să se facă rod bogat de fructe şi legume sănătoase, care să ne scape de foamete şi de boli.
Cam atât am avut de spus. Îţi mulţumesc, Doamne, încă odată şi află că Te iubesc mult pentru pacea din suflet pe care ne-o dai.
Cu drag, credincioasa Ta, Adriana.
Adriana Rotaru,
clasa a XI-a C, Grupul Şcolar Industrial, Tecuci